Luni, 12 decembrie, m-a trezit un cârcel. Am strâns din dinți, așteptând să treacă și știind că e reacția corpului meu la o zi intensă care tocmai trecuse. 25 de ore de observare începute duminică la 6.15 și terminate luni la 7.30.
***
Debutul
Totul a început acum câteva luni când am decis să mă înscriu ca observator. Nu am mai făcut asta, nu știam la ce să mă aștept, dar mi s-a părut o ocazie de a înțelege mai bine sistemul în care suntem.
Am primit timp de două luni informații foarte bine structurate de la cele două organizații care au coordonat observatorii: Funky Citizens și Expert Forum. Mereu cu un pas înainte, anticipând ce aveam nevoie.
În săptămâna alegerilor, am avut parte de un training de pregătire: care sunt regulile, la ce să fim atenți, diferite situații cu care ei s-au mai întâlnit, schimbări de legislație. Am plecat supărată. Mi-am dat seama că în toți acești ani nu avusesem cunoștințele de bază despre cum să mă asigur că votul meu va fi validat. Un exemplu simplu este că fiecare buletin de vot trebuie să aibă pe spate ștampila de control. Nu o are, nu este valabil. Votez de 13 ani, nu am știut și nu am verificat niciodată. M-am gândit atunci la toate orele de dirigenție când făceam matematică și mi-aș fi dorit să renunțăm la a exersa permutările măcar de câteva ori pe lună și să vorbim despre lucrurile de care ne lovim în viața de zi cu zi. Ne-ar deschide opțiunile și ne-ar ajuta să înțelegem mai bine lumea în care ne mișcăm. Iar atunci când înțelegem mai bine, putem acționa.
Între training și alegeri au fost câteva zile în care am citit și răscitit manualul observatorului. Încercam să mă pregătesc cât pot de bine.
Ziua alegerilor
Ziua alegerilor a venit. Aveam emoții când am plecat de acasă. Îmi era și teamă și cred că simțeam că ceva se va schimba în mine după ziua asta. Am fost observator mobil. Urma să deschid secția din București unde votam eu, iar apoi să mă întâlnesc cu colega mea „de aventură“ și să colindăm câteva sate din Giurgiu și Ilfov.
Secția de votare din Băneasa, jud. Giurgiu
Am fost în total la 7 secții. Probleme mari nu au fost și majoritatea erau din nepregătirea oamenilor, nu atât din rea-voință. Pentru fiecare secție pe care am vizitat-o am completat în timp real, prin aplicația Monitorizare Vot informații despre ce am găsit acolo, componența biroului electoral, cum decurge votarea, dacă am observat ceva suspect sau lucruri care merg bine și pot fi preluate. Am găsit:
- ștampile ținute în buzunarul președintelui comisiei de frică să fie furate;
- buletinele de vot care trebuie afișate la vedere, în exteriorul secției de votare, lipite de jur împrejur astfel încât nu reușeai să te uiți prin ele ca votant și să-ti faci o idee despre ce te așteaptă în cabina de vot;
- bătrâni care intră însoțiți în cabina de vot pentru că de cele mai multe ori nu văd unde să pună ștampila;
- un bar unde se vindea alcool lângă secția de votare;
- reprezentanți ai partidelor care de multe ori nu știau ce partid reprezintă.
Am avut la dispoziție un call center și oameni care ne-au sfătuit toată ziua despre ce să facem și cum să ne fundamentăm sesizările. Personal, am simțit că nu suntem singuri și că e mereu cineva cu care te poți sfătui. De asemenea, am mai avut prieteni care au mers în Giurgiu și unul dintre ei a creat un grup pe Facebook ca să ne asigurăm că nu ne suprapunem, știm unii de alții și direcționăm resursele acolo unde este nevoie. Am fost 13 oameni dintre care cred că știam doar 4. Ne-am ajutat cu sfaturi, am râs împreună, ne-am revoltat când ceva nu era în regulă.
La final
Este o experiență pe care vreau să o repet. Mă ajută să fiu conectată la o realitatea la care poate nu am acces zi de zi, să ies din bula mea și să înțeleg mai bine realitățile altor oameni. Am văzut acum multă responsabilitate din partea birourilor, dar doar când intervenea un factor extern. Avem mult de lucru pentru a învăța să fim responsabili în primul rând față de noi înșine! Într-unul dintre satele în care am fost, la o secție la capăt se sat, președintele comisiei ne-a zis că ne aștepta. Ne-am bucurat atunci! Înseamna că sunt mai atenți la ce și cum fac. Acum îmi doresc ca peste câțiva ani să nu conteze dacă merg sau nu observatori. Să facem ceea ce este corect pentru că este o valoare importantă pentru noi toți.
***
După ziua de duminică, am primit multe mesaje de mulțumire. Le sunt recunoscătoare tuturor celor care s-au gândit la noi și ne-au transmis energie, dar cred că mișcarea aceasta cu peste 1000 de observatori acreditați este normalitate. Poate încă nu e generală, dar este un pas.
Iar până la următoarele alegeri, putem face mulți pași înainte!
