În 2009 terminam facultatea și încercam să-mi dau seama ce vreau să fac mai departe cu viața mea. Am ales la momentul respectiv să merg pe drumul voluntariatului, în ciuda presiunii venite din partea societății (să-i spunem „toată lumea”), de a avea un job plătit, și a fost, o spun cu mâna pe inimă și azi, cea mai bună decizie pe care am luat-o.
Tot în 2009, în urma unei decizii luate de Ecaterina Andronescu, școlile profesionale au fost desființate, ministerul argumentând atunci că „toată lumea” vrea să urmeze cursurile unui liceu teoretic. Doi ani mai târziu, surpriză, școlile profesionale sunt reintroduse în sistem, sub o lege a învățământului modificată, iar elevi trecuți prin proiectul pilot spun că înscrierea la școala profesională a fost pentru ei o alegere bună.
***
Ce a adus nou anul 2011 pe planul școlilor profesionale a fost învățământul dual. Adică o programă în care teoria și practica sunt îmbinate nu doar la nivel de teorie. Școlile au încheiat parteneriate cu companii private, iar elevii au avut ocazia să lucreze efectiv „pe teren” de’alungul celor doi ani de „program pilot”.
Ce s-a întâmplat după? Din 10.000 de elevi înscriși în 2012, 8500 au absolvit școala profesională în 2014. Cei care s-au ținut de treabă și și-au dorit să continue pe drumul ales cu doi ani în urmă au rămas în companii, de data aceasta în calitate de angajați. Un exemplu cât se poate de fericit este cel al Școlii Profesionale Germane „Kronstadt”, unde peste 90% dintre absolvenții au fost angajați după absolvire în companiile în care și-au desfășurat orele de practică, fără să fi existat vreo obligație de vreuna dintre cele două părți.
Până la urmă, e și normal. Tinerii vor un loc de muncă (mai ales că, nu-i așa, acum aproape oricine știe pe cineva care „a terminat două facultăți, dar e șomer”), iar companiile vor să păstreze oamenii în care au investit timp, cunoștințe și bani. Căci, da, pe perioada studiilor, toți elevii au beneficiat de o bursă de 400 de lei, susținută în mod egal de către stat și compania parteneră.
***
În 2015, sistemul se schimbă din nou. Avem acum școli profesionale la care te poți înscrie la sfârșitul clasei a 8-a și care au o durată de trei ani de zile. În plus, învățământul profesional dual, în care jumătate din programă se desfășoară pe teren, unde elevul învață efectiv meseria, a fost introdus în mod oficial în legea învățământului.
Un model preluat de la nemți, susținut de austrieci și care pare să dea roade. Nici nu-i de mirare, când te gândești că România se află pe locul 9 în Europa când vine vorba de rata de șomaj în rândul tinerilor, iar Germania și Austria pe ultimele două (vezi aici). Țări în care există o legătură strânsă între școli și companii.
***
Rata ridicată a șomajului a reprezentat și unul dintre motivele principale pentru care Ambasada Austriei – Secția Comercială a decis anul acesta să implementeze, alături de șapte companii din retail (toate austriece!), un proiect educațional dual prin care elevii se pot forma ca profesioniști în meseria de comerciant – vânzător.
Este vorba de proiectul educațional o’SCAR – Școala Comercială Austriacă din România, ce va fi demarat în septembrie 2015, la Colegiul Economic “Costin C. Kirițescu”. 60 de locuri vor fi scoase la bătaie, iar la sfârșitul celor trei ani de studiu, absolvenții vor primi certificate recunoscute pe plan european și vor avea prioritate la angajare în cadrul companiilor partenere. Un obiectiv important al proiectului, spun reprezentanții Ambasadei, este reducerea numărului ridicat de tineri ce pleacă să lucreze în afara țării.
Cele șapte companii partenere – Billa, C&A, Deichmann, dm, Hervis, Humanic și kika – se vor implica în proiect cât se poate de direct, prin asigurarea pregătirii practice a tinerilor și susținerea financiară a acestora, căci și elevii acestui program vor beneficia de bursa lunară de 400 de lei, susținută parțial de către stat. Dacă în primul an programa va cuprinde 80% teorie și 20% practică, în ultimul an de studiu tinerii își vor petrece în companii peste 70% din timp.
Acesta este și motivul pentru care companiile vor fi implicate direct nu numai în procesul de pregătire practică a elevilor, ci și în cel de selecție, evaluare și chiar construire a curriculumului.
***
Dacă viitorul sună bine, rămâne de văzut. Când vine vorba de legea învățământului, nimic nu e sigur decât de pe o zi pe alta și câteodată nici atunci. Numai mâine nu-i poimâine și ne trezim iar, cine știe, fără școli profesionale.
Norocul nostru, totuși, că străinii au încredere în noi și sunt dispuși să investească. Ceva – ceva știu ei. Și poate că a venit vremea să avem și noi mai multă încredere.