Vacanță în Sicilia – Palermo și Cefalu – mic ghid turistic

Am ajuns în Sicilia, dar voiam, de fapt, să mergem în Sardinia. Nu, nu ne-am trezit când am ajuns acolo, dar am decis să schimbăm destinația după mai multe articole citite în care scria că pentru a te bucura cu adevărat de Sardinia e recomandat să închiriezi o mașină și să te plimbi prin centrul insulei. Zonele de lângă mare sunt, se pare, pline de resorturi de lux, iar noi voiam să gustăm din Sardinia tradițională, cea în care trăiesc unii dintre cei mai longevivi oameni de pe planetă.

Îmi era dor de Italia, o țară pe care o iubesc și pe care am văzut-o aproape în fiecare an, iar alegerea Siciliei a fost făcută, vă spun drept, după ce ne-am uitat pe lista orașelor în care există zboruri low cost. Aveam de ales, din ce nu văzusem până acum, între Milano, Palermo și Catania. A fost dificil să ne hotărâm ce parte a Siciliei să vedem, pentru că eu sunt genul de om care își dorește să se bucure cât mai mult de un loc, nu să alerge dintr-unul în altul, așa că era musai să aleg o singură zonă. În cele din urmă am decis să zburăm în Palermo, să stăm trei zile și în Cefalu, și am știut că va fi una dintre cele mai frumoase vacanțe. Am avut, desigur, dreptate. :)

Zborul

RyanAir. A fost primul zbor cu ei și am avut partea de cea mai bună experiență de până acum în ceea ce privește zborurile low cost. Aveam emoții, desigur, auzisem tot felul de povești, și nu știu dacă pur și simplu am avut noroc să nu apară experiențe neplăcute, dar unele aspecte nu depind, oricum, de noroc:

• Ai voie să iei cu tine două genți de mână – una de dimensiuni clasice (nu mini dimensiunile de la Wizz…) și una de dimensiuni mai mici – o geantă de laptop, o geantă de umăr, un rucsăcel…
• Ai super spațiu pe scaun (nu ești înghesuit ca la Wizz…)

Da, fac multă reclamă la produsele lor – mâncare, cadouri, lozuri -, dar pe mine nu m-a deranjat. Nu îți bagă nimic pe gât și, oricum, ești liber oricând să-ți bagi căștile în urechi. :)

Transferul

Aeroportul din Palermo e tare mic și ușor de descifrat. Indicațiile sunt clare și am ajuns  imediat la casa de bilete a companiei care se ocupa de transferul aeroport – centru. Autocarele pleacă din jumătate în jumătate de oră, serviciul este activ de la 4 dimineața la 12 noaptea și prețul unui bilet dus – întors este  de 11 Euro. În plus, puteți să vă luați biletele în avans, direct de pe site-ul lor. Noi nu am prins coadă la casă, dar e un serviciu util și văd că există chiar și o mică reducere (pe site costă 10 Euro în loc de 11).

Cazarea

Atât în Cefalu, cât și în Palermo, ne-am cazat prin AirBnB. De fapt, de când am descoperit site-ul acesta l-am folosit aproape de fiecare dată. Zic „aproape” pentru că are totuși o mică hibă – plata trebuie făcută în momentul rezervării. Anul trecut, când am plecat în luna de miere, nu aveam banii în avans, că, deh, nuntă :D, și a trebuit să apelăm la Booking, în condițiile în care cazarea in Santorini, pe partea cu Caldera, costă pentru o zi când în alte părți pentru 5.

Altfel, experianța cu AirBnB a fost de fiecare dată extraordinară. Poți găsi niște apartamente grozave, situate central, la prețuri pe care nici nu le-ai visa pe Booking. În Palermo am stat la o tipă care își făcea doctoratul în Messina și ne-am bucurat nu doar de super locație și apartamentul excelent echipat, ci și de mici surprize – un cocor origami găsit prin bucătărie, niște carți despre „happiness and economy”, un poster cu Leon (unul dintre filmele mele preferate), o sticlă de rom… :D –  Iar în Cefalu am avut parte de o super grădină în care luam micul dejun – echipată cu o masă și scaune vintage, cu leagăn și hamac.

Dacă încă nu aveți un cont pe AirBnB și vă tentează ideea, luați de aici un link care vine la pachet cu 100 de lei de cheltuit pentru prima voastră închiriere – https://www.airbnb.com/c/oanab10. Cazarea din Palermo a fost aceasta – „Cozy and Magic apartment in center”, iar cea din Cefalu, aceasta – B&B del Giglio. Pe ambele le recomand cu mare drag. :)

Impresii generale

Nu știam ce o să găsim în Sicilia mai mult decât ce știam deja despre Italia în general – că e frumos, că oamenii sunt mișto și că mâncarea e bună. :) Eu abia așteptam să bag pește și fructe de mare, iar Alex era entuziasmat de revederea cu pizza și cu pastele. În plus, îmi era dor de străzile lor, de discuțiile lor pasionale, de piețe și piațete.

Am găsit mâncare bună, dar și unele dintre cele mai pitorești orașe din Italia. Nu știam că toată zona are influențe arabe și normandice, dar știam că găzduiește o frumoasă parte din patrimoniul UNESCO- „Arab-Norman Palermo and the Cathedral Churches of Cefalú and Monreale”. În plus, recunosc, pe mine m-a fascinat vegetația. Cactușii imenși, lămâii și portocalii de care dădeai la tot pasul, ficușii ce se întindeau pe zeci de metri pătrați și, mai ales, palmierii. Palmierii care complementau atât de frumos străzile și clădirile orașului.

Despre Palermo se zice că e cea mai săracă dintre capitalele Italiei, dar în centrul extins al orașului (adică în zonele în care ne-am plimbat noi) acest lucru nu se simte deloc. Poate doar când te uiți la pisici, căci, cei drept, toate erau slabe și ciufulie. :) Altfel, clădirile nu sunt mai amărâte, cerșetori nu sunt mai mulți, prețurile nu sunt mai mici la terase. Iar terasele, vai… terasele sunt la ei cum sunt la noi farmaciile, băncile, casele de pariuri și Mega Image-urile la un loc. De fapt, sunt și mai multe de atât. E plin de terase și terasele sunt pline de oameni. Asta, desigur, în afara intervalului 15:00 – 18:00, când italienii au a lor binecunoscută siestă și (aproape) totul e închis.

Să vă așteptați totuși la niște gunoaie (căci e totuși Italia, nu Austria :D) și, mai ales, la miros de pipi. Ce să-i faci, străzi înguste, oameni cu nevoie, e un soi de experiența din gangurile noastre la nivel extins. După prima zi, însă, vă obișnuiți și învățați să iubiți orașul cu tot cu izul lui specific. Mai ales că, totuși, mirosurile cele mai des întâlnite rămâne cele de paste, busuioc, usturoi…

Nu în ultimul rând, să nu vă speriați de haosul de pe stradă. Nu mă refer doar la volmul ridicat din conversațiile lor, ci efectiv la mașini și la pietoni. Se circulă haotic de ambele părți – oamenii traversează pe unde apucă, merg pe mijlocul străzii chit că nu e pietonală, mașinile nu opresc mereu la trecerea de pietoni, scuterele nu respectă aproape nici o regulă de circulație. :D Cu toate acestea, toți oamenii – fie că sunt pietoni, fie că sunt șoferi -, sunt FOARTE relaxați. Nu auzi claxoane, nu auzi înjurături, nici măcar priviri înțepătoare nu vezi. Iar acesta e un aspect pe care l-am observat în majoritatea Italiei și a fost unul dintre șocurile majore pe care le-am avut prima oară când am vizitat-o, acum mai bine de 10 ani. Cum ar veni, la vita e bella, de ce să ne enervăm degeaba?

Ce-am mâncat

În ceea ce ne privește, o excursie nu e completă dacă nu ne bucurăm de specificul culinar. Și dacă pește, paste, rucola, pizza și gelato mai mâncaserăm în Italia, Sicilia ne-a întâmpinat cu propriile specialități. Până la ele, însă, e important de menționat că inclusiv pizza și pastele au specificul lor în această zonă. În primul rând, specificul e, desigur, unul maritim, astfel încât o să găsiți multe variante de pizza și de paste cu pește sau fructe de mare. Apoi, să nu vă așteptați la pizza sau la paste „cu de toate”. Italienii pun fix atâtea ingrediente cât e nevoie ca să completeze armonios și să se pună unul pe celălalt în valoare. Nu o să găsești o pizza pe care să ai și cârnat și șuncă și ciuperci și ardei gras și măsline și porumb și ceapă. Iar pastele, surpriză, nu băltesc în sos. În plus, la pizza nu ești întrebat dacă vrei sos dulce sau picant și la paste nu ți se aduce parmezan. Ambele sunt, însă, excelente. Pastele sunt proaspete și nu au nicio treabă cu cele pe care le fierbem noi acasă. În plus, am descoperit, desigur, modele noi – în această parte a Siciliei se folosesc așa numitele busiate.

În ceea ce privește peștele, Sicilia e locul în care poți să te bucuri din plin de pește spadă la un preț decent. Peștele spadă, gătit simplu, la grătar, este absolut delicios. L-am descoperit vara trecută, în Grecia, și m-am bucurat extraordinar de mult când l-am găsit în București, în meniul celor de la The Harbour – este excelent și vă recomand să-l comandați cu garnitura de broccoli sotat cu usturoi. În Sicilia, pe lângă varianta la grătar, vă recomand și specialitățile locale – rulori de pește spadă și pește spadă în crustă de fistic. Le-am încercat, desigur, pe toate trei, dar varianta mea preferată rămâne cea simplă, la grătar. Și-apoi, desigur, bucurați-vă de fructele de mare în toate formele lor. Și de sepie și de caracatiță.

Revenind, totuși, la preparatele cu adevărat specifice zonei, dacă ajungeți în Palermo e musai să încercați, de dragul experienței culinare:

• arancini – bile pane de orez, umplute în mod tradiționat cu unt, mozzarella și șuncă, dar pe care le puteți găsi cu diferite alte umpluturi; mie mi s-au părut a fi destul de grețoase (mai ales cele tradiționale, căci după ce că sunt prăjite în baie de ulei mai au și unt în ele … ), dar eu nu sunt în general un fan al prăjelilor, așa că nu am apreciat în mod special nici bilele năut prăjite și puse într-o chiflă („pane e pannelle”), tot un preparat de tip fast food, specific Siciliei din pricina influențelor orientale.
• cannoli – aluat făcut cu untură, prăjit, rulat, umplut cu ricotta îndulcită și asezonat cu fistic, portocală confiată sau chipsuri de ciocolată. Dap, delicioși, și fără nico legătură cu ce cannoli am mâncat prin țară.

Mai au și caponata, o mâncărică pe bază de vinete care nouă ni s-a părut că seamănă cu zacusca. Pentru americani o fi interesat, pe noi nu ne-a impresionat așa tare. :D Și o nebunie specifică orașului Palermo, pe care, recunoaștem, nu ne-am încumetat să o încercăm, dar despre care am auzit doar lucruri bune – „pane con la milza” a.k.a. sandwich cu splină. Iar în ceea ce privește desertul, nu am reușit să mai înghesuim în stomac și prăjitura lor tradițională – cassata – o nebunie în straturi, cu blat însiropat, ricotta, marțipan și fructe confiate. Pe scurt: diabet.

Ah, încă ceva! Dacă nu credeți că o să ajungeți prea curând în Tunisia, poate e o idee să profitați de „ vecinii” din Sicilia ca să încercați și niște aperitive tradițional tunisiene. Noi am găsit așa ceva la o cârciumă din Palermo – La Traviata. Nu știm exact ce am mâncat, dar a fost bun! :))

Și-apoi, încercați să nu vă ofticați prea tare de faptul că, în ciuda preparatelor culinare, italienii nu sunt grași. Pentru că, da, mâncarea lor e plină de carbohidrați, dar cel puțin e sinceră, nu e McDonald’s.

Ce-am vizitat

După atâta mâncare, e cazul să pornim la drum. Noi am mers până n-am mai putut – adică până am făcut bătături la toate degetele și apoi ne-am odihnit și am mers din nou. O medie de 15 kilometri pe zi, pe care, totuși, îi simțeam doar la sfârșitul zilei, căci plimbările pe străzile Italiei sunt, pentru mine, o încântare continuă. Am stat 3 zile în Cefalu și 4 zile în Palermo și am mers cu autobuzul o singură dată – când ne-am dus la plaja Mondello. Pe de-o parte, Cefalu e mic, nu ai avea de ce să folosești mijloace de transport în comun și, pe de altă parte, în Palermo am stat în centru și reușeam să ajungem la majoritatea punctelor de interes în mai puțin de 20 de minute de mers pe jos.

În Cefalu ne-am bucurat de:

• La Rocca – muntele din centrul localității, o super drumeție la finalul căreia te poți bucura nu doar de ruine preistorice („Templul Dianei” a fost construit în secolul 4 sau 5 Î.H.), ci și de una dintre cele mai frumoase priveliști; excursia merită din plin, dar să aveți în vedere faptul că vorbim de un munte arid, unde sunt zone extinse fără copaci, așa că să fiți echipați cu pălării și cu apă plată. :) Și cu încălțăminte corespunzătoare, desigur;
• Catedrală – parte din patrimoniul UNESCO, impresionantă mai ales din exterior, primul nostru contact cu influențele arabe și normandice;
• O plimbare printre stâncile de lângă mare – una dintre cele mai frumoase experiențe, descoperită întâmplător, coborând niște trepte; Ne-am oprit inițial doar să vedem cum se sparg valurile în stânci, dar am observat, ulterior, că există o alee care duce pe lângă mare, printre stânci, până în dreptul farului; În drumeția noastră am găsit și sare autentică de mare – adică ce a rămas după ce soarele a uscat băltoace formate de valurile care s-au spart în stânci. ^_^

Am stat trei zile în Cefalu, dar ne-am dat seama că ne-ar fi ajuns două. Nu sunt multe de făcut, dar e musai să vă bucurați și de cerul albastru și de plaja curată cu apă limpede și de apusul de soare în mare și de lumina extraordinar de caldă pe care nu am mai întâlnit-o în nicio altă parte. Apusul chiar e spectaculos și vine la pachet și cu mai mult timp de stat la plajă, căci soarele nu are după ce să se ascundă. :)

În Palermo, în schimb, ai mult de vizitat și ar fi bine să mergi cel puțin pentru 4 nopți dacă vrei să te bucuri de tot ce îți poate oferi orașul acesta. Căci pe lângă muzee, castele, catedrale, trebuie să te lași cuprins, pur și simplu de viața din Palermo, de străzi, de zarvă.

• patrimoniul UNESCO – cu precădere Catedrala, Palatul Roial (ce găzduiește și Capela Palatină – cel mai spectaculos obiectiv turistic), bisericile Santa Maria dell’Amiraglio și San Cataldo (situate ambele în aceeași piață); aici o să vă bucurați cu adevărat ochii de influențele arabe și normandice și o să vedeți metri pătrați de mozaic…
• Teatro Massimo – opera din Palermo, a treia ca mărime din Europa (după cea din Paris și cea din Viena), cu sala făcută în întregime din lemn de castan; este, de altfel, singurul obiectiv turistic în care biletul include și un ghid uman și e o experiență frumoasă de jumătate de oră; puteți opta, însă, pentru mai multe tipuri de bilet – puteți vizita și culisele sau puteți chiar să vă bucurați de un mini recital.
• Grădina Botanică – nu e ceva ce aș vizita în mod normal, dar cum flora Siciliei este atât de diferită de cea a României, am simțit că voi găsi aici câteva lucruri cu adevărat deosebite. Și am găsit. :) Am văzut pentru prima oară un bananier, papaya, argan și am pus mâna pe un fruct dintr-un arbore de cafea și pe mătase căzută din arborele de mătase. Și-apoi, desigur, sunt ficușii bătrâni care se întind pe zeci de metri cubi fiecare… Poate nu o să găsiți grădina botanică într-un clasic ghid turistic, dar e o experiență pe care eu v-o recomand din tot sufletul.

Ce-am mai făcut? Ne-am plimbat prin celebrele lor piețe – Vucchiria și Ballaro – și ne-am bucurat de zarvă și de mâncarea proaspătă și bună. Am mai vizitat o biserică, Santa Caterina, situată în aceeași piață cu Santa Maria dell’Amiraglio și San Cataldo. Nu are mozaic, dar are pereții plini de sculpturi și, vă zic, imaginea e impresionantă.

Nu în ultimul rând, la recomandările celor din jur, am mers și până la plaja Mondello. Se ajunge cu un autobuz obișnuit (costă 1.4 Euro biletul cu o valabilitate de 90 de minute) pe care îl puteți lua din centrul orașului. Bilete se pot achiziționa fie de la tabacherii, fie direct de la șofer. Plaja, însă, nu ne-a impresionat. Multe gunoaie în nisip, iar apa nu era limpede deloc (ba chiar avea o culoare foarte dubioasă la mal și am decis să nu intru…). Dacă vreți plajă, luați trenul până-n Cefalu. Biletul costă în jur de 10 Euro dus – întors, faceți doar cu 10 minute mai mult și experiența nici nu se compară.

Ce-ar mai fi de zis

Am povestit deja foarte mult și mă bucur sincer că ați avut răbdare să parcurgeți tot articolul. Vreau doar să vă încurajez să vizitați Palermo. Și să vă spun că seara nu-i deloc periculos pe străzi. :) Musai să vă plimbați pe via Maqueda. Noi am avut noroc să prindem pe ea și două nopți de festivalul berii artizanale, dar strada a rămas la fel de vie și după ce s-a încheiat acesta, cu mulți artiști stradali – muzică, jonglerie – și spectacole care mai de care.

Altfel, sunt aici pentru orice fel de curiozități ați mai avea. Și, de asemenea, dacă ați vizitat și voi Palermo, completările sunt și ele binevenite! :)

Saluti!

PS: nu uita de cadoul de călătorie prin AirBnB: