o brătilă pe .ro

Despre „tinerii din ziua de azi” și nevoile lor de zi cu zi

Dacă e august, e Tabăra din Țara lui Andrei. E Bran, e Dolce Vita, e moment de bucurie și prilej de reinstaurare a încrederii în umanitate, în caz că a fost pierdută pe alocuri în ultimul an.

Anul acesta, tabăra a beneficiat de un concept nou și, sub numele de „Tabăra Meseriașilor”, s-a materializat într-un proiect de educație practică bazat pe ateliere de dezvoltare profesională și personală, pentru elevi si profesori din 14 licee tehnologice și școli profesionale din județul Prahova. În 2015, Tabăra Meseriașilor a venit în sprijinul a cinci meserii: frizer, croitor, bucătar, mecanic auto și operator sondă.

Eu urma să vin în tabără în seria frizerilor și habar nu aveam la ce să mă aștept. Era primul an în care tabăra arăta diferit. În care, în primul rând, copiii nu mai erau copii, ci adolescenți. În care nu se mai confecționau mașini de lemn pentru parcuri de distracție, ci se făceau împletituri, bucle și cocuri. În care profesorii nu mai erau învățați despre antreprenoriat, ci despre inteligență emoțională.

***

Știi care a fost primul lucru pe care l-am auzit când am intrat în sala în care erau instruiți profesorii? Că un copil este independent din momentul în care se naște. Că are viața lui, cu destinul lui și că noi, părinți sau dascăli, nu suntem aici spre a le croi drumul după cum vrem noi, ci spre a-i ajuta atunci când ne cer asta.

Și atunci mi-am dat seama că se întâmplă ceva deosebit în tabăra asta „nouă”. Că nu mai e ea cum a fost, dar că s-ar putea ca experiența să fie mai revelatoare ca oricând. Am înțeles, alături de profesori, cât de important este să le acorzi copiilor – și, cu atât mai mult, adolescenților – libertatea de a alege, chiar și în contextul unor variante controlate. Alina (*Alina Perșa, trainer și fondator al Asociației ACT 4U, inițiatoare a proiectului „Școala Altfel”) ne-a povestit despre cum și-a lăsat propriul copil să-și aleagă învățătoarea, dintr-un număr de variante selectate inițial de ea, și cum acest gest l-a determinat să se simtă mai responsabil și mai dornic să meargă la școală.

Curioși care a fost criteriul după care și-a ales cel mic învățătoarea? „A fost singura care m-a băgat în seamă.” 

Au înțeles și vor integra multe din cele învățate. Știu asta. O simt, dar mi-au spus-o și ei, în ultima seară, la un pahar „de ceva”, pe canapeaua din holul hotelului.

Mă gândeam la clasă să îi întreb și care sunt nevoile lor. Și apoi să le spun și eu pe ale mele.

În cele 5 zile de tabără, profesorii au învățat despre asertivitate, prezență, ascultare activă, neuroplasticitate sau acceptare necondiționată – premisa fundamentală a procesului de dezvoltare personală. La final, mi-au spus că le-au fost depășite orice fel de așteptări ar fi avut. De altfel, s-a văzut de la început dorința de a discuta și de a împărtăși experiențe, iar cel mai important lucru pe care Tabăra a reușit să-l facă pentru ei a fost să le creeze un cadru în care să poată discuta liber și deschis despre lucruri care în cancelarie ar fi fost considerate tabu.

profele

„Profele”, alături de Cristi Pascu și doamna psiholog Feo (prima din stânga) :)

***

Cât despre „cei mici”, pot vă spun că au avut parte de niște traineri și mentori extraordinari, care au știu cum să le vorbească și cum să îi motiveze astfel încât instruirea să depășească granițele taberei. Ceea ce păreau inițial a fi niște cursuri despre „cum să-ți faci un CV” sau „cum să te prezinți la un interviu” au fost de fapt mult mai mult decât atât. Li s-a vorbit despre încredere în sine și despre importanța de a fi sincer cu ceilalți și cu tine însuți. Și, cel mai important, în tot acest proces nu li s-a impus nicio idee, ci, prin întrebările potrivite, ca într-un adevărat proces de coaching, au fost încurajați să ajungă singuri la propriile concluzii.

Eu nu zic că așa e bine sau așa e rău, dar hai să analizăm împreună ambele variante.

Și analizând, discutând și experimentând prin jocuri de rol, tinerii noștri au înțeles, nu doar au învățat, că nu e bine să minți într-un CV sau să porți o mască în cadrul unui interviu și că mai important decât un job este să fii sincer și ok tu cu tine.

Au fost încurajați să-și urmeze pasiunea, să nu renunțe niciodată la visele lor și să nu uite, în acest proces, de importanța cooperării, a lucrului în echipă și de grija față de comunitate.

„M-am simțit motivat”, îmi spunea Alex, cu lacrimi în ochi, la sfărșitul celor trei zile de cursuri cu Robert (*Robert Iancu, trainer). În ultima zi de tabără ne-am luat în brațe și mi-a mulțumit, din nou, pentru sprijin. De fapt, acum îmi mulțumea pentru „tot”. Petrecuserăm împreună mai puțin de două ore adunate în ultimele 5 zile și mi-am dat seama cât de mult contează pentru un om chiar și puțina doză de încredere pe care i-o transmiți, atâta timp cât o faci cu sinceritate.

Ne-au mai spus că nimeni nu le-a mai vorbit așa cum am făcut-o noi și că nimeni nu le-a mai spus că e ok să greșească. Că e ok să nu-ți iasă din prima, că e ok să o iei de la capăt, că e ok să încerci până îți iese. Întreabă, nu renunța, caută soluții! – acesta a fost îndemnul mentorului Cristi Pascu (hairstylist) pentru tinerii meseriași, alături de încurajarea de a și de a-i cere o mână de ajutor oricând au nevoie.

– Ce-ai zis tu când am început să coafăm?

– Că nu pot…

– Și acum crezi la fel?

– Nu!

Și, până la urmă, Tabăra Meseriașilor despre asta a fost. Nu atât despre foarfece și culori, cât despre a ajuta niște tineri să capete încredere în ei și în meseria pe care o practică.

Cristi Pascu Tabara Meseriasilor

Sorina, câștigătoarea unui internship în salonul lui Cristi Pascu, îmbrățișându-și mentorul :)

***

Deci cum stă treaba cu nevoile „tinerilor din ziua de azi”?

Adevărul este că oricât de mult va evolua tehnologia și oricât de multe schimbări va aduce această evoluție, natura umană va rămâne neschimbată. Și, în ciuda aparențelor, tinerii și copiii anilor 2000 nu de telefoane și tablete au cu adevărat nevoie. Au nevoie de modele, au nevoie de iubire, au nevoie de sprijin, de înțelegere și, mai ales, de acceptare necondiționată.

De asta au nevoie „tinerii din ziua de azi”. De aceleași lucruri de care ai avut nevoie și tu și de care o să aibă nevoie și „tinerii din ziua de mâine”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.