Numele lui este Pompiliu Sterian și este rezident al căminului Moses Rosen din București, un centru dedicat seniorilor din comunitatea evreiască din România. Pe blogul său, Vârsta a Patra, domnul Sterian scrie despre viața de zi cu zi din căminul în care sunt adăpostiți peste 100 de bătrâni.
Are 95 de ani, dar se consideră încă tânăr și spune despre viață că este frumoasă și despre bătrânețe că este un prilej de bucurie.
„Omenirea se împarte în două categorii mari: optimiști și pesimiști. În viață se întâmplă și bune, și rele. Și la unii, și la alții! Numai că eu nu mă uit la alea rele, caut să le uit! Sunt optimist și zic c-o să fie bine și la noi. Arta, secretul longevității este să știi să te adaptezi și să depășești. Dac-o să te vaiți și-o să te plângi, nu schimbi nimic!”
Pompiliu Sterian într-un interviu acordat pentru Digi24 | Blogger la 95 de ani
***
Să spun că acum vreo 7 ani am dezvoltat o pasiune pentru Holocaust o să sune cel puțin ciudat. Adevărul este, însă, că am fost pasionată de înțelegerea fenomenului, atât din perspectiva naziștilor, cât și din cea a evreilor. Am vrut să înțeleg ce a simțit fiecare parte și ce impact a existat nu numai la nivel de societate, cât și la nivel de individ. Am citit mai multe cărți pe temă, dar cel mai mult mi-au plăcut jurnalele a două tinere evreice (ambele la vârsta adolescenței) – Anne Frank (despre care am mai povestit în „Să o citiți pe Anne Frank”) și mai puțin cunoscuta Rutka Laskier. Sunt două cărți pe care, de altfel, vi le recomand cu drag.
În martie, pe 2 mai exact, aveau loc premiile Oscar și, ca de obicei, eu nu așteptam cu atât de mult entuziasm câștigătorul categoriei „Beste Picture”, pe cât așteptam nominalizările și câștigătorii categoriilor dedicate documentarelor. Îmi plac documentarele și cred cu tărie că avem nevoie de eroi reali în viețile noastre. De oameni care să ne inspire. Oameni ca Pompiliu Sterian sau oameni ca Alice Herz Sommer, protagonista documentarului ce a câștigat anul aceste premiul la categoria „short documentary”. Când am văzut trailerul la The Lady in Number 6 i-am dat imediat un mesaj Mălinei și i-am spus că trebuie să aducem documentarul și la Institut. Simțeam că este imperativ ca oamenii trebuie să învețe de la Alice Herz Sommer, cea mai în vârstă supraviețuitoare a Holocaustului, despre reziliență și despre lucrurile cu adevărat importante în viață.
Alice avea 109 ani când documentarul a fost filmat și afirma, cu tărie, că viața este frumoasă! Cânta în fiecare zi la pian, instrumentul muzical care i-a fost, de’alungul vieții cel mai bun prieten și râdea cu mai multă poftă decât o fac mulți tineri din ziua de azi.
***
Premiera documentarului va avea loc mâine seara (13 noiembrie), de la ora 19:00, la noi, la Institutul pentru Fericire, pe Bulevardul Dacia nr. 14. Și dacă până acum nu am scris despre niciun eveniment organizat de noi și nu v-am adresat o invitație directă, azi simt că este datoria mea să o fac. Pentru că mâine nu o vom cunoaște doar pe Alice Herz, ci și pe domnul Pompiliu Sterian, invitatul nostru special în cadrul discuțiilor deschise ce vor avea loc post difuzare.
Nu exagerez când vă spun că aproape mi-au dat lacrimile când am aflat că va veni. Abia aștept să îl cunosc, să îi strâng mâna și să îi spun cât de mult îl admir și cât de multă nevoie avem de oameni ca el în viețile noastre. Oameni care să ne aducă aminte de lucrurile cu adevărat importante în viață.
Despre evenimentul de mâine seară vă invit să aflați mai multe aici și, dacă aveți cum să veniți, e suficient să îmi dați un semn, aici sau pe mail (oana.bratila@ipf.ro). :)
Abia astept diseara :))
[…] în acest context nu am cum să nu-mi aduc aminte de povestea domnului Pompiliu Sterian (blogger la 95 de ani), împărtășită într-o seară de iarnă, la Institut, după o difuzare de documentar. Într-o […]