o brătilă pe .ro

Un fleac, m-au fraierit.

Când am plecat azi din apartamentul în care își desfășurau activitatea cei de la “Next Casting For You” eram aproape sigură că e o “schemă”. Un hoax, o escrocherie, o înșelăciune, o păcăleală, spuneți-i cum vreți. Am ajuns la Institut și le-am spus fetelor că fie nu e, fie scriu pe blog despre asta și măcar am ocazia să avertizez alți oameni. Să vedem, cum ar veni, partea plină a paharului plin pe jumătate și jumătatea aia doar cu apă chioară. Apă chioară cu care m-am îmbătat eu azi. Și care a costat 80 de lei.

***

Se făcea că eram pe la Universitate și o domnișoară m-a abordat să îmi povestească despre firma de casting pe care o reprezintă. În mod normal nu mă opresc, dar azi, culmea, nu mă grăbeam și am zis să ascult ce are de spus. În principiu, era vorba de niște ședințe de machiaj cu produse L’Oreal (asta așa, ca să știe și L’Orealul în ce este implicat numele său) în urma cărora mi se făceau niște fotografii pe care firma să le folosească în niște cataloage de prezentare. Pe lângă machiaj, eu aș fi primit cadou și produsele folosite și o sumă de bani, ce variaza în 50 și 250/Euro, în funcție de proiect.

Am mers în apartamentul cu pricina – pe Nicolae Golescu, in cladirea cu Fratelli Espresso Bar, la etajul 1, interfon 105 C (în caz că vreți să le faceți o vizită de curtoazie…) -, unde m-a preluat o colegă a domnișoarei, care mi-a povestit mai multe despre cum funcționează colaborarea. Pe scurt, ei sunt în căutare de oameni normali, dar cu trăsături frumoase (să gâdilăm puțin ego-ul…), care să participe fie la diferite proiecte de machiaj sau de vestimentație (aici mi-au spus că se colaborează cu Zara, Bershka și H&M), pe baza unui contract semnat pe un an, ce asigură participarea, în funcție și de timpul tău, la 12 astfel proiecte (câte unul pe lună). Tu trebuie, în schimb, să achiți o taxă de înscriere de 80 de lei, pe care oricum o să ți-o recuperezi la primul astfel de proiect, unde o să primești cel puțin 300 de lei +produsele de machiaj / hainele purtate. Cumva, tipa reușea să îmi inspire încredere și ceea ce spunea chiar părea să aibă sens. Era un bun om de vânzări, avea grijă să discute despre lucruri care mă interesează, oferindu-mi chiar idei de cum am putea să mai promovăm Institutul pentru Fericire, locul în care îi spusesem că lucrez.

Contractul nu era cine știe ce, doar că în el nu era stipulat faptul că este GARANTAT acel prim proiect în care eu mi-aș recupera investiția inițială, ci doar că mi se asigură posibilitatea de a participa la preselecțiile organizate de prestator, pe o perioadă de un an de zile. Atunci mi-am dat, de fapt, seama, că e o șmecherie la mijloc, dar cumva tipa a reușit din nou să mă convingă că deși nu e negru pe alb, mie mi se garantează că o să fiu contactată. M-a întrebat în ce weekend mi-ar fi mai bine, în care dintre locații (a spus că sunt prezenți în toate mall-urile), așa că până la urmă am semnat contractul și am plătit taxa de înscriere, urmând apoi să trec la pasul următor: interviul cu „doamna directoare”.

***

Doamna directoare era de fapt o domnișoară cu zâmbet larg și păr creț, ascunsă după un birou în spatele căruia să nu se vadă că are 80 de kile și că poartă colanți și bascheți, deloc asortați cu bluza elegantă afișată în partea de sus. Probabil nici n-aș și avut acces la aceste „detalii” dacă nu ar fi trebuit să se deplaseze până la dulăpiorul în care ținea actele firmei și pe care, după 40 de minute de conversație, a simțit nevoia să mi le prezinte.

Doamna directoare era acolo ca să mă convingă să fac ceva mai mult cu viața mea și să nu rămân la stadiul de „amator”, când puteam să accesez ședințe foto “profesioniste”, cursuri gratuite de dicție și prezență scenică și proiecte garantate, plătite de la 250 de Euro în sus. „Where’s the catch?” am întrebat. Și catch-ul era o taxă de 250 de Euro, pe care puteam să o plătesc în totalitate sau în rate. Contractul putea fi semnat „acum ori niciodată”, căci ea caută oameni hotărâți, care vor să investească în viitorul lor și își doresc asta cu adevărat. Nu merge cu promisiuni. Urma să-mi programez o ședință foto de pe urma căreia să rezulte un catalog de fotografii pe care să-l primesc la achitarea sumei întregi de 250 de Euro. Apoi, în maxim două săptămâni urma să fiu chemată la primul proiect, care îmi va garanta, desigur, recuperarea investiției inițiale.

Bineînțeles, deja era mult prea suspect chiar și pentru mine, cu toată încrederea mea oarbă în oameni. Tipa asta studiase și ea tehnici de manipulare, știa cum să vorbească mult, să reformuleze în avantajul ei, să pară sigură pe ea. Dar totuși nu inspira deloc încredere și atmosfera generală din birou îmi dădea efectiv o stare de greață. Simțeam cum încearcă să mă prostească și îmi venea să vomit.

Am ieșit din birou să îl sun pe Alex, să îl rog să-i caute pe Google. Cât mă fâțâiam pe acolo, însă, am observat pe un perete copii după actele de înființare ale firmei. Ghici ce, firma fusese deschisă luna trecută, în septembrie 2014. În birou, doamna director „complecta” (da, ea „complecta”, nu „completa) deja noul contract de colaborare. Cel de profesionist, pentru care urma să achit încă 150 de lei, o garanție că mă voi prezenta la ședința foto, un avans pe care trebuia și ei, la rândul lor, să-l dea fotografului.

I-am spus că nu prea înțeleg cum o firmă înființată de o lună poate deja să aibă contracte de colaborare cu firme precum L’Oreal sau Zara. Mi-a spus că ar trebui să știu că pentru a înființa o firmă în domeniul acesta de activitate, ai nevoie să ai deja niște contracte. Contracte pe care de fapt ei le-au încheiat încă din 2013, prin altă firmă care acum le-a predat lor. A ținut să îmi arate CUI-ul în original și să precizeze că firmele au ales să lucreze cu ei tocmai pentru că sunt la început și percep tarife mai mici. Și că eu trebuie să înțeleg că e și în avantajul lor ca eu să merg la proiecte, pentru că așa primesc și ei comision.

După aproape o oră de discuții, timp în care eu încercam să o închid, dar ea avea mereu un răspuns pregătit, i-am spus că nu vreau să semnez contractul și că rămân la stadiul de înscriere inițială, să văd despre ce e vorba. S-a enervat puțin, mi-a spus că ar trebui să fiu mai hotărâtă pe viitor, că o să pierd multe în viață cu lipsa asta de încredere și că ea și-a pierdut timpul. A mai ținut să menționeze și că odată primit acest statut de „amator”, pe care l-a și notat pe foaia de înscriere, nu mai pot să optez pentru varianta de „profesionist”.

***

La ieșire, m-am mai oprit puțin pe la Ela, tipa care îmi făcuse înscrierea inițială. I-am spus cum a rămas și mi-a zis că nu-i nicio problemă, că pot oricând, ulterior, să mă înscriu pentru varianta profi, cu ședință foto. N-am mai avut răbdare să stau și cu ea la discuții. E posibil, oricum, ca fetele acestea să nu știe nici ele adevărul. Să li se spună ceva, ele să transmită mai departe și habar să nu aibă că sunt parte dintr-o înșelătorie.

Nu sunt prima care o pățește (am descoperit și articolul acesta) și probabil că nu voi fi și ultima. Erau acolo oameni de toate vârstele, cupluri sau mame cu copii, iar pe lista doamnei directoare erau cel puțin 10 oameni care în ziua respectivă fuseseră „și mai fraieriți” ca mine. Am înțeles că e o schemă care funcționează de ani de zile. Un tip de înșelătorie legală, în fața căreia justiția pare a fi neputincioasă, dar în care, totuși, OPC-ul s-a implicat cel puțin o dată (se pare că în vară a circulat și o știre la TV pe tema aceasta, cu privire la o firmă de casting care acționa pe litoral) și care, sper, să acționeze și în acest sens. Eu o să depun o plângere, să vedem dacă se și întâmplă ceva.

Desigur, m-aș fi putut face că acest episod nu a existat niciodată. Sau să spun că i s-a întâmplat unei prietene. Dar adevărul ăsta e: m-au fraierit. Și nu de cei 80 de lei mă doare, ci de faptul că există astfel de oameni. Oameni care pot să te mintă în față, să îți ia banii și care, apoi, la sfârșitul zilei, să pună liniștiți capul pe pernă. Și că zeci sau sute de alți oameni sunt păcăliți și habar nu au ce să facă în momentul în care își dau seama.

So… cine se oferă să le facă o vizită? ;)

48 CommentsLeave a comment

  • Am dat si eu azi de un “agent” din acesta in fata la COCOR. Vorbea f frumos intr-adevar, pentru o fractiune de secunda chiar am vrut sa accept, dar cand am intrebat daca pot sa pastrez fluturasul cu reclama si sa ii contactez eu ulterior mi-a zis ca nu se poate pt ca e o “invitatie” si tot pe sistemul “now or never”. Asta m-a trezit. Sincer apoi eu chiar m-am gandit la ceva mai rau, gen firma de videochat si altele. Chiar ma gandeam la un plan sa ii filmez undercover, pt ca altfel nu stiu cum pot fi reclamati.

    • Pai, da, cam asta ar fi si ideea mea… dar nu am echipamentul necesar. :)) Ca as trece pe la Cocor sa incerc sa ma infiltrez acolo, ca banuiesc ca e alt sediu. Mai nasol e ca pentru a ajunge la “doamna directoare”, unde e adevarata distractie, trebuie sa platesti taxa aia de 80 de lei.

      Eu sunt scarbita de faptul ca fetele care mai lucrau pe acolo aveau si copii… Ma gandesc cu ce exemplu sunt crescuti si ei…

  • Eu am pățit-o la mare, când eram clasa a-V-a, deci acum vreo 11 ani, e veche povestea. Am plătit atunci vreo 50 de lei și țin minte că mama nu voia să mă lase, zicea că nu e pe bune. Dar eu nu și nu, că sunt banii mei, că eu i-am strâns. M-am ales, în schimb, cu niște poze (abia apăruseră DSLR-urile la noi) cât de cât reușite, printate color pe niște foi A4. :)) De sunat, nu m-au sunat niciodată… :D

  • Practica asta este intr-adevar pe litoral de foarte multi ani. La iesire din satul de vacanta, intrare pe faleza din mamaia, in fiecare vara sunt astfel de “agatatori” care vizeaza doar familiile cu copilasi micuti :) Pentru ca daca nu pica parintele in plasa, e posibil sa il oblige copilul exact cum s-a intamplat in cazul Mihaelei. Dar cunosc destui parinti care s-au aratat pe loc interesati de “viitorul de vedeta” al copilului :)

  • Referitor la “ce e de facut”, cred ca mai benefica e o campanie prin care sa afle cat mai multi despre cum incepe, cum se termina si cat costa o astfel de distractie :) Presupun ca sunt destul de multe astfel de “agentii” de doi lei, care se deschid azi si se inchid peste 4 luni cand apar reclamatiile. Daca contractul pe care l-ai semnat acopera tot ce ti s-a intamplat acolo, trebuie sa mergi pana-n panzele albe ca sa dovedesti unde e inselaciunea :) Cred ca o campanie ajuta mai mult la desfiintarea unor astfel de practici. Dispar donatorii de >= 80 de lei, dispar si agentiile.

    • De acord, Alex, si asta am incercat sa fac si eu prin acest articol – sa avertizez oamenii, astfel incat sa scada numarul de pacaliti. Si, cu putin ajutor, poate o sa reusim sa extindem la o campanie mai mare. Cred totusi ca exista si metode legale prin care pot fi inchisi – doar sa existe oameni dispusi sa se bage in asa ceva. De exemplu, nu stiu cat de ok e sa spuna (chiar si doar verbal) ca ei colaboreaza cu firme precum L’Oreal sau H&M. Si prin intermediul unei actiuni tip “camera ascunsa” cred ca ar putea intra in bucluc pentru minciunile pe care le spun, in ciuda contractului ok d.p.d.v. legal.

      • E de apreciat ca incerci sa ii protejezi si pe altii de ei, dar cred ca vei pierde foarte mult timp incercand sa demonstrezi modul de functionare al acestor agentii. La final, probabil ca vei avea succes si vei reusi sa-i opresti… doar pe ei! Si sunt sigur ca nu vor fi atat de speriati, dupa ce au fost inchisi, incat sa nu inceapa o alta activitate avand aceleasi scopuri. Dar daca beneficiezi de sprijin din partea ziarelor / televiziunii / altor bloggeri sau al oricarui om care are putere de expunere, vei lovi in toate agentiile de 2 lei (fie… de 80 de lei :D). Sper sa ia atitudine cat mai multi oameni alaturi de tine.

  • Alex are dreptate, asta e un tip de escrocherie impotriva careia nu ai ce sa faci decat sa povestesti, ca sa nu mai pice si altii. E intr-un fel similara cu marea scamatorie cu masinile de cusut Singer, pe care din cand in cand si acum o mai incearca unii, chit ca s-a vorbit despre ea si la tv.

    Contractul pe care te-ai lasat convinsa sa-l semnezi, dupa cum singura spuneai nu garanteaza nimic, ofera doar posibilitati. Degeaba descinde Politia la ei, pentru ca nu are nici o dovada ca nu se vor tine de cuvant. In 2-3 luni firma muta taraba si la revedoa.

    Stii ce e interesant? Ca ti s-a mentionat o informatie care pare plauzibila. La un moment dat L’Oreal chiar a avut niste proiecte de genul asta, in care te vopseau, te coafau si te machiau cu produsele lor, dupa care te pozau si ramaneai in baza lor de date. Vara-mea a participat la asa ceva. Dar la Viena.

    • Pai d’aia am si picat in plasa, ca parea plauzibil… :))) Daca ma lua direct cu aparitii in spoturi TV, nu muscam… Asa, insa, nu parea atat de dubios.

      Mno, tot fraiera am fost. :))) Si cred ca nu e tocmai legal ce fac ei cand spun ca au colaborari cu L’Oreal… chit ca nu e in scris, ci doar o declaratie verbala. Problema e ca daca nu ii prinzi spunand-o, nu prea ai cum sa dovedesti ca au spus-o.

  • “Mai m-am gandit!” :)

    Cred ca singura chestie pe care ar putea fi atacati e cea legata de prelucrarea de date personale, daca nu cumva nu e si aia acoperita cu vreo clauza din contract.

    • BTW! N-ar strica si cate un telefon la OPC de la fiecare tepuit! Daca se leaga ceva, ii mai stoarce cu cate-o amenda / spaga. Le mai scadeti din profituri, cu putin noroc, poate pana la inchidere. :)

  • Si eu am patit asta. Tot la Universitate, un baiat cu o „invitatie”. Am mers si cand au inceput sa imi povesteasca despre ce e vorba mi-am dat seama ca ceva nu e pe bune (mi-am adus aminte de experienta unei prietene care a platit 50 pentru ceva similar). Am intrat si intr-o usoara polemica pe tema machiajului de zi cu una dintre domnisoarele de acolo. M-am enervat si am plecat.

    Dar il vad mai mereu pe baiatul cu invitatia la universitate, încercând să mai convinga oameni cu trăsături frumoase :D.

  • Nu înţeleg DE CE ai acceptat să te laşi racolată şi să le mai dai şi bani pentru asta! Realizezi că ai scăpat ieftin cu 80 de lei, da? Dacă evolua situaţia, Doamne fereşte!, poate acum erai dată dispărută. Niciodată nu ştii ce se poate ascunde în spatele unor oameni cu zâmbet persuasiv, care îţi vând colaborări de durată. Şi poate nici ei nu ştiu pentru cine / ce lucrează de fapt şi au fost minţiţi ca şi tine.

    Apoi, când situaţia a trecut la alt stadiu, de ce ai fi acordat din timpul tău unor persoane care se folosesc de numele unor brand-uri cu imagine ca de o garanţie oarbă? Brand-urile alea au atât de mulţi bani încât să-şi organizeze propriile casting-uri în cele mai sofisticate locuri şi în niciun caz nu s-ar coborî la nivelul de a plăti cu 10 lei / oră oameni care să agaţe în cel mai neprofesionist mod, pe stradă. Degeaba spui tu că “să știe și L’Orealul în ce este implicat numele său”; ai impresia ca Adidas nu ştie că sunt nişte impostori care fabrică Adibas? Ba da, ştiu, dar li se fâlfâie pentru că oamenii care cumpără Adibas nu sunt în target-ul lor, deoarece Adidas livrează calitate pentru oameni care ar da, spre exemplu, 700 de lei pe o pereche de pantofi sport, nu ar căuta alternative să iasă mai ieftin. Îţi permiţi, eşti în target; nu, salut! La nivelul ăla de notorietate nu te interesează decât imaginea ta oficială şi profitul, iar de măgării laşi Poliţia să se ocupe, dacă e cazul. Aşa şi L’Oreal… se concentrează pe publicul cu care comunică pe canal oficial, nu pseudo-terţi. (Sunt curioasă dacă le apare numele în vreun act pe care firma aia îl semnează, că din gură puteau spune că lucrează şi cu Chanel.)

    Din moment ce ies în mijlocul capitalei, unde au o expunere foarte mare, fii sigură că au stipulat orice în actele alea nenorocite, iar până când firmei i se va găsi o chichiţă din cauza căreia va fi închisă, ei vor fi stors destui bani cât să îşi achite amenzile, să rămână cu bani şi să mai deschidă încă o firmă cu care să-şi reia activitatea sub alt nume şi cu alţi angajaţi.

    Firmele astea activează agresiv la începutul toamnei, în zone unde sunt boboci vulnerabili ajunşi la facultate, scăpaţi de sub tutela părinților. Ştiu că în perioada asta vor găsi mulţi visători la cai verzi pe pereţi, care şi-ar da banii pe 5 zile şi ar muri de foame, dar cu gândul că l-au prins pe Dumnezeu de picior şi că “o să îi sune cineva”.

    • Genial răspuns! Bravo!
      PS: nu am nimic de comentat privind postarea, mă bucur că totul s-a încheiat cu bine și sper ca aceste postări să ajungă virale și să ajute oamenii să deschidă ochii mai bine.

    • Irina, nu stiu sa iti raspund la intreabarea “de ce” mai mult decat ca a fost o slabiciune si prostie de moment. Si ca, recunosc, sunt destul de naiva de fel si am incredere oarba in oameni care par sinceri. Iar prima tipa parea sincera (repet, poata ca nici ea nu stia care e, de fapt, schema). Te invaluie rapid si pur si simplu nu ai ragaz sa treci prin tot procesul logic expus de tine mai sus si cu care sunt total de acord, caci l-am parcurs si eu imediat dupa ce am plecat de acolo.

      Oricum, “de ce”-ul nu e atat de important. Important e “ca”-ul. “Ca” s-a intamplat si “ca” sa nu se mai intample si altora.

  • Admir faptul că ai avut curajul să recunoști că ai fost fraierită și sper ca prin intermediul articolului tău să afle cât mai multă lume.
    În Cluj la un moment dat stăteau în centru, pe Memorandumului. Aș zice că făceau parte din aceeași rețea, pentru că aveau același stil de abordare.

    • Madalina, nu cred ca e vorba de o retea, in sensul in care firmele nu cred ca au treaba una cu cealalta. Mai degraba e vorba de un “model de afacere” preluat de diferite persoane. Mai umbla o schema – aia in care sunt sunati batrani la ore tarzii in noapte si mintiti cum ca a avut copilul un accident si sa ii transfere niste bani intr-un cont bancar. A fost prinsa o pereche de tineri, dar modelul a fost preluat si inca mai sunt multi care il practica…

  • Oricine ar trebui sa traga un semnal de alarma atunci cand observa ca cineva iti cere bani ca sa … faci bani. Sunt atatea scheme piramidale si pe internet, care iti promit ca faci pana la 1000 de dolari pe luna daca te inscrii, dar paradoxal iti cer 2 dolari taxa de inscriere.

    Si atunci ai putea sa-ti pui intrebarea: de ce imi cere bani acum, cand poate sa ii traga din castigurile viitoare. Pt ca tzapa si pt excroci !

  • Sunt multi agatatori din astia in magazinul Obor, eu merg destul de des pe acolo si intotdeauna te agata cu o “invitatie”, intr-adevar, pica in plasa de obicei parintii cu cate un copil de mana, dar nu numai.

  • Același gen de înșelăciune se practică și lângă AFI Palace, mai exact la Cotroceni Business Center (cred că prima intrare, dacă nu mă înșel). Într-o zi m-a abordat o tipă, iar pentru că nu mă grăbeam undeva anume, am zis „fie, hai să văd care-i faza”. Am intrat în clădire, am văzut că erau mai multe persoane care așteptau, altele deja la „interviu”, iar când a venit rândul meu am discutat cu o tipă destul de entuziastă și amabilă, care mi-a povestit despre ce este vorba și mi-a zis că trebuie să semnez un contract, valabil pe un an de zile, dar contracost: 50 de lei. Aceeași poveste: alege un weekend, te chemăm la poze (îmi amintesc că era vorba și de fotografii pentru produsele din supermarketuri), îți câștigi banii înapoi, căutăm oameni care să arate normal etc. Ideea e că eu am refuzat să dau ăia 50 de lei. Ceva nu mi se părea în regulă: parcă prea roz era toată situația. În momentul ăla, tipa a încetat cu amabilitățile și mai avea puțin și mă dădea afară. S-a prins că nu merge și gata!, a schimbat foaia. Problema e că persoanele (tipe și tipi) de la „compania” respectivă stau mereu prin zonă și încearcă să capteze atenția oamenilor. Îi vezi cu un fluturaș în mână, încercând să se bage în seamă cu trecătorii. Iar cine e mai credul, pică în plasă.

  • Ma gandesc ca am putea sa dam la stiri http://stirileprotv.ro/trimite-ne . Eventual sa fie mai multe persoane care trimit aceasi stire pt ca asa exista sansa mai mare sa ia in serios stirea. Fiecare poate sa isi descrie experienta si sa rugam sa faca ei o “ancheta” undercover… sunt specialisti in asta. Eu o sa scriu si la kanalD si la antena :-D.

    • livia, multumesc pentru implicare! cei de la protv au mai difuzat o stire anul acesta, prin vara, despre smecheria asta desfasurata la mare (acolo cica are cel mai mare succes, functioneaza de ani de zile…); intre timp m-a contactat si o agentie de comunicare, sa imi propune sa facem o campanie de educare in care sa implicam si Politia Romana. sper sa iasa ceva! :)

      • Buna ,

        Am patit si eu acelasi lucru, ieri pe Magheru, la ora 17,50. M-au luat de pe strada si acolo a fost exact acelasi scenariu. Diferenta e ca eu nu am mers mai departe, am rupt “contractul”, deoarece mie mi-au spus ca taxa de 80 lei este o garantie ca sa ma intorc la ei, iar in asa zisul contract scria ca este o taxa de inscriere si ca nu este returnabila, Cand am intrebat au tabarat toate 3 pe mine, cu gura, ca nu conteaza ce scrie acolo, ca e returnabila, etc. Eu atunci am rupt contractul si au fost foarte vexate. Una a zis ca sunt ciudata, si eu i-am spus ca mai bine s-ar uita in oglinda. Chiar nu se poate face nimic in privinta lor? Te mint in fata, este insalatorie maxima, Mie mi-au spus ca sunt din partea firmei Getei Voinea, deci se folosesc de tot felul de nume, si ca voi primi inafara de cei 80 lei ( banii mei!) in plus coafatul, fardatul cu produse Vichy si o suma de 400 lei, la primul eveniment la care voi participa! Dar nicaieri in contract nu scria asa ceva, nici ca e vreo obligatie din partea lor, nici ca participarea este garantata. Singurul lucru cert era suma de 80 lei (79,…lei) care era nereturnabila! Numai miniciuni.

        • Si eu tocmai ce am pățit asta, pe la ora 15:30! Tot pe Magheru, chiar în fața clădirii Magheru One, o fată pe nume Anca mi-a spus că lucrează la o campanie cu lanțul de magazine Douglas și dna. Geta Voinea, care au parteneriat cu agenția lor, Next Casting for You. Am mers de curiozitate până la sediu și la fel promiteau – activități garantate, machiaj și coafat profesional, la sfârșit primești între 200-400 RON și poți păstra produsele. Când am cerut să citesc contractul acela, mă tot grăbea zicând că “oricum scrie același lucru pe ambele exemplare” și tot evita subiectul acelei taxe de înscriere până am întrebat-o eu direct despre asta.

          Oricum, i-am spus că nu sunt sigură în privința taxei, moment în care a început să mă întrebe care e problema – nu am destui bani cash să achit? Dar poate am pe card! Și tot felul de afirmații care să mă împingă să le dau cei 80 RON. Am spus că o să mă mai gândesc, le-am cerut o carte de vizită (nu au avut să îmi dea) și un website, le-am cerut să mă uit și peste contract acolo pe loc (chestie care a băgat-o pe colega de la birou, Mihaela, într-o stare de anxietate deși până atunci fusese foarte drăguță și relaxată, un zâmbet toată).

          Până la urmă le-am zis că dacă e cazul, revin cu un telefon. Mi-au dat ultimatum, să revin într-o oră sau să nu mai sun deloc. Nu eram sigură că e înșelătorie sau nu, cât timp eram la birou am căutat pe Google Next Casting și nu mi-a apărut site-ul lor printre primele rezultate, apoi când am plecat am găsit articolul ăsta. Oana, mulțumesc mult că ai scris despre experiența ta, m-a ajutat să mă lămuresc în legătură cu Next Casting for You și ce sisteme folosesc pentru a păcăli oamenii!

      • Buna ,

        Am patit si eu acelasi lucru, ieri pe Magheru, la ora 17,50. M-au luat de pe strada si acolo a fost exact acelasi scenariu. Diferenta e ca eu nu am mers mai departe, am rupt “contractul”, deoarece mie mi-au spus ca taxa de 80 lei este o garantie ca sa ma intorc la ei, iar in asa zisul contract scria ca este o taxa de inscriere si ca nu este returnabila, Cand am intrebat au tabarat toate 3 pe mine, cu gura, ca nu conteaza ce scrie acolo, ca e returnabila, etc. Eu atunci am rupt contractul si au fost foarte vexate. Una a zis ca sunt ciudata, si eu i-am spus ca mai bine s-ar uita in oglinda. Chiar nu se poate face nimic in privinta lor? Te mint in fata, este insalatorie maxima, Mie mi-au spus ca sunt din partea firmei Getei Voinea, deci se folosesc de tot felul de nume, si ca voi primi inafara de cei 80 lei ( banii mei!) in plus coafatul, fardatul cu produse Vichy si o suma de 400 lei, la primul eveniment la care voi participa! Dar nicaieri in contract nu scria asa ceva, nici ca e vreo obligatie din partea lor, nici ca participarea este garantata. Singurul lucru cert era suma de 80 lei (79,…lei) care era nereturnabila! Numai miniciuni. Trebuie implicata Politia, ANPC, Televiziunile, etc.

  • totul sa intimplat azi din ce vad, intr-o singura zi la toti….se duce cineva miine in acel sediu sa vada daca mai este cineva? Si sa faca o reclamatie la politie poate se reuseste de rezolvat ceva pina la urma….nu e corect de lasat lucrurile asa, trebuie pedepsiti pentru acest lucru. Asa lasa unul altul si amagesc o lume intrega dar ei traesc bine si frumos :(((((

    • Nina, cred ca s-ar putea duce cineva, dar nu vad ce ar putea rezolva… doar daca ar merge cu ceva camera ascunsa / microfon ascuns, sa inregistreze conversatia si sa incercam ceva pe baza ei. In caz ca e cineva interesat, fetele racoleaza victime in jurul fantanii de la Universitate…

  • Aceeasi schema se aplica si in alte cazuri, spre exemplu la copiii mici. Dar in esenta lucrurile nu sunt chiar inselatorii. Si pe mine m-au pacalit sa imi inscriu copilul de 2 ani (care chiar e frumusel), sa platesc taxa de inscriere plus 200 Euro pentru un book (albumul cu foto).

    Noi chiar am fost la sedinta foto… si cam aici s-a incheiat tot… nu ne-a mai contactat nimeni apoi… asa ca pot spune ca m-am ales cu un album cu 10 fotografii la 200 Euro.

    Presupun ca din 1000 copii merg mai departe 1-2. La fel si la adulti…

    • E inselatorie pentru ca verbal ei insista asupra faptului ca iti este GARANTAT un prim proiect in care tu iti recuperezi investitia initiala. Si ca afirma ca au colaborari cu firme precum L’Oreal sau Zara. Problema e ca treaba nu poate fi dovedita decat printr-o actiune tip camera ascunsa.

  • Draga Oana… poate ca si greseala mea a fost ca nu am scris si eu pe blogul meu, ori pe orice site de socializare din pura rusine. Eu am patit aceeasi chestie acum un an sau mai mult chiar, si suma era de 60 de lei in micul meu oras. Poate daca eu scriam.. si poate daca dadeam sfoara in tara, tu nu ai fi patit asta, desi nu te cunosteam pe atunci. Oricum, voi da share la tot ce ai scris si voi ajuta de acum.. sa afle si alte fete. Exact ce ai descris, cu fiecare detaliu am patit si eu. Firma asta se numea OnTarget, si nu mi-am recuperat banii, dar am ramas mereu cu ideea ca poate ar trebui sa ii dau in judecata. Desigur, ar costa prea mult si ar fi prea anevoios procesul.. nu stiu. Multumesc pentru articol, este foarte util si nu vreau sa para aiurea dar e placut sa am cu cine empatiza pe asta

  • Si pe mine m-au abordat in fata la Cocor si pentru prima oara am avut rabdare sa ii ascult si sa merg in apartament. Nu aveam bani la mine, ca altfel reuseau sa ma pacaleasca si pe mine, insa tipa era atat de insistenta… doamne… ca mai e doar un loc si ca as face bine sa platesc pentru viitorul meu, ca pot sa aduc banii intr-o ora, dar nu mai tarziu… bine ca nu am dat bani.

  • Va rog frumos eu am fost la NEXT CASTING FOR YOU
    SI AM PLATIT 80 DE LEI PLUS 250 SI MA ZIS SA VIN VINER DAR MA ZIS CA E CARANTAT CA DIN PRIMUL EVENIMENT O SA IMI PLATEASCA 250 DE EURO
    CE POT SA FAC ACUM POT SA IAU BANII INAPOI

  • Imi pare rau sa va spun, dar si eu am patit acelasi lucru, pe 1 aprilie 2015. Am fost „agatata” la intersectia dintre N. Balcescu cu C.A.Rosetii, chipurile pentru niste poze pentru Optinova, Opticris si alte firme de optica (eu portand ochelari). Am achitat un avans 50 de lei, pentru ca nu am vrut sa dau toata suma si sa semnez nimic inainte de a verifica despre ce e vorba…. Dupa ace am ajuns acasa, m-am apucat sa caut date pe net. Am verificat codul fiscal pe mfinante.ro si am constatat ca sunt infiintati in septembrie 2014, dar ca NU au salariati. Asta mi s-a parut dubios. Abia dup-aia am dat peste povestea ta…. M-am dus sa cer banii de avans inapoi, pentru ca NU semnasem niciun document. Evident ca nu i-am primit…. Nu are sens sa mai intru acum in detalii, ca sa nu ma enervez din nou. Voi face plangere la OPC si la Garda Financiara si voi incerca sa semnalez asta si televiziunilor. Tu sau alte persoane care au patit deja asta ai reusit / au reusit ceva in sensul asta? Macar sa incercam sa ii oprim cumva… Am lasat un mesaj si pe site-ul Getei Voinea, poate o intereseaza sa stie ca cineva se foloseste de numele ei…

  • Scuze, din cauza grabei am scris gresit cateva cuvinte in comentariul de mai sus.
    Am revenit acum doar ca sa va spun ca am trimis cate un mesaj tuturor televiziunilor de stiri carora le-am gasit adresele de e-mail si am facut si o sesizare la ANAF. Urmeaza sa fac si o adresa catre ANPC. Daca mai este cineva doritor sa se implice, ar fi minunat! Sincer, nu cred ca voi/vom reusi ceva, pentru ca se pare ca in tara asta hotii si teparii sunt mult mai multi decat autoritatile care ar trebui sa ii oblige sa se conformeze legii… Dar, poate totusi, vom misca putin lucrurile….Cine stie, poate vreo televiziune chiar va face un reportaj cu camera ascunsa si vor fi afla mai multe persoane…

    • Buna, Georgiana, felicitari pentru initativa! Mie imi promisese in toamna o agentie de comunicare ca va demara o campanie alaturi de Politia Romana si mass – media. Din pacate, nu mi-au mai dat niciun semn si, recunosc, m-am luat si eu cu altele, trecand deja ceva timp de la intamplarea cu pricina.

      ANPC-ul nu are ce sa faca, pentru ca escrocheria lor este una legala. Practic, tu nu ai cum sa demonstrezi ca ei ti-au spus de Geta Voinea sau ti-au facut tot soiul de alte promisiuni din moment ce aceste aspecte nu apar nicaieri in scris. E nevoie de o interventie cu camera ascunsa si, din partea autoritatilor, de niste controale. Mai ales ca aceste “agentii de casting” apar ca ciupercile dupa ploaie…

      Asa ca eu ma implic cu mare drag si sunt multe persoane care au comentat aici si care cu siguranta s-ar alatura. Dar avem nevoie de sprijin fie din partea unei televiziuni, fie din partea Politiei. Am mai dat si eu un anunt pe Facebook, poate – poate…

      • Buna,

        azi am fost si eu acostata in acelasi loc, de aceleasi persoana spunand acelasi lucru. de obicei nu stau la discutii, chiar nu ma intereseaza, dar fiind insistenta am zis macar sa ascult. Mi-a zis tot asa de Geta Voinea, L’oreal, Douglas etc etc promisiuni si, la final mi-au cerut banii. tot asa, nu am dat decat 50 lei, spunand ca doat atati am. Cand am iesit i-am povestit fratelui meu si el mi-a zis sa caut pe net pt ac e o escrocherie…

        Sunt socata cum pot minti domnisoarele alea asa, fara nicio rusine, stiind ca esti student, ca nu prea ai bani, etc etc.. si te mint in fata! Una dintre ele era cu bebelusul, spunand ca si bebelusul este model…
        Initial am crezut, dar hei,m, se spuen ca atunci cand ceva suna prea frumos ca sa fie adevarat – atunci asa este…

        Vreau si eu sa fac ceva1 poate daca anuntam mai multi despre astea chiar se vor lua maasuri. inainte amea fusuese o doamna mai invarsta care a platit toata suna si carei i s-au facut cateva poze…

        • Si eu am fost “acostata” de la Universitate acum doua zile si dusa tot in acelasi loc ,tin minte doar interfonul “105 C” ,eram cu prietenul meu iar domnisoara respectiva a zis ca au facut reclame si pentru barbati si ca putem lucra impreuna,adica in acelasi timp.Din fericire nu aveam bani la mine pentru a plati respectiva taxa iar cand am iesit de acolo am fost trista ca nu m-am inscris crezand ca am ratat o sansa unica in viata.Dupa ce am ajuns acasa hotarata sa iau bani si sa ma intorc si sa ma inscriu prietenul meu a gasit acest articol care mi-a salvat 75 de lei :))

          • Diana, ma bucur ca am putut sa fiu de ajutor. :) Din pacate, majoritatea il descopera dupa ce au achitat deja suma cu pricina.

            Nu cer comision din cei 75 de lei, dar cred ca ai face bine multor persoane daca ai da articolul mai departe! :)

            Weekend placut!

  • Eu am transmis o sesizare si la Departamentul Antifrauda. Am fost contactata in mai putin de o ora si jumatate de la trimiterea mesajului. Mi s-a spus ca departamentul pe care il contactasem eu se ocupa doar de fraude cu fonduri europene si m-au indrumat catre Antifrauda Fiscala.
    pe http://www.antifrauda.ro/Sesizeaz%C4%83-o-fraud%C4%83-c-25.html este urmatoarea adresa:
    Dacă aveți informații referitoare la o posibilă fraudă fiscală sau vamală, vă rugăm să le transmiteți în scris, prin email la adresa petitii.anaf@mfinante.ro, sau la registratura ANAF din București, str. Apolodor nr. 17, sector 5.

    In plus, eu am sunat si la 0800.800.085 – este un Telverde al ANAF. Toate mesajele sunt inregistrate, dar trebuie sa te incadrezi in maxim 3 minute, in care trebuie sa intre si informatiile referitoare la nume si prenume, adresa, telefon, adresa de email.
    Va spun acest lucru ca sa puteti face o proba inainte de a transmite sesizarea si sa va cronometrati, sa nu aveti surpriza ca exact cea ma importanta parte a mesajului sa nu mai fie receptionata/inregistrata.
    Ar fi bine daca cineva cu un telefon mai performant ar merge acolo si s-ar lasa racolat pentru a putea inregistra (macar audio, daca nu se poate si video). In acest fel am putea avea si dovezi. Din pacate, telefonul meu este un model aproape antic :D, si nu imi permite sa fac acest lucru.
    La fel, tipa care face racolarile ar putea fi fotografiata in timp ce face asta…
    Cred ca si doamnei Geta Voinea ar trebui sa ii dam mai multe mesaje, poate va sesiza cuiva faptul ca cineva ii foloseste numele.
    Cat despre tine, Diana, incearca sa faci ca si mine. Du-te inapoi si cere sa ti se restituie avansul. Evident ca vei fi refuzata, dar in acest fel, macar ne putem adresa ANPC, in str. Transilvania nr.2.

  • Buna. Si eu am fost acostata astazi de o tipa destul de draguta si sociabila, care m-a dus la sediul lor(eu pana acum nu am incercat, tot din teama si reticenta, dar azi nu stiu ce a fost in capul meu). Mi-a spus toata povestea cu imaginea unor produse, exact ce vi s-a intamplat si voua si apoi mi-a zis si de taxa. Initial m-am gandit ca nu prea e ok sa ceara bani apoi m-am gandit ca e o oportunitate si as putea incerca. I-am zis ca nu pot achita intreaga suma ca nu ii am la mine si am platit un avans de 20 lei pentur care am primit bon, insa am semnat si acea fisa de inscriere unde mi-au completat numele, cateva trasaturi fizicesi m-au pus sa semnez. Problema esta ca am citit rapid ce scria acolo, nu mi s-a parut nimic dubios si am semnat. Nu am primit o copie. Am zis ca voi reveni maine pentru achitarea restului de suma si pentru semnarea contractului. Acum stau si ma gandesc, oare ce dracului am semnat? O fi ceva nasol si ma trezesc naibii ca in baza acelei hartii semnate trebuie sa fac eu stiu ce?

  • Pe mine m-au sunat dupa, in ziua in care trebuia cica sa le dau restul de bani. M-a sunat de pe alt numar decat cel dat, evident. Si m-a intrebat “Ramane pe azi? Cum am stabilit?” Si eu i-am zis ca nu is interesata, ca m-am documentat si ca sunt niste escroci de neincredere. A zis ca sigur e o greseala si ca ei nu sunt asa, dar a tacut cand i-am zis ca am citit articolul in care este mentionata adresa lor. Tot ce a putut spune a fost “Tu pierzi”. Dar totusi trebuie facut ceva. Eu ma gandeam sa pun un semn la intrarea acolo sau sa scriu “Escroci” ca sa stie si altii…

  • Salut!

    Am fost și eu fraierit de către firma next casting for you, exact la adresa pe care ați menționat-o.

    Îmi place să cred că nu sunt ușor de păcălit, și indicii erau destule că este o escrocherie, dar pe undeva părea că ar putea fi ceva legitim… era sediul într-o locație centrală, lângă Ateneu, chiar aveau loc niște filmări pe străduțele acelea, sediul era cam simplist, dar nu arăta ca o dugheană, avea un sistem audio scump, eu chiar am citit contractele și păreau în regulă, am primit chitanțe pentru plățile efectuate (da, eu am mers all-in 80 lei + 250 euro pentru chestia așa zis profesionistă).

    Nu am prea pus botul la tonele lor de complimente, deși m-au influențat un pic, pentru că și femei din viața mea gen mama și mamaie îmi ziceau chestii similare, în final am cedat pentru că vorbeau ca și cum chiar voiau să facem ceva, ziceau că au avut parte de tot felul de neserioși și că ei cică nu câștigă mare lucru din acești 250 euro pentru că au costuri pentru fotograf și album și că îi interesează comisionul de 30% la evenimente (mare greșeală :) ).

    Când am acceptat, mi-am asumat cu bună știință riscul să nu mai văd acești bani niciodată, m-am gândit dacă o să plâng după ei sau nu, și mi-am zis că totuși, dacă nu mă păcălesc, atunci aș avea multe de câștigat, am vrut să cred că totuși poate ieși ceva bun din asta, acolo eram tratat bine, mă simțeam bine, spre deosebire de cum eram tratat la locul meu de muncă. Așa că am avut încredere „în doamna directoare” creață, cu zâmbetul mereu pe buze și piept deosebit de generos pe care atunci când am întrebat-o cum se numește, nu mi-a zis decât „Sandra”.

    Așa că am participat la ședința foto, m-au pus să vin cu haine de acasă cu trei ținute, nu mi s-a părut foarte profesionistă ședința, dar a fost o experiență agreabilă, fotograful s-a străduit, mi-au aranjat puțin părul, fotograful încerca să se împrietenească cu mine, ca și cum o să ne mai vedem vreodată, îmi spunea că o să iasă foarte bine unele poze și că o să mă dau mare pe facebook, că la mine nu o să trebuiască prea multe retușări în photoshop etc. Am recunoscut aparatul foto pe care l-a folosit, un Nikon L810 parcă, era oarecum scump, destul de bun, dar nicidecum profesionist, nu era DSLR.

    Între timp citisem pe net despre genul acesta de „agenții” și de câți oameni au fost țepuiți… dar apoi am citit și niște commenturi despre alții care ziceau că au avut parte și de niște evenimente, că nu s-au umplut de bani, dar, că li s-au îndeplinit așteptările, acestea erau și așteptările mele, nu-mi imaginam că acum o să fiu eu marele top model. M-am gândit că cei care se considerau țepuiți probabil că nu au citit contractele sau nu au depus eforturi serioase și m-am mai liniștit. Acum e clar că cei care au zis că au avut parte de evenimente nu erau decât niște agenți de dezinformare.

    Mi-au zis inițial un termen la care va fi gata albumul de poze pe care va trebui să vin să-l ridic. Nu au respectat acest termen, i-am telefonat de mai multe ori și mi-au dat alte termene, însă până la urmă m-au sunat ei să vin să-l ridic, au respectat totuși termenul trecut în contract, am mai venit și altă dată și mi-au dat și restul de poze care nu au ajuns în album, pe card. Albumul a ieșit bine, arată destul de bine calitativ, dar… nu pentru asta am dat 250 euro. Din restul de poze, însă, multe erau slabe din punct de vedere tehnic, se vedea că aparatul nu era făcut pentru acele condiții de iluminare. Dar nu aveau relevanță.

    I-am întâlnit și am pozat în octombrie, albumul mi l-au dat în decembrie. I-am întrebat de evenimente, și mi-au zis că urmează după sărbători, că firmele mari sunt în concediu. Ok… Apoi i-am tot sunat periodic, ca să-i întreb de evenimente și de fiecare dată îmi serveau câte ceva, că întâi vor face evenimente cu copiii, care încă sunt în vacanță, apoi cu bătrânii, apoi că eu sunt pe nu știu ce listă și că urmează să se întâmple ceva, mereu îmi dădeau câte un termen și apoi eu iar îi sunam. O dată nu mi se mai răspundea la telefon, îmi dădea eroare, așa că m-am dus direct la sediu, unde părea să se întâmple aceeași activitate ca de obicei. „Doamna direcoare” a fost surprinsă să mă vadă pe-acolo, fetele credeau că sunt pentru album, pe care-l ridicasem deja de ceva timp. Mi-a zis că au avut o problemă, că li s-a furat telefonul și că va dura un timp până să reobțină același număr. Ok… și chiar a revenit, așa că puteam să sun în continuare pentru evenimente.

    Devenise cam penibil, îmi cam luasem gândul de la faptul că se va întâmpla ceva, dar continuam să sun periodic. Mă gândeam la partea din contract în care scrie că se prelungește automat dacă părțile nu convin altfel deși în altă parte scrie că nu se prelungește dacă expiră termentul, în fine, și mă pregăteam ca înainte de termenul de expirare să mă duc să le informez că nu mă mai interesează să le dau bani ca să aștept să nimic în continuare. Ca apoi când le-am sunat să îmi zică că sunt pe listă și că urmează ceva în curând. Am mai sunat o dată și mi-au zis că îmi vine rândul și să mă aștept la un telefon până la sfârșitul lunii. Singurele dăți când m-au sunat ei pe mine și nu eu pe ei au fost la început, când mi-au cerut să le aduc banii cât mai repede ca să se poată pune pe treabă, și atunci când mi-au zis să vin să-mi ridic albumul.

    Trece și luna, sun, și din nou eroare. Așa că mă duc acolo, numai că de data aceasta, surpriză! Era închis apartamentul cu sediul, și clădirea părea în renovare, nu a trebuit să sun la interfon pentru că era deschis. Mă vede cineva (un muncitor? administratorul? un coescroc?) că am intrat și am ieșit repede și mă întreabă unde am fost, dacă m-am dus la un prieten. Zic că nu am fost la vreun prieten. Cu neîncredere, îi zic totuși că am fost la Next Casting for You și întreb dacă știe ceva de ei. Îmi spune că s-au mutat. Îl întreb dacă știe unde, îmi spune că nu știe, că undeva la mare. „V-au păcălit și pe dumneavoastră?” „Da.” Mulțumesc pentru timpul acordat și plec. Aș fi acceptat înșelătoria dacă m-ar fi dus cu preșul până la sfârșitul contractului. Dar aceasta a fost pe față. Mă gândeam ce am de făcut mai departe. Până la urmă m-am decis, sfătuit de rude, să nu fac nimic. Nu merită să-mi bat capul. Nu am încredere în justiție.

    Totuși, nu sunt de acord cu ceea ce se spune cum că înșelătoria lor este legală. Nu o spun doar în calitate de cetățean, ci în calitate de absolvent de drept, șef de promoție chiar, nu că le-aș ști eu pe toate, dar ceea ce fac ei NU ESTE LEGAL. Poliția, sau alte autorități care spun că nu au ce să facă, ori sunt incompetenți, ori rău-voitori, ori părtași.
    Legea oferă protecție în fața multor înșelătorii, ăsta este și unul din lucrurile care m-au dezamăgit la drept, practic, cel mai simplu este să fii de bună-credință, legea nu prea te lasă să faci măgării. Măgăriile care se întâmplă, se întâmplă din necunoașterea legii și din faptul că nu se dorește aplicarea corectă a legii, dar dacă vreți dreptate, nu legea este problema.

    De ce nu este legal ceea ce fac ei? Pentru că nu și-au respectat obligațiile. În primul contract, de 80 de lei cu poza de amatori, scria că o vor publica pe site. Iată adresa site-ului lor fantomă, care nu conține decât un faq pentru prostit: http://www.nextcastingforyou.com/ Nu este trecută nici o poză până în ziua de azi. Nu m-am luat de acest aspect fiindcă aveam contractul profesionist, iar pozele profesioniste nu se publică pe site, se negociază direct cu ele (teoretic, în minciuna lor). Așa că iată dovada: e poza? Nu e poza, așa că puteți, teoretic, să-i dați în judecată și să vă luați înapoi cei 80 de lei și, eventual, cheltuieli de judecată și daune morale. La drept ni s-a spus: „prost nu este niciodată cel care cere”. Un judecător nu poate să vă dea mai mult decât cereți, poate să vă dea doar mai puțin. Totuși, dacă cereți mai mult, taxele judiciare sunt mai mari, așa că riscați să pierdeți mai mult dacă nu câștigați procesul sau nu în totalitate.

    Nici cu al doilea contract nu ar putea să scape. Da, este un contract de risc, nu este obligatoriu să câștig ceva de pe urma acestuia, nu este obligatoriu să-mi și găsească vreun contract pentru un eveniment, dar ceea ce este obligatoriu este să-mi caute. Se cheamă OBLIGAȚIE DE DILIGENȚĂ.
    Un medic nu este obligat să și salveze pacientul, el trebuie plătit oricum. Dar trebuie să depună toate eforturile ca să-l salveze. Dacă stă și se uită cum moare, atunci nu și-a îndeplinit obligația. Un avocat nu este obligat să câștige procesul. Dar dacă nu face nimic în privința sa, ci doar vă cere bani, nu și-a îndeplinit obligația. Dacă nu și-au îndeplinit obligația, atunci nu vă pot cere bani și aveți dreptul să vă cereți banii înapoi. Și dacă nu-și îndeplinesc obligațiile cu bună știință, atunci sunt escroci, pasibili de pedepse penale.
    Atunci când joci un joc de noroc, este tot un contract de risc. Dar dacă zarurile sunt măsluite, atunci nu mai există nici un risc, există certitudinea că vei pierde, certitudine pe care o are doar escrocul.
    Next casting for you nu a avut nici o clipă intenția de a-mi găsi vreun eveniment, nu mi-a căutat, nu s-a străduit în nici un fel. Mi-a vândut o minciună. Dacă se străduiau și nu mă dorea nici o firmă, era corect să-mi pierd banii. Dar așa nu. Reaua lor voință este evidentă după cum au procedat. Singurul lucru pe care l-au respectat a fost albumul, dar nu acesta era obiectul principal al contractului. În contract erau trecute și alte obligații ale lor, precum faptul că trebuie să păstreze legătura cu mine prin scrisori și email, să mă informeze despre oferte, evenimente, să discutăm, să planificăm… Nu s-a întâmplat așa ceva. Nu am fost contactat de către ei decât de două ori: O dată să le dau bani, și încă o dată să-mi iau albumul. Apoi, la presiunile mele, mi-au promis un eveniment, atunci când erau gata să dispară fără urmă.

    Așadar, legal, ar trebui să-mi dea banii înapoi. Desigur, mai trebuie și dovedit, dar să știți că și martorii sunt un mijloc de probă. Desigur că se poate nega orice declarăm, dar un avocat bun poate să reliefeze tot ce este relevant din punct de vedere juridic. Și judecătorul, deși nu poate să decidă după cum i se pare lui că e corect, adică fără probe și baze legale, trebuie, teoretic, să urmărească aflarea adevărului. Și mai ales procurorul are ca scop aflarea adevărului și ar trebui să fie specializat în obținerea de probe. Pentru că ceea ce au făcut ei este și penal.

    Art. 244

    Înşelăciunea

    (1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

    (2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

    (3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

    Mai este și chestia că ar fi trebuit să-i informez că nu doresc prelungirea contractului. Dispărând fără urmă, nu puteam decât să le trimit o scrisoare cu confirmare de primire, ca să am dovada că am încercat să-i informez. Dar uitându-mă peste al doilea contract, adresa este cât se poate de ambiguă, practic este trecută doar strada. Pe primul contract, care are mai puțină relevanță, este trecută o adresă completă. Administrator al firmei este trecut un nume de bărbat pe care nu l-am întâlnit vreodată. Adresa aceea nu este aceeași cu sediul la care am fost la ei, așa că, decât să trimit cine știe cărui nefericit vreo scrisoare, prefer să nu fac nimic, nu au decât să mă dea în judecată, eu nu le mai dau nici un ban, reaua lor credință este evidentă.

    Și încă ceva, eu din întâmplare, lucrez într-o televiziune și am văzut cum i s-a luat „doamnei directoare” un interviu pe stradă, ceea ce se cheamă voxuri. Astfel aș putea să mă străduiesc să caut imaginea „directoarei” în arhivă, ceea ce ar fi util pentru eventuale organe de bună credință care să îi caute pe acești escroci.

    Cu toate acestea, nu am de gând să fac nimic. Mijloace legale există, dar prefer să nu-mi bat capul. Trăiesc într-o țară sinistră. Știam deja acest lucru. Acum am simțit-o pe propria piele. Nu voi mai fi păcălit a doua oară. Singurul lucru la care pot să sper este să ajung în zări mai luminoase.

Leave a Reply to Irina Bărăgoi Cancel Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.