Contextul: am decis sa ma alatur campaniei organizate de Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) – „Nu aştepta supereroi, cere-ţi oraşul înapoi”, prin care se doreste convingerea Primarului si a Consiliul General al Bucurestiului sa creeze cadrul prin care cetatenii pot sa intre mai usor in dialog cu alesii lor.
In acest sens, cetatenii au fost incurajati, in prima faza, sa isi aleaga unul sau mai multi consilieri pe care sa-i “adopte” – ceea ce se traduce prin incercarea de a afla mai multe informatii despre acestia.
Nu m-am putut abține, am zis să nu discriminez și am decis, în cele din urmă, să adopt 4, câte unul din fiecare partid.
Inițial, am zis să-l adopt pe domnul Darabonț. Mi s-a părut hilar faptul că singurele informații pe care le găsiseră cei de la CeRe erau un site de campanie, mort din 2008, același an în care a luat și naștere, și un blog cu fix trei posturi, ultimul scris în vara lui 2011. Nu mă înțelegeți greșit, nu mi se pare musai ca un politician să fie prezent în mediul online, dar dacă tot și-a făcut un site (care îi poartă numele, nu se numește „campanie2008primariesector6.ro”) și are o pagină de contact, îmi este efectiv greu să înțeleg de ce pagina respectivă redirecționează spre blogul cu 3 postări. Blog care, nu vă amăgiți singuri, așa cum am făcut eu, nu are, desigur, nicio pagină de contact. Are, în schimb, ca să fie gluma, glumă… un link spre site!
Uite, distrați-vă și voi: http://www.dandarabont.ro/contact.html.
Mă amuz, încerc să nu iau lucrurile prea în serios, dar realizez că vorbim, totuși, despre viceprimarul Capitalei. Și încerc să nu-l etichetez fără să aflu mai multe, îmi doresc să îi acord „prezumția de nevinovăție”, să aflu de fapt care-i treaba cu pagina de contact, dar… nu știu cum să-l contactez!
I-am scris până la urmă domnului Robert Negoiță, că doar sunt colegi de partid și m-am gândit că poate mă ajută, mai ales că mi-a lăsat impresia unei persoane deschise dialogului (anul trecut, după ce a câștigat alegerile pentru Primăria Sectorului 3, domnul Negoiță a tot organizat întâlniri cu societatea civilă – găseam mereu anunțuri la scara blocului – și am fost și eu la una dintre ele, chiar la Palatul Parlamentului). Doar că, ghici ce, rezultatul mailului trimis de mine pe adresa de pe site-ul domnului Negoiță (de pe existenta pagină de „Contact”!) – OFFICE@robertgoita.ro – a fost un mail primit la câteva secunde după, cu eroarea „DNS Error: Domain name not found”. Îmi ia câteva minute să mă prind că adresa, deși copiată de pe site, era, într-adevăr greșită. Pe domn îl cheamă NEgoiță, nu Goiță, au scris ăștia greșit pe site!, îmi spun eu și retrimit mailul la office@robertnegoita.ro, având grijă să adaug și un PS: „aveti trecuta adresa gresita de mail pe site-ul dvs. (office@robertgoita.ro, in loc de office@robertNEgoita.ro)”. Mă bat singură pe spate, simt deja că am făcut un bine umanității, când primesc un nou mail: „Google tried to deliver your message, but it was rejected by the server. (…) Recipient address rejected: User unknown in virtual mailbox table.” Adică, domnilor, nici adresa aceasta nu era bună.
Luni, ora 13:00: nu mă dau bătută și trimit un mesaj pe pagina de Facebook. Ora 13:01: văd că primesc răspuns.
Mă bufnește râsul. Haios, zic, probabil că e o modalitate de a-mi sugera că a văzut ce i-am scris și că va reveni cu un răspuns, mai ales că mesajul apărea a fi trimis de pe telefon. După alte trei minute, însă, a venit și completarea: „Buna ziua, O sa comunicam d-lui primar solicitarea dvs. Echipa RN.”.
Încă n-am primit niciun răspuns.
—
Mi-am dat seama încă de luni că nu va fi ușor, așa că am decis, cât mă lupt pe frontul acesta, să mai adopt un consilier, unde șansele de izbândă ar fi mai mari, cât să mă bucur și eu de puțină satisfacție și, mai ales, să nu rămân, la sfârșitul săptămânii, cu un gust totalmente amar. Doar că, după ce am ales să adopt încă unul, m-am trezit, de fapt, că am mai adoptat încă 3! Cu care, culmea, am reușit să și comunic. Ba chiar, la invitația unuia dintre ei, miercuri am fost la Primăria Municipiului București și, mai mult decât atât, am intrat și în misterioasa Sală de Consiliu.
Va urma…
[…] Vă povesteam vinerea trecută despre decizia mea de a mă alătura campaniei organizate de Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) – „Nu aştepta supereroi, cere-ţi oraşul înapoi”. Mai multe detalii despre context, găsiți aici. […]
[…] oraşul înapoi”. Nu am primit nici pînă acum ajutor din partea domnului Negoiță în „cazul Dan Darabonț”, dar m-am mai mai bucurat între timp de încă două victorii, după ce în episodul 2 v-am […]