S-a scumpit șpaga la carnet

Știrea zilei, acum vreo două luni, era că s-a scumpit șpaga la carnet. Nu că ar fi dat la televizor așa ceva, nici că s-ar fi discutat despre asta la toate colțurile, dar a fost primul lucru pe care mi l-a spus L. când a venit la mine să-mi povestească ce a făcut la examen. Naivă, cum mă știți, habar n-aveam că există o sumă anume, un soi de preț neafișat, pe care trebuie să o achiți dacă vrei să-ți iei carnetul. Cu atât mai mult, desigur, dacă ai pretenția să îl iei din prima. Desigur, știam că se dau șpăgi, că doar așa a fost mereu, dar eu credeam că e pe sistemul „după posibilități”, nu o sumă cunoscută de toată lumea, dar despre care nimeni nu vorbește. Și iată că acum vreo două luni șpaga se scumpise. Numai mie mi se pare că suna hilar și amar în același timp treaba asta cu „s-a scumpit șpaga la carnet?”.

După nici o săptămână, am aflat și cât te costă să treci pe roșu. Un amic al unui amic, ceva de genul, se lăuda cum a reușit să scape cu 50 de lei. 50 de lei, prețul neafișat al trecutului pe roșu. Ieftin ca braga, așa-i? Păi și-atunci de ce să mai aștepți ca prostul la semafor, când oricum sunt șanse mici să fie poliția după colț și, chiar dacă e, 50 de lei nu-s așa mare pagubă. E ca mersul fără abonament RATB. Experiența multora a dovedit faptul că e mai rentabil să circuli fără abonament, căci amenda costă oricum tot atât, dar în general ești prins cam de 3-4 ori pe an, și-atunci doar dacă chiar nu ești atent. Și amenda pe RATB e tot 50 de lei, apropo.

Vă spun sincer, habar nu am cum e în alte țări, dar, la fel de sincer vă spun și că nu mă interesează. Momentan, iată-mă aici, în România, unde încerc să trăiesc cât mai ok, în condiții de care mulți de plâng, dar în privința cărora puțini fac ceva. De bază însă, pentru a putea face orice altceva, este să trăiesc. Adică să fiu în viață, da? Și atunci mi se pare normal să fiu cel puțin îngrijorată când aud, întâmplător, treburi de tipul celor de mai sus.

Normal că mă enervez de-mi vine să urlu când aud cum se dau carnete pe șpăgi fixe. Normal că mă întreb ce rol mai are acel „martor” care se presupune că stă acolo, în spate, cu un motiv. Normal (deși nu etic) că martorului îi e teamă să comenteze, când știe că el urmează. Căci fie are și el de dat o șpagă, fie trebuie să se poarte cel puțin frumos ca să aibă o șansă să ia carnetul pe bune. Uite, o declarație de acum o lună, găsită pe un site cu chestionare auto:

singurul lucru care-l regret ca am semnat foile de martor pentru unul care a dat inaintea mea, ala n-a acordat prioritate de mai multe ori nici la pietoni nici la masini, a trecut cu 30km/h pe cedeaza nici nu-l vazuse,i-a murit si motorul o data in principiu le-a comis pe toate si a luat cu 17 puncte, era aranjat clar, dar am zis ca daca inchid ochii o sa iau sigur daca nu comit greseli care sa tina de prioritati…n-a fost asa,asta e data viitoare…:)

sursa: http://chestionare.auto.ro/scoala_de_soferi_online/probe-la-examenul-auto/Traseu-examen-auto/

Și-apoi normal că se pot cumpăra și treceri pe roșu, normal că sunt accidente, normal că mor oameni, normal că îți vine să urli.

—

Între timp, pe DN71 sunt montate mașini false de poliție. Cică să ai impresia că-s pe bune, să te sperii și să încetinești. Nu de alta, dar poate chiar ai nevoie de ăia 50 de lei și ce e mare lucru să te dai cuminte preț de câteva sute de metri? Ai trecut, ai scăpat, o calci la loc și aia e. Altminteri, o idee drăguță, cu un mesaj frumos: „Alege viața!” – „Viteza ucide! Condu prudent!”. Probabil însă că în timp ce-ar da o șpagă de 50 de lei, puțini dintre șoferii respectivi ar da doi bani pe mesaje frumoase și „mașini capcană”. Căci, cum ți-i educi, așa îi ai.