Azi se face o săptămâna de când am anunțat implicarea mea în proiectul Women Build și, implicit, intenția de a strânge 250 de Euro până pe 25 mai, ziua în care va fi construită „Casa Mihail”. Am strâns până acum, cu ajutorul celor care au donat online, aici – http://www.wb.habitat.ro/oBratila -, 440 de lei din cei 1100, adică mai mult de o treime din sumă. Și vreau să le mulțumesc încă o dată celor 6 donatori pentru gestul pe care l-au făcut.
Am fost de la început conștientă de faptul că banii nu se vor strânge într-o zi și că, din păcate, cu toate încurajările de a dona „oricât de puțin”, oamenii nu se vor înghesui în a face asta. Încă nu am descoperit motivul din spatele acestei rețineri, dar despre asta într-un articol viitor, căci vin sărbătorile și aș vrea să ne prindă optimiști și entuziaști, nu cu frustrările pe masă. Așa că hai, mai bine, să vă povestesc cum m-am gândit eu să mai strâng o parte din banii necesari! :)
M-am gândit așa: „women build – femeile construiesc, hai să vedem ce femei care construiesc mai am eu în jurul meu și să apelez la ele.” Desigur, aceasta este varianta pe scurt a unui proces de gândire care s-a desfășurat, în diverse pauza de masă / momente de procrastinare, de-alungul unei săptămâni întregi, dar esența aceasta e: am realizat că am în jurul meu multe femei talentate care construiesc – nu neapărat case, ci diverse alte obiecte în care pun timp și suflet – , fie că doar ca hobby, fie că au făcut sau vor să facă o afacere din asta, și care au nevoie de încurajări, dar care, în același timp, m-ar putea ajuta să mai strâng o parte din bani.
Azi vreau să v-o prezint pe Corina și al ei (sau e a ei?) Macramoi.
De ce Macramoi?
Macramoi cred că a început cu mult înainte să îmi dau seama, chiar de când am luat prima dată croşetul în mână în clasa a doua la ora de lucru manual. Ani la rândul a crescut în mine cu fiecare mileu din casa bunicii şi cele începute de mama şi neterminate niciodată, şi până când a vrut să iasă la suprafaţă dar cu alt scop: să arate lumii că macrameurile nu înseamnă doar mileuri şi broşe în formă de floricele şi gărgăriţe, ci pot fi mult mai mult de atât.
Şi cum o iau ca o misiune personală, numele a venit firesc: macramé (fr.) et moi – Macramoi.
Gulerele sunt doar primele obiecte croşetate, nu rămân aici. Am început cu ele pentru că mi se par că esenţializează cum văd eu Macramoi: am început cu modelele clasice, în acel crem-ivoriu, culoarea firului – mai vintage-inspired, că tot e hype-ul acum. Apoi am mers în extrema cealaltă şi am lucrat cu negru şi cranii şi ţinte, un fel de evil twin, iar acum trec prin perioada aurie şi tot ce fac are mai mult sau mai puţin auriu.
În plus, mă concentrez să dezvolt și secțiunea de Restaurare – unde folosesc macrameurile vechi (pe care le avem toți prin casă) în alte scopuri, contemporane și șic, să îți vină drag să le porți :) albumul pe Facebook se cheamă Din mileuri vechi, iscat-am frumuseți noi, după poezia lui Arghezi.
Pentru proiectul Habitat, Corina donează – și îi mulțumesc din nou pentru asta! – un superb guleraș lucrat cu fir auriu – de care eu m-am îndrăgostit la prima vedere –, pe care îl vom scoate la licitație aici, prin comentarii la acest post. Licitația începe de la 50 de lei, se va încheia vinerea viitoare la ora 24:00, dar gulerașul poate fi cumpărat și „instant” dacă cineva oferă suma de 100 de lei.
adjudecat! gulerașul va ajunge la doamna Dorina Guțu! :)
[…] 3. Femei care construiesc – part I: Corina și macrameurile […]