Femei care construiesc – part II: Iulia și torturile

De fapt, mai corect spus ar fi „Iulia și brioșele, Iulia și tartele, Iulia și torturile, Iulia și bunătățile de toate felurile”. Iulia e prietena mea, o iubesc mult de tot și e o artistă în ale construitului de bunătăți, cu precădere deserturi, activitate cu care se delectează și NE delectează în timpul liber. În timpul non – liber, Iulia lucrează în PR, așa că și-a făcut o prezenTARE TARE drăguță. Să o cunoaștem mai bine, așadar, pe Iulia, cea care construiește torturi! :)

La birou sunt Iulia din Alba Iulia (uneori, alteori sunt Cutsy sau Minty, dar acum nu vorbim despre criteriile mele estetice sau pasiunea mea pt anumite ierburi aromatice-da, menta chiar face orice preparat mai buuun:D). Ca orice ardelean ce se respecta, am un arbore genealogic populat de femei care cred ca dragostea trece prin stomac. Am crescut urmarind vrajita dansul dibaci al mainillor strabunicii mele framantand si modeland aluat, taind cu viteza nebuna taietei milimetrici sau scaldand in zahar pudra pancove dolofane si aurii.

Nu imi amintesc exact cum si cand am inceput sa gatesc. Poate cand am rulat primul meu sul de Cuib de viespi sau cand am primit pentru prima data, dupa indelungi insistente, propria mea fasie de aluat, pe care sa o tai cu pintenul si sa o umplu cu gem. Poate decupand biscuiti cu stantele in forma de stea, cizma si inimioara. Incert si mai putin important. Cert e ca a fost la planseta strabunicii mele, care va ramane etern in folclorul familiei ca artizana celui mai aromat cremsnit din lume, cu mii si mii de foi crocante si crema muuuulta si matasoasa de vanilie.

Studentia, cu mutarea la Bucuresti, departe de bucataria mamei, a fost insa momentul cand am inceput sa gatesc serios. Si am descoperit ca imi place cu adevarat, ca imi da o senzatie de liniste si bine, de relaxare deplina. Iar cand m-am mutat inapoi in tara, dupa un masterat in UK, a inceput sa imi fie dor de bunatatatile pe care le savuram frecvent acolo.

Imi place sa gatesc orice dar cel mai mult ma incanta deserturile. Am o pasiune pentru muffins, cheesecakes, tarte si torturi. Nu ma dau inapoi nici de la ingineria tartelor sarate si a quiche-urile.

Cand cresc mare, mi-ar placea sa am propria afacere cu deserturi. Pentru ca niciun alt job nu ar putea sa ma surprinda in fiecare zi cu starea de relaxare pe care o simt cand framant aluat pentru o tarta. Sau cu emotia cu care astept, cu sufletul la gura, sa sune timerul ca sa deschid usa cuptorului sa ma asigur ca soufleurile aburinde sunt reusite. Sau cu multitudinea de texturi, culori si arome din bucatarie. Sau cu alchimia aia simpla si misterioasa, prin care din aceleasi cateva ingrediente poti face nenumarate combinatii, care de care mai delicioase, care sa ii faca pe cei dragi sa zambeasca.

Niste cercetatori britanici au descoperit ca mamele ardelence ar putea avea dreptate, iar mancarea ar putea fi cea mai buna modalitate de a ne exprima sentimentele pt cei din jur. Pana se va dovedi stiintfic, licitati pentru tortul de morcovi. :)

Tortul de morcovi cu frosting de cremă de brânză și nuci caramelizate, credeți-mă pe cuvânt, este absolut delicios, îl bate la fund chiar și pe renumitul tort de morcovi de la Starbucks, și poate fi al vostru în urma licitației ce va dura până vinerea viitoare, pe 24 mai. Banii strânși se vor duce către proiectul Habitat for Humanity – „Women Build”, pentru construirea Casei Mihail.

Licitația începe de la 50 de lei, dar tortul poate fi cumpărat și „instant” de către prima persoană care oferă 100 de lei. S-aveți poftă! :D

Ofertele pot fi înscrise prin comentarii la acest articol, iar donațiile sunt binevenite aici: http://www.wb.habitat.ro/oBratila

later edit: tortul a ajuns la Geta Brătilă, cunoscută și sub numele de „mama” :)

PS: tortul va fi făcut la comandă, nu este deja pregătit, să nu aveți impresia că veți primi unul „expirat” :))

PPS: mâine vă aștept la picnicul caritabil organizat pentru susținerea proiectului Women Build: https://www.facebook.com/events/144579305725722/