Nu mai știu exact în ce clasă eram, dar știu că prima oară am ajuns la Castelul Peleș în școala generală, cu doamna învățătoare Popescu, iar primul gând care mi-a trecut prin mine, când am intrat în holul mare și am învăluit cu privirea toată minunăția de loc, a fost: „ce tare ar fi dacă aș locui aici cu colegele mele!”. Și-am fost, desigur, „gând la gând cu bucurie” cu ale mele colege, și am început să visăm și să povestim despre cum ar fi dacă… Cum ar fi fost dacă am fi locuit acolo, desigur, fără părinți, și cum ar fi dacă atunci când vom crește mari ne vom muta toate într-o casă mare. În timp, devenise chiar un plan, dar nu s-a materializat nici până-n ziua de azi, când, până la urmă, toate am ajuns să împărțim un apartament cu câte un ”el”.
Dar de Peleș am fost de-a dreptul fascinată și dorința de a petrece cel puțin o noapte într-un asemenea cadru a rămas și-n zilele de azi. Azi însă, pe lângă grandoare și eleganță, mă fascinează și istoria acestor locuri, iar recent am avut ocazia să particip la o lecție de istorie predată chiar de istoricul și antropograful Adrian Majuru. Și pentru că domnul Majuru este pasionat chiar de istoria orașului meu natal, București, despre ce ar fi putut vorbi dacă nu de un local de aici, din Capitală, pe lângă care am trecut de atâtea ori, dar căruia nu i-am acordat niciodată atenția cuvenită și pe care nu îl cunoscusem niciodată atât de intim: Grand Hotel Continental.
Odinioară, pe Calea Victoriei la numărul 56, se ridica un hotel cochet, cu parfum de Paris, pornit a-i face concurență hotelului Hugues. Ridicat pe o veche proprietate a lui Dimitrie Ghica, pe locul în care fusese un cantonament al unităților ruse în timpul Regulamentului Organic, acest nou hotel se numea Grand Hotel Broft, după numele unuia dintre foștii chiriași ai acestuia, Carol Broft, aflat aici până în jurul anilor 1900.
Menționat în „Ghidul călătorului la București”, despre Hotelul Broft se spunea că avea 48 de camere confortabile și elegante și un restaurant cu bucătărie franceză impecabilă. „Otelul”, cum era evocat de toți cunoscătorii, avea să devină peste 50 de ani Grand Hotel Continental.
Hotel Continental se ridică pe fundația Grand Hotel Broft în 1885 – 1886, fiind, alături de Hotelul Donat Hugues și Casa English, unul dintre primele hoteluri moderne și, azi, hotelul cu cea mai vastă istorie. Ca să intrăm în atmosfera vremii, Adrian Majuru ne-a povestit puțin despre Calea Victoriei de atunci. După Casa English (sau Hotel English) a fost construit în 1906 Palatul Societății „Imobiliara”, care a găzduit la parter cinematograful „Select” și în mijlocul căruia s-a deschis Pasajul Victoria, „cel mai căutat loc pentru iubirile ce se voiau discrete”. Tot în pasaj, în 1955 a funcționat și o mică parfumerie, „La Papaionopol”, de unde toți bărbații cu pretenții își cumpărau o colonie „Paciuli” de cea mai bună calitate. :)
Lecția de istorie s-a ținut chiar în Grand Hotel Continental și a fost o lecție interactivă, căci s-a desfășurat de-a lungul întregii noastre vizite, chiar ca într-un muzeu, prin camere și cămăruțe care mai de care, unele în care au fost găzduiți acum zeci și zeci de ani Prințul Napoleon, Osman Pașa sau Carol Davila. Camere cu mobilă din lemn masiv, făcută nu în zilele noastre, ci în zilele „lor”, camere cu „secretaire”-uri vechi de zeci de ani, apartamente decorate în stil Renascentist, Baroque, Empire sau Ludovic XV. Mobilierul bogat ornamentat al recepției a fost achiziționat de la o fostă reședință din Bergamo, masa centrală din foaierul recepției, consola, scaunele cu tapițerie florală și oglinzile au fost cumpărate de la târgul de antichități din Parma, câteva din candelabrele ce împodobesc tavanele camerelor au fost licitate în Viena, la Dorotheum, iar altele selecționate din varii târguri de antichități, în vreme ce o parte au fost realizate în baie de aur, la comandă, de către meșteșugari italieni. Vorbesc despre Grand Hotel Continental-ul de azi, aflat tot pe Calea Victoriei, la același număr 56. Vă las să vă bucurați de imagini.
[…] mai scris despre vizita noastră acolo Alex, Alina, Oana, Chinezu, Mădălina, Corina, Carmen (cu super poze!), Claudia, CorinaMS şi, iată, acum şi eu! […]