Azi voiam de fapt să vă povestesc despre motanul meu Oscar, dar cum a fost agitație mari azi pe Twitter și pe bloguri, pornind de la ceva ce eu am scris, mi s-a părut de bun simț să îmi dezvolt și eu părerea într-un spațiu în care încap mai mult de 140 de caractere deodată. Mi-aș fi dorit, așa cum am scris de altfel și pe Twitter, să fac asta într-un cadru „față-n față”, de tipul unei întâlniri deschise în care să ne putem expune punctele de vedere, să discutăm argumentat și, pe cât posibil, să tragem și niște concluzii. Mi-aș fi dorit sincer asta, nu a fost un tweet ironic, pentru că deși am o părere cu privire la acest subiect, sunt o persoană care nu vede lucrurile ca fiind împărțite în alb și negru, care nu are pretenția că ar deține adevărul absolut și care crede, din nou, sincer, că putem învăța foarte multe de la cei care nu sunt de acord cu noi. Atât timp cât suntem deschiși spre a îi asculta. Spre a îi asculta, nu doar spre a îi auzi. Diferența o cunoașteți și voi.
Cum însă subiectul deja a început să fie dezbătut pe bloguri și întâlnire nu știu când am reuși să organizăm… iată-mă aici cu articolul în față. Iar tweetul, ca să fie clar pentru toată lumea de la ce a început toată povestea, a fost următorul: „Pe scurt, m-ar ajuta o intalnire in care sa discutam putin despre etica in blogging. Despre cat de ok e sa promovezi chipsuri, cola si KFC.” Da, știu, e un subiect tare delicat, dar asta nu înseamnă că e mai bine să îl ignorăm.
Prima greșeală mi-o asum, și anume aceea de a fi folosit în tweet numele unui brand anume. În realitate, ce am vrut să spun a fost că mi-ar plăcea să discutăm despre cât de ok e să promovezi junk food și băuturi îndulcite și acidulate. Asta s-a întâmplat pentru că tweet-ul respectiv a fost de fapt declanșat de părerea mea asupra unei anume campanii (și, concret, e vorba de campania „#haisamancamimpreuna” desfășurată de Coca Cola) și s-a extins apoi ținând cont tot de niște campanii care mi-au atras recent atenția (cea cu „Crispy” a lui KFC). De ce m-a deranjat pe mine atât de tare asocierea campaniei #haisamancamimpreuna cu Coca Cola? Păi pentru că deși nu este o campanie în care se promovează în mod direct sucul îndulcit și acidulat, ea vine după o campanie mai veche, care m-a iritat (m-a dezgustat de-a dreptul, de fapt) de la bun început: “mâncarea bună cere o Coca Cola rece”. Ați uitat de ea sau chiar vi se pare că nu are nicio legătură cu ideea de „hai să mâncăm împreună”? Mâncare – mâncăm? Serios, chiar sunt eu nebună? Accept și varianta asta, pe sistemul „când cel puțin 2 oameni îți spun că ești beat, mergi și te culcă”. Ce e de necontestat însă e că, fie că sunteți de acord cu mine sau nu, mintea mea (a mea, da? vorbesc exclusiv în numele meu) a făcut această asociere și automat a apărut și reacția.
Reacția a fost determinată și de faptul că, din punctul meu de vedere, nu este ok să promovezi lucruri de care ești conștient că sunt nocive, chiar dacă le consumi și tu. Iar eu consider sucurile astea acidulate ca fiind la fel de nocive ca fumatul, mai ales prin prisma faptului că dau dependență. Una e să fumezi, alta e să-i zic și altuia să încerce. Și hai să nu ne raportăm doar la campania asta a Coca Cola, pe care am înțeles că nu o vedeți ca fiind o promovare directă a produsului, dar să ne aducem aminte de articole scrise când a apărut un nou sortiment de Mirinda. Pentru că, vă spun sincer, nu am nimic cu brandul „Coca Cola” în general, ci, dimpotrivă, la un moment dat, am promovat și eu o campanie desfășurată de către ei – un proiect de responsabilitate socială, inițiat sub numele „Mărțișoare de REeducare”, unde am și scris, citez: „salut inițiativa Coca – Cola și îi felicit pentru idee. Și promit să fac același lucru și cu alte campanii care îmi vor merge la suflet, indiferent de cine vor fi inițiate”. Deci nu cu brandul am o problemă, ci cu produsul și promovarea produsului.
Apoi au mai fost cei care au susținut că oamenii nu sunt chiar așa de bătuți în cap și că au capacitatea să distingă singuri între bine rău. Și că de fapt bloggerii nu îi influențează în niciun fel. Ok, atunci nu înțeleg de ce se mai fac astfel de campanii pe bloguri, dacă cititorii nu sunt influențați deloc?
Nu în ultimul rând, au mai fost cei care au susținut că de fapt cola e răul cel mai mic și că fumatul și alcoolul sunt mult mai rele sau că oricum nici măcar aerul pe care îl consumăm nu mai e sănătos, așa că ce despre ce discutăm de fapt. Păi treaba cu răul mai mic sau mai mare e pe același sistem cu „de ce să facem o campanie de curățenie a României, când avem probleme mult mai mari, de tipul oamenilor care mor de foame?”. Și sunt conștientă de faptul că sunt mulți cei care gândesc așa, dar permiteți-mi să nu fiu de acord cu acest mod de a gândi și să prefer să fac ceva, oricât de mic, decât să dezbat la infinit problema cu importanța cea mai mare. Pe de altă parte, dacă tu gândești așa, dezbaterea nu prea mai are rost din start. Acceptăm că pornim de la paradigme diferite și aia e. Ne respectăm reciproc și schimbăm subiectul. :)
Eu cam asta am avut de spus și sper că m-am făcut, pe cât posibil, înțeleasă. Țin să repet faptul că viziunea mea nu este una exhaustivă, că sunt capabilă să accept puncte diferite de vedere și că nu judec pe nimeni. Ba chiar mă bucur când văd păreri diferite și argumentate și pot chiar să și recunosc atunci când greșesc. :) Până la urmă, poate cu adevărat important e să ne simțim noi bine cu noi înșine și cu ceea ce alegem să facem. Și să avem coloană vertebrală.
—
După comentariile primite și după un somn care mi-a limpezit gândurile, țin să mai subliniez două lucruri:
– repet faptul că nu am nimic cu niciun brand (în afară de Vodafone, dar asta e altă poveste) și că o să promovez în continuare inițiativele frumoase, chit că vin de la McDonalds (cum a fost de altfel cazul atunci când au sponsorizat spitalul Grigore Alexandrescu și am scris despre asta), KFC, Coca Cola, Pepsi, etc.
– ce a declanșat toată discuția de ieri a fost indignarea mea față de faptul că prin ultimele campanii, recunoaștem sau nu, Coca Cola încearcă să ne facă să asociem, conștient sau nu, masa cu sticla de cola. și da, în privința asta am în continuare o mare mare problemă, căci mi se pare absolut groaznic și mă sperie în aceeași măsură faptul că îmi dau seama că lumea nu e conștientă de acest lucru. Masa este o nevoie de bază a omului și o masă bună nu ar trebui să ceară o Cola rece.
KFC-ul și chipsurile au fost doar victime colaterale și situația de fapt nu e comparabilă din punct de vedere al gravității ei (din nou, „părerea mea”), căci altfel aș fi deschis discuția aceasta în momentul în care au fost lansate campaniile respective. Poate exagerez, dar eu așa percep situația de față și, dacă aveți argumente, chiar aș vrea să mă contraziceți
Cum i-am zis și Ruxei:
una e sa bei cola de pofta, ca o placere vinovata, cum mai bem din cand in cand alcool (unii dintre noi, me included, si nu vad nici o problema in asta), alta e sa o promovezi ca fiind ceea ce ii trebuie unei mese bune. :) cam despre asta era vorba.
Au mai scris despre asta – în ordinea în care au postat:
http://www.alexcirstea.ro/2013/03/de-ce-nu-inghit-haisamancamimpreuna-crispy/
http://www.criserb.com/blog/despre-etica-in-ceea-ce-promovam-pe-blog.html
http://andreicismaru.ro/despre-etica-marketing-campanii-si-pareri.html
http://printreranduri.eu/2013/03/hai-sa-gandim-impreuna
sursă foto: http://www.themichaelteaching.com/sessions/channeling/ethics/
Si pe mine m-a dezgustat “mâncarea bună cere o Coca Cola rece” iar “hai sa mancam impreuna” mi se pare fix in aceeasi zona.
Pentru ca am o problema cu alimentatia sanatoasa si regulile de nutritie : doctorii nutritionisti ne recomanda a NU BEA APA in timpul mesei, cu atat mai putin RECE!
Cred ca cea mai mare problema a romanilor ramane lipsa de informare. Mai putin TV si mai multa carte ar fi o solutie :)
Oana, big like pt blog!
thank youuu! :)