Am ținut prima oară în brațe un copil cu autism acum un an de zile, când am fost, la invitația lui Alex și a celor de la Sun Plaza (care, trebuie menționat, susțin copiii cu autism și au donat și anul acesta necesarul de papetărie, rechizite, birotică și jucării pentru 12 luni), să vizitez centrul AITA (Asociația pentru Intervenție Terapeutică în Autism). Am aflat atunci că în România sunt cel puțin 30.000 de copii diagnosticați oficial cu autism – și spun „oficial” deoarece acesta este doar numărul celor înregistrați în asociații și fundații, numărul real al celor afectați fiind de fapt mult mai mare – și că cel mai important lucru este să înceapă terapia cât mai devreme. Vârsta ideala este de 2 ani, vârsta la care, în cele mai multe cazuri, autismul se instalează și copilul, care pănă la această vârstă a părut să aibă sau chiar a avut o evoluție normală, pierde achizițiile (cognitive, de socializare, comunicare) și începe să fie mai retras, nesociabil și să manifeste comportamente repetitive și autoagresive.
Posibile semne ale autismului sunt cand un copil:
nu spune niciun cuvant pana la varsta de 16 luni
nu arata cu degetul pana la varsta de 18 luni
nu combina 2 cuvinte pana la varsta de 2 ani
nu raspunde la nume
isi pierde limbajul sau abilitatile socialeAltele:
are contact vizual redus
nu stie sa se joaca cu jucariile
alinieaza jucariile sau alte obiecte
se ataseaza de o jucarie sau obiect anume
are activitati repetitive/stereotipe (deschiderea si inchiderea repetata a usilor, invartitul in jurul propriei axe, fluturarea si privitul mainilor etc.)
nu zambeste
nu raspunde la stimuli auditivi
Lucrurile mai puțin bune cu care se confruntă în România un părinte al cărui copil are autism sunt ajutorul social foarte mic pe care îl primesc în momentul în care există un dosar de handicap – 500 lei/lună, în condițiile în care un tratament complet, ce presupune cel puțin ședințe de kinetoterapie, logopedie și terapie ABA, poate ajunge la 1000 de euro/lună… – și adevărul trist că odată ce copilul face progrese, până și acest ajutor se pierde.
Dar cel mai mare dușman al unui copil cu autism este, de fapt, timpul. Din acest motiv îmi și doresc să insist asupra importanței ce trebuie acordată informării, pentru ca părintele unui copil cu autism să identifice din timp afecțiunea, să scape de teamă, de rușine și să facă primul pas spre vindecarea acestuia. Pentru că primul pas este ca părinții, care sunt, de fapt și de drept, cei mai afectați, să reușească să ajungă la un echilibru emoțional. La AITA poți să vii pentru a fi îndrumat de un psihiatru care să-ți dea un diagnostic sigur și care să-ți ofere consiliere și tot aici am întâlnit cazuri cu adevărat fericite, ale unor copii de 4 și 5 ani, care au început terapia de la 2 ani de zile și care se comportă acum ca și când diagnosticul nu ar fi fost pus niciodată: Luca și Giulia, căci numele lor mi-a rămas întipărit în minte. :) Și aici apare de fapt importanța acestor asociații și fundații, care strâng fonduri pentru a putea oferi părinților terapiile necesare recuperării unui copil cu autism, la prețuri accesibile.
Acum două weekenduri am fost să fac mărțișoare la centrul asociației Învingem Autismul, alături de alți voluntari care au aflat de inițiativă de pe Facebook sau de la alte persoane implicate, dar și de mămici și tătici ai copiilor diagnosticați cu autism, care vin constant la centru. A fost emoționant, a fost fost plin de energie pozitivă, a fost un efort de grup care… va conta. :) Eu am lucrat la floricele din ață, preferatele mele fiind „macii” (adică cele la care am folosit ață roșie și mărgeluțe negre :D) și pentru că mi-au plăcut atât de mult am și plecat acasă cu 5 dintre ele, ca să le ofer cadou de Mărțișor. :) Mai jos aveți o galerie foto cu o parte din minunățiile la care s-a lucrat săptămânile trecute, iar dacă vă plac și vreți în același timp să susțineți centrul Învingem Autismul, le puteți achiziționa, de mâine și până pe 3 martie, de la „Târgul Mărţişorului 2013”, organizat la Muzeul Ţăranului Român.
