Sincer, nu știam la ce să mă aștept când am intrat în curtea liceului. Am avut noroc că am ajuns în timpul orelor, căci altfel aș fi fost probabil luată mult prea în surprindere de zarva care vine la pachet cu pauza de 10 minute. Am îmbătrânit, zău, nici haosul din cluburi nu-mi mai place (de câțiva ani, deja…), nici gălăgia în exces. Și totuși, de ce să vă mint, zarva elevilor de liceu are ceva aparte. O energie anume care te activează, nu te obosește. Am avut noroc că am ajuns în timpul orelor, dar am ieșit să fumez o țigară în spatele liceului imediat cum s-a sunat… Mi-a plăcut, de ce să vă mint, dar de surpriza cu adevărat plăcută am avut parte abia în timpul workshop-ului.
Vă spuneam vinerea trecută că săptămâna aceasta o să ajung iar, după ani și ani, în Coșbuc. În Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, to be more specific, unde ieri s-a ținut prima parte a workshopului „Atelierul de Responsabilitate Socială”, un proiect Orange în parteneriat cu ARC. Și vă spuneam mai devreme că nu știam la ce să mă aștept, pentru că, sincer, chiar nu știam la ce să mă aștept! În primul rând pentru că nu reușesc să-mi mai aduc aminte cum eram eu în liceu, ca să-mi pot da seama dacă un astfel de seminar mi-ar fi trezit interesul sau dacă aș fi spus „pas, mai bine o plimbare prin Cișmigiu sau o bere în Romană”. De ce să nu o spunem drept, nu am fost mereu „fata cu gunoaiele” sau „nebuna care face reclamații”. Apoi, de unde mai pui și faptul că, de bine, de rău, generațiile oricum s-au schimbat. Și nu, nu o s-o bag pe aia cu „pe vremea mea”, și nici nu o să încep să vă aduc aminte cum când eram noi mici copiii se jucau șotron și acum se joacă Angry Birds, dar, să fim serioși, contextul e destul de diferit de cel de atunci. Nu mai bun, nu mai rău, pur și simplu diferit. Dar faptul că eu trebuie să-mi imaginez cum ar fi fost dacă în liceu ar fi venit cineva să țină un workshop pe implicare socială, în timp ce ieri chiar s-a ținut unul, e o bilă albă pentru 2012.
A doua bilă albă merge direct la elevii din Coșbuc care au participat la workshop și au dovedit că nu sunt doar foarte isteți și bine informați, ci și „bine implicați”. :) Mă bucur tare mult că am ales să susțin Coșbucul și sper să fie un bun exemplu și pentru celelalte licee. De altfel, ultima bucurie a venit chiar astă’seară, pe Facebook, când Maria, fostă elevă în Coșbuc, m-a făcut să înțeleg mai bine de ce a mers totul ca pe roate.
Asta pentru ca la Cosbuc chiar suntem/eram incurajati sa facem voluntariat, sa dezbatem, sa discutam, sa ne implicam/sa avem o parere.
Din cei 18 elevi, 17 au ridicat mâna când au fost întrebați dacă au participat în ultimii doi ani la un proiect de implicare socială. Tot 17, când au fost întrebați dacă au făcut voluntariat. Și, sincer vă spun, au intuit atât de bine răspunsurile la fiecare întrebare, că mai ce stătea să-mi explodeze inima de fericire. Singura părere de rău o am față de faptul că cei mai mulți dintre ei și-au manifestat dorința de a pleca din țară. Sper că mai e timp să se răzgândească. :)
Mai jos, lecția de implicare socială, așa cum ar fi fost ea predată de cei 18 elevi din Coșbuc. Răspunsurile sunt în totalitate ale lor. :)
Cum credeți că vă poate ajuta pe voi – beneficii personale:
dezvoltare personală, de noi abilități; câștig de experiență; recunostința oamenilor; noi perspective asupra comunității; închegarea de relații noi; satisfacție personală.
Cum ajută comunitatea:
ridicarea standardului de viață; căpătăm încredere în comunitate și, de aici, încredere în schimbare; crearea unui mediu propice dezvoltării; demonstrăm că se poate –> vor apărea proiecte noi; șansă pentru cei care n-au avut-o; învățăm să coexistăm frumos.
Metode de implicare:
voluntariat; inițiere de proiecte, idei de proiecte; sponsorizare, strângere de fonduri; diseminarea informației
Dragi elevi, din partea mea… jos pălăria! :)
[…] Socială v-am mai povestit aici – când mi-am anunțat bucuria de a participa – și aici – când mi-am anunțat bucuria de a fi fost luată prin surprindere de cunoștințele și de […]