Scurt interviu cu Nicușor Dan

Cred că frustrarea mea cea mai mare când vine vorba de alegerile de duminică este că, deși locuiesc de aproape un an în Sectorul 3, va trebui să votez primarul Sectorului 2 – pentru că așa zice buletinul. Și în Sectorul 2, în afară de domnul Onțanu, habar nu am cine candidează. Pentru că în căsuța mea poștală găsesc zilnic numai fluturași anti Liviu Negoiță și afară văd numai bannere cu Negoiță L., Negoiță R. și încă două personaje cărora nu le-am reținut numele, dar știu sigur că unul este de la UNPR – „UNPRimar bun” și „deVOTAT”, parol! Am promis totuși că până duminică mă voi informa și voi merge să votez, ca de fiecare dată, cu conștiința pe cât posibil împăcată. Pentru că, da, e important să mergi la vot, dar e la fel de important să știi ce votezi – măcar atât cât se poate spune că „știi”.

Interviul de mai jos este cu singurul candidat care a avut nu numai deschiderea de a răspunde la întrebările unor bloggeri, dar a și inițiat acest dialog. Și știți că felicit și încurajez astfel de inițiative de fiecare dată când am ocazia. Așa că l-am luat pe Nicușor Dan, candidat independent la Primăria Capitaliei, la întrebări, iar rezultatul a fost următorul:

—

In primul rand vreau sa va urez succes. M-am lovit si eu nu doar o data in viata de problema convingerii cetatenilor ca implicarea lor conteaza. Ca fiecare individ conteaza si ca nu este doar un +1 sau un -1 nesemnificativ. Stiu ca este greu, dar mai stiu ca se poate. Personal, am reusit sa dovedesc asta alaturi de echipa cu care am organizat prima editie Let’s Do It, Romania!, acum 3 ani de zile. Noi am reusit atunci sa convingem 250.000 de oameni sa iasa in aceeasi zi afara din casa pentru un scop comun. Si am reusit sa facem acest lucru pornind de la 0.

Pentru a va atinge obiectivul, dumneavoastra aveti insa nevoie de mult mai multi oameni. Si stim deja ca romanul este reticent cand vine vorba de a vota. Cei mai multi prefera sa nu se duca, dar o problema la fel de mare o reprezinta cei care se duc si, desi ar vota un candidat mai putin popular deoarece au mai multa incredere in el, prefera sa aleaga tot intre cei care au in spate partide mai puternice, gandindu-se ca altfel si-ar irosi votul, ca respectivul oricum nu ar strange destule si deci nu are nicio sansa. Cand, de fapt, daca toti care ar gandi asa ar vota cum si-ar dori de fapt sa voteze, candidatul respectiv poate chiar ar avea sanse reale.

Asa ca incep prin a va intreba: cum planuiti sa schimbati acest mod de gandire?

Cred ca lipsa de incredere in vot este un mecanism de aparare, nu un mod de gandire. Oamenii s-au plictisit sa aleaga raul cel mai mic si s-au saturat de clasa politica din ultimii douazeci de ani. Campania mea nu este una clasica – cu vreun superman in centru, care planeaza deasupra Bucurestiului si are solutii magice pentru orice problema. Principalul mesaj al campaniei mele este „Salveaza-ti Bucurestiul”, si pune baza tocmai pe inteligenta si discernamantul omului de langa mine. Viziunea mea pentru Bucuresti are exact atatea sanse cate i se acorda.

Cum poate supravietui un om cu intentii bune intr-un sistem corupt de care, fara sa vrea, depinde pentru a-si atinge anumite obiective?

E o intrebare la care ii invit si pe cei care intra (cu intentii bune) pe blogul tau sa raspunda :) Nici nu stiu daca e vorba de supravietuire – asta vedem ca se intampla deja, supravietuirea nu este o problema pentru cei din administratie iar urma de viciu din replica “eu ma descurc” e, cred, vizibila. Alta ar fi formularea – poate o generare a unei schimbari de context. Daca momentul este potrivit.

Daca vorbim de o pozitia de Primar General, este un mit ideea ca primarul nu poate face nimic fara Consiliul General. Atata timp cat Primarul General gireaza numirea directorilor lui, este suficient ca sa controleze ce se intampla in primarie. Directori care nu vin din vreo “gasca”, ci sunt adusi printr-un concurs. Bineinteles, Consiliul General poate bloca fonduri dar daca primarul Capitalei are o viziune clara si se incadreaza in bugetul stabilit, atunci Consiliul are doua optiuni – fie voteaza pentru, fie respinge proiectul si atunci raman bani necheltuiti la buget.

De idei de proiecte pentru un Bucuresti „mai bun” sunt convinsa ca nu o sa ducem niciodata lipsa. Exista insa si banii necesari pentru a fi implementate?

Banii exista, insa in acest moment sunt cheltuiti prost sau pur si simplu furati. Sper ca nu sunt singurul deranjat de atititudinea senina care poate fi citita din gesturile administratiei actuale. E ca si cum cineva ti-ar spune “Ti-am luat bani din buzunar pentru ca am avut nevoie”. Pretul la care se cumpara panselute in oras, pretul unui kilometru de pista de biciclete, pretul unui pod care impresioneaza prin becuri, toate apartin unei piete conduse de oameni care fac strict ce le convine. Bineinteles, idei bune putem genera la nesfarsit, insa atunci cand miza este una reala, care priveste oameni, nu betoane, provocarea este de a incadra ideile in limitele concrete, premisele de buget date.

Personal sunt dezamagita de modul in care este folosita contributia mea la stat. In calitate de PFA, platesc trimestrial un impozit de cateva sute de lei si as vrea sa stiu ca acesti bani sunt folositi si pentru altceva in afara de schimbat borduri si reasfaltat trotuare cu o luna inainte de alegeri. Trotuare care, evident, nu aveau nicio problema. Ati luat in considerare posibilitatea organizarii unor referendumuri in cadrul carora oamenii sa poata propuna/vota directia in care o parte din bani sa fie investiti? Sau cel putin a unor sondaje oficiale prin care sa se prioritizeze problemele cetatenilor?

Pana acum acest tip de “agora” constructiva real nu a existat pentru ca nimeni nu a avut interesul ca ea sa existe. In plus, inainte sa implici oamenii in decizii, ei trebuie informati in detaliu despre optiunile pe care le au. Primul pas pe care mi-l propun ar fi transparentizarea actiunilor primariei, pe site-ul acesteia. Ce pot spune e ca nimeni nu poate face lucruri singur – depinzi intotdeauna de oamenii din jur. Eu am avut noroc pana acum, tocmai pentru ca m-am situat intr-un con de umbra in acesti 10 ani de cand m-am intors in Romania, am beneficiat de sprijinul acelor oameni pentru care bunul-simt nu este o cauza pierduta, oameni care gasesc timp si energie sa lucreze pentru un bine mai mare decat cel propriu. Si sper ca incepem sa descoperim ca nu e un grup restrans, ci e o clasa intreaga de oameni care si-au pastrat o farama de lumina in ochi. Chiar suntem mai multi decat credem :)

Printre problemele principale si in acelasi timp „populare” in momentul de fata, se numara cea a cainilor comunitari. O solutie care sa multumeasca pe toata lumea este greu de gasit si este in acelasi timp important sa nu o rezolvam printr-o actiune de tipul „ascunsului mizeriei sub pres”. Fie ca se va apela la castrare, fie ca se va apela la eutanasie, problema nu va fi rezolvata pana cand nu vor fi tratate toate cauzele. Se discuta mult prea putin legat de faptul ca pui vor continua sa apara in Bucuresti atat timp cat vor fi adusi si aruncati constant in centrul orasului tot de cei care nu vor sa ii mai vada – de oameni. Sunt enorm de multe gospodarii, atat in Capitala, cat si in jurul ei, in care catelele nu sunt castrate, sunt lasate sa se imperecheze si sa faca pui, iar apoi acestia sunt fie omorati pe loc, fie, asa cum va spuneam, adusi in cutii si lasati in diverse zone ale orasului. Ce solutie vedeti in acest sens? O campanie de informare, o campanie de educare, o propunere de lege?

Da, ambele tipuri de campanie si propunerea de lege sunt pasi logici. Pe termen scurt, cred ca oamenii vor sa afle solutii rapide, vulnerabilitate exploatata de obicei in campaniile electorale. De fapt, problema cainilor comunitari se invarte in aceeasi zona – bani cheltuiti prost si administratie care a supravietuit, nu a generat confortul bucurestenilor. Am postat pe site elementele esentiale din program.

Va spun sincer, eu sunt un om cu idei multe si imi place sa ma implic in tot ceea ce tine de dezvoltarea societatii in care traim. Aveti de gand sa implementati un canal direct de comunicare cu tinerii care vor sa se implice activ in dezvoltarea Capitalei? Va exista deschidere in sustinerea de proiecte propuse de acestia?

Am lucrat si lucrez cu multi tineri, respect initiativa si energia care poate misca munti in aceeasi masura in care respect intelepciunea si experienta celor maturi. Din experienta mea, imi dau seama cat de mult te poate schimba in bine educatia si intalnirile cu profesionisti in domeniul in care alegi sa fii activ. Am propus axa creativa a orasului tocmai pentru ca imi doresc sincer sa avem un oras in care tinerilor studenti si profesionisti sa li se acorde incredere si sanse, asa cum am avut norocul sa primesc eu. Am propus mai multe proiecte care ii vizeaza pe cei care simt ca fac parte din clasa care vrea sa schimbe ceva si au si energia sa o faca.

Si, nu in ultimul rand: in cazul in care nu veti fi ales, ce aveti de gand sa faceti in continuare?

Probabil voi continua sa fac ce am facut de 10 ani incoace, comunicand mai mult cu presa, cu voi, bloggerii si cu bucurestenii. Pentru toate alegerile viitoare la care vor participa independenti, incepand cu cele din noiembrie 2012, scorul obtinut la Bucuresti este un barometru al vocii clasei de bun-simt. Am atatea sanse cate vrem sa ne oferim si sunt chiar curios – traim un moment important sau a inceput sa ne placa sa fim blazati?

Va multumesc si va doresc mult succes!

Multumesc!