The truth about luck

Nu mă mai uitasem la snooker din copilărie, când se întâmpla să-l nimeresc pe Eurosport și mi se părea că e mereu același meci. Desigur, nu e exclus chiar să fi fost același meci, căci doar săptămâna trecută ce au dat de minim 5 ori în reluare meciul care a dus la eliminarea lui Judd Trump. Pe de altă parte, la începutul săptămânii trecute habar nu aveam cine este Judd Trump. Nu știam nici măcar de Ronnie O’Sullivan sau de Stephen Hendry, dar i-am recunoscut imediat ce i-am văzut. Mai ridați, cu altă freză, dar trăsăturile îmi rămăseseră întipărite în minte.

Nu știu să vă spun exact ce s-a întâmplat, dar de lunea trecută urmăresc cu sufletul la gură fiecare meci. Și atunci când nu pot, spamez butonul de refresh de aici pentru a afla care mai e scorul. Nu numai că am învățat rapid toate regulile și jocul pare în sfârșit să aibă sens, dar am deja preferați și jucători care mi se par antipatici și am ajuns în punctul în care nu reușesc să-mi dau seama de ce nu sunt mai mulți oameni pasionați de acest joc. Am testat puțin terenul pe Twitter zilele trecute și am mai aruncat câte un Carter, un Hendry, un Maguire și am primit un singur reply (mulțumesc, Bogdana!). Azi am întrebat direct “Se mai uită cineva la Snooker” și am primit 3. Doar 3! Și nu mă înțelegeți greșit, n-aș vrea să se umple twitter-ul de comentarii inutile cum se întâmplă în cazul unui meci de fotbal, dar mi-e clar că acest sport nu se bucură de destulă promovare. Și îmi pare rău.

Ce mi se pare însă de domeniul fantasticului este faptul că sponsorul oficial al Campionatului Mondial de Snooker este Betfred, un site de pariuri online, și că aproape m-au convins să pun și eu 10 euro la bătaie. M-a oprit Alex, a zis că „așa începe, cu 10 euro” și eu nu m-am împotrivit prea tare, deși în capul meu totul s-ar fi desfășurat după un plan bine stabilit: dacă aș fi câștigat, fie aș fi scos banii, fie i-aș fi „reinvestit” pe aceia. Dacă aș fi pierdut, nu aș mai fi jucat. Jocurile de noroc nu m-au atras oricum niciodată, deși recunosc că mai joc din când în când câte-o variantă simplă la 6 din 49. Mă oftic că-mi ies doar două numere și mă liniștesc. Știu însă oameni care joacă săptămânal sau sunt abonați la site-uri de tipul Betfred și mai sunt și aceia care joacă Poker online. Desigur, toată ideea ar fi să joci numai pe baza celor 5 dolari pe care îi primești gratuit la început și să reinvestești exclusiv suma pe care o câștigi pe baza acestora, dar…

Și aici se cuvine să încercăm să fim cât mai sinceri cu noi înșine: am reuși să fim îndeajuns de stăpâni pe situație și să știm când să ne oprim? Oare nu tocmai pe aceste puncte slabe se bazează toată această industrie? Sunt întrebări care, dacă mă-ntrebați pe mine, fac parte din aceeași categorie cu cele de tipul „aș mai fi același om dacă m-aș îmbogăți peste noapte?” sau „aș fi în stare să supraviețuiesc într-un scenariul de tipul Jocurile Foamei?”. Oricât de bine am crede că ne cunoaștem, va exista mereu o doză de imprevizibilitate de care ne vom lovi chiar și atunci când ne așteptăm mai puțin. Eu am ales să nu descopăr latura mea de parior și încerc să nu văd în asta o dovadă de lașitate.

Pe de altă parte, presimt că o să urmăresc Eurosport din ce în ce mai des iar momentan sper la o finală Maguire – O’Sullivan. Pe care să o câștige Maguire. Sau O’Sullivan. :))

Și mi-a plăcut ce a spus azi unul dintre comentatorii meciului Carter – Jones:

‎”That’s the truth about luck: it comes and it goes. In snooker as well as in life.”