Recomandări de weekend și o invitație la tango

Luni am dus-o pe Anca la teatru. Am fost să vedem „Chutney”, o piesă jucată într-un cadru intim, într-o cameră mică și prietenoasă a bistro-ului Upper Green. Nu prea știam la ce să ne așteptăm, dar spectacolul ne fusese recomandat de Marius Manole, un om pe care îl admir foarte mult, așa că nici nu am îndrăznit să mă gândesc la posibilitatea de a pleca dezamagită. În plus, eu am fost mereu fanul declarat al pieselor de teatru jucate în spații mici, cu public restrâns, căci îmi place să fiu cât mai aproape de actori, să le pot observa mimica feței și să simt mai bine emoțiile pe care le transmit.

De exemplu, dacă „Chutney” s-ar fi jucat într-o sală mare, puțini ar fi fost cei care s-ar fi bucurat nu numai de expresivitatea Valentinei Popa, o actriță extraordinar de talentată, ci și de mirosul îmbietor al minunatului preparat ce fusese pregătit chiar atunci, în fața noastră, chiar de Valentina. În toată povestea, curmalele, scorțișoara, cuișoarele au avut și ele rolul lor bine definit. Au întregit experiența și au făcut din ea una memorabilă pe care o recomand cu mare drag. La sfârșit aveți ocazia să și gustați din minunatul chutney și, vă spun, este excelent! :D

Chutney – un spectacol de Vitalie Bichir după Kitchen de Banana Yoshimoto

cu: Valentina Popa, Istvan Teglas, Vitalie Bichir

“Un băiat şi o fată suspendați pe o scara, deasupra iadului, privesc cu frică către cazanul care clocotește.
O privelişte amețitoare, limbile de foc pârjolesc totul ȋn cale, căldura e insuportabilă şi totuși, ei doi nu se țin de mână.
Chiar dacă sunt cele mai apropiate persoane de pe lumea asta, chiar dacă sunt cei mai buni prieteni, oricât de trişti şi singuri ar fi, ei vor să stea pe propriile lor picioare.
Dar totuși dintr-o parte se vede că sunt un cuplu, o femeie şi bărbatul ei, chiar dacă ei nu se comportă aşa.”

Joi l-am dus pe Alex la lansarea Restaurantului Odeon. Nici aici nu prea știam la ce să ne așteptăm și informația cum că „parcarea se face cu valet” s-a dovedit în final a fi puțin cam prea subtilă pentru noi („rușine”, „rușine”, de trei ori „rușine”!). Ne-am trezit în câteva minute înconjurați numai de costume, papioane, tocuri și genți plic. În stânga era Meleșcanu, în față era Țociu și în dreapta era Temișan. Și ei oameni, și noi oameni, dar cumva în momentul acela unii păreau „mai oameni” decât ceilalți, iar blugii lui Alex păreau mai blugi ca niciodată.

Nu o să vă spun de creveți, de minunățiile de brânzeturi sau de deserturi, căci ceea ce face din Restaurantul Odeon un local cu adevărat special este situarea sa într-o clădire istorică impregnată c u o atmosfera inspirată din lumea artelor, de unde și împărțirea în 5 saloane cu nume reprezentative – Brâncoveanu, Cantemir, Mozart, Amadeus și Da Vinci. Lansarea a venit la pachet cu mini-piese de teatru și cu un show de mentalism, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost concertul la harpă, un spectacol la care nu credeam că voi avea vreodată ocazia să particip. Astfel că, după ce am reușit să depășim momentul „nerespectării dress-code-ului ce nu ne fusese comunicat”, ne-am simțit chiar bine. Și ne-am amuzat pe seama lui Țociu pe care îl întreba toată lumea unde e Palade. De departe însă, cea mai tare a fost soția lui – „Să vezi ce mișto e când arată lumea spre tine și zice <<uite-o pe nevasta lui Țociu și Palade>>”.

Odeon – Restaurant & Events – … cautam deseori acel ceva care face diferenta, pentru ca in continua noastra cautare putem descoperi acest diferit in alt loc care ne defineste mai bine si ne considera speciali si unici in felul fiecaruia dintre noi.
Am creat locatia potrivita pentru ca suntem printre putinii care am inteles ce inseamna diferenta zilei de ieri, de azi si de maine!
Arta reprezinta dorinta fiecaruia de a cauta si libertatea de a-si exprima dorinta!

Marți o duc pe mama (n-are blog) la Sala Palatului la un concert al formației Narcotango. Despre ei am auzit numai lucruri bune și m-au cucerit definitiv niște filmulețe văzute pe YouTube, dar nu am apucat niciodată să îi văd prestând live. Așa că sunt destul de entuziasmată, mai ales că am aflat și că, special pentru acest spectacol, Razvan Mazilu a facut un concept coregrafic deosebit – evident, cu momente de tango argentinian, dar și cu box, acrobație, balet și dans contemporan.

Pentru spectacolul de marți am o invitație dublă pe care mi-ar plăcea să o fac cadou unui fan (sau potențial fan) al acestei formații. Doritorii sunt rugați să se înscrie printr-un comentariu în care să-mi spună pe cine ar lua cu ei la concert, până marți la ora 12:00. Apoi vom apela la random.org, iar câștigătorul/câștigătoarea va trebui să confirme în cel mult o oră, așa că nu uitați să lăsați o adresă validă de mail.

Narcotango reminded me how good it feels to feel young; to feel like dancing, to feel like loving. The “We’ve got toninght, who needs tomorrow?” attitude.

later edit: am avut 5 persoane inscrise – 1. Florina, 2. Anca, 3. Diana, 4. Manu, 5. Silviu.

Alegerea random.org: 5 –> Silviu este câștigătorul invitației duble.