„Fashionistă” nu sunt, dar am apreciat mereu lucrurile frumoase și am căutat să le descopăr, să mă bucur de ele și să le am în jurul meu. Nu am putut să ajung vineri la întâlnirea cu Lena Criveanu, dar mă bucur că a reușit să ajungă în locul meu cineva care apreciază lucrurile frumoase la fel de mult ca și mine. Mai jos, un guest post semnat de Iuliana Manea.
—
Am avut astăzi plăcerea de a o cunoaște pe Lena Criveanu, designer român recunoscut și apreciat (mai ales) peste hotarele României. Mi-am dat seama ce fel de persoană este încă de la strângerea de mână-fermă, hotărâtă. O femeie ambițioasă, care muncește mult pentru a obține ceea ce vrea.
Nu știam la ce să mă aștept atunci când am intrat în atelierul și boutique-ul din strada Atelierului. Când am aflat adresa, mi s-a părut un nume de stradă predestinat pentru un loc al creației. Încă de la intrare faci cunoștință cu rochiile superbe ale Lenei, iar urcând pe scări descoperi și mai multe. Apoi ajungi în camera de prezentare, unde deja texturile și culorile te anunță că ai ajuns în locul potrivit.
Știam doar că voi afla câte ceva din culisele creației, nu știam exact la ce să mă aștept. Am descoperit o femeie cu adevărat puternică, care după ce a terminat o facultate “serioasă”, de finanțe, și-a redescoperit dragostea pentru pictură. De la Școala Populară de Arte până la design de haine a fost nevoie doar de o provocare. Pe care Lena Criveanu a acceptat-o.
Am aflat că defilările de modă, care durează câteva zeci de minute, au în spate multă muncă, primul pas fiind cercetarea și căutarea inspirației. Poate că vă sună ciudat “cercetare” când vine vorba de modă, însă de la idee la tipar și apoi la materiale, vorbim de muncă de câteva luni de zile. Și totul pentru aproximativ 20 de piese vestimentare care creează o colecție.
Lena este o femeie cu principii și trăiri puternice, și spun asta după doar 2 ore cu ea. Face totul din pasiune și asta se simte mai ales din felul în care vorbește despre munca ei. Anul acesta a fost prezentă pentru a doua oară la Berlin Fashion Week , de data aceasta cu ultima colecție – “In tango steps”. O colecție care își propune să arate pasiunea depusă de cuplul de dans în cadrul tango-ului, în interpretare modernă.
Cred că am văzut cu toții măcar o data un tango dansat cu pasiune, cunoaștem energia pe care o degajă și am rămas fascinate de modul în care rochia, o data trupul oprit, își continuă mișcarea. Această mișcare a dorit Lena să o încorporeze în creațiile sale, într-un mod static. A fost nevoie să “spargă” tiparele și să le regândească pentru a păstra mișcarea pieselor vestimentare. A fost nevoie de teste de materiale pentru a găsi varianta cea mai bună. Unele piese nu au trecut testul, însă cele mai bune au fost prezentate pe podium.
Dar pentru un tango este nevoie de doi, așa că întreaga colecție avea nevoie de un simbol feminin și unul masculin. Floarea de orhidee – delicată, deschisă – împreună cu frunzele sale – subțiri, ascuțite – au devenit protagoniștii dansului. Florile sunt pictate pe materiale fluide, lucioase, care se mulează pe corp, devenind aproape tatuaje. Tatuajul este printre cele mai întâlnite modalități de individualizare în societatea modernă, așa că trebuia să își găsească locul și într-o colecție vestimentară. Lena Criveanu își personalizează întotdeauna creațiile prin imprimeuri și picturi inedite.
Mie și celorlați bloggeri invitați ne-a atras atenția și o piesă din “Perceptions”, colecție din 2009, care prezintă capitala, așa cum este ea. Pe lângă liniile aproape rigide ale creațiilor, imprimeurile prezintă imagini din București, de care toți ce ciocnim zilnic, dar pe care alegem să le ignorăm. Lena Criveanu crede cu tărie că societatea se poate schimba prin iubire, iar iubirea începe cu propriul tău colț de societate, făcând ceva pentru oraș.
M-am simțit mică ascultând vorbele ei, pentru că mi-am dat seama că nu am făcut nimic pentru a schimba orașul în cei 10 ani de când sunt aici. Am avut la un moment dat o jardinieră cu flori, pe care în ultimii ani am ignorat-o. Florile de piatră pe ca le am în ea s-au încâpâțanat însă să apară, an după an, în jardiniera încă agățată de balconul meu…
Cunoscând-o pe Lena Criveanu am primit un imbold. Acela de a face ceea ce îmi doresc cu adevărat, dar cu pasiune. Până la urmă, suntem ceea ce creăm.