Iar n-am mai scris nimic de aproape o lună și îmi aduc aminte ușor rușinată de promisiunea pe care mi-o făceam anul trecut pe vremea asta: să scriu zilnic. Mi se părea a fi cea mai mare dovadă de implicare și eram optimistă și plină de avânt. Ca la orice început de an.
Nu numai că nu am scris zilnic, dar am trecut prin perioade în care nu am scris săptămâni întregi. Și intrasem într-un cerc vicios în care nu mă reapucam de scris pentru că mă măcina prea tare faptul că nu mai scrisesem de mult și nu știam cu ce să încep. Poate sună stupid, dar așa s-a întâmplat. Totul în contextul în care pe plan personal mă luptam cu niște începuturi de depresie datorate unor probleme mărunte pe care le hiperbolizam, fără să-mi dau seama, excesiv de mult.
Ruxăi, care mi-a pasat o leapșă pe temă, îi spun că anul acesta nu mai emit pretenții nerealiste. Știu că nu o să scriu zilnic pe blog și nici nu vreau să îmi impun așa ceva. O să scriu ca și până acum, de fiecare dată când voi simți că am ceva de spus sau de arătat, având însă grijă să nu mai amân. Iar aceasta promisiune se extinde și pe alte paliere ale vieții mele. Nu voi mai amâna căutând să obțin perfecțiunea, nu voi mai amâna din pură dorință de procrastinare și voi încerca pe cât posibil să mă las ghidată de expresia – „to take a leap of faith”.
Pe blog voi încuraja în continuare activismul social, spiritul constructiv și optimismul. Și nu voi mai scrie despre saloane de înfrumusețare sau alte subiecte pe care le consider superficiale, deși sunt conșientă de faptul că își au publicul lor.
Proiecte pe care le-am gândit de mult și peste care am lăsat să se așeze praful din aceleași motive de cruntă amânare vor prinde anul acesta viață. Sunt proiecte de oameni mari cu suflet de copil, proiecte ce țin de pasiunile mele, de lucruri care mă bucură. Este vorba de site-ul de tutoriale origami și de un site de închiriat jocuri (boardgames). În plus, îmi doresc să readuc la viață apprentice.ro – un blog de comunicare pe care mi-aș dori să văd din nou articole semnate de studenți – și lirik – blogul de poezii recitate pe care, din lipsă de resurse, nu am reușit să îl cresc mai mult acum doi ani când l-am lansat ca un cadou pentru părinții mei.
Cel mai important însă, 2012 va fi anul în care voi lucra cel mai mult la dezvoltarea mea personală. Vreau să învăț să trăiesc altfel: cu mai puțină teamă și cu mai multă încredere, reușind să mă bucur de liniște fără ca mintea mea să fie într-o continuă agitație, bucurându-mă de lucrurile care sunt cu adevărat importante, fiind mai calmă și vorbind mai încet și ținând mereu minte că „avem timp pentru toate” .
Si eu mi-am facut promisiunea de a scrie zilnic. Si a venit Decembrie cu zapada, sarbatori si alte cele. Si n-am scris aproape deloc. Se mai intampla. Nu trebuie sa te simti prost pentru asta.
Bafta cu noua promisiune pe 2012! :)
Bravo, asa sa faci :)
Te înțeleg perfect. Și eu intenționam să scriu zilnic, dar uite că nu reușesc. Idei sunt multe, dar comoditatea învinge. Apoi gândul că, de fapt, nu știu cu se încep. Așa că scriu… când simt. Baftă cu planurile astea frumoase, Brătilă!
Frumoase planuri pentru anul asta. Bafta cu ele, curaj si sunt sigura ca iti vor iesi!