Soarele într-o cană de cafea

Azi m-am trezit la 13:00. Nu ”like a boss”, ci ca o persoană care s-a autoconvins de faptul că o infecție la genunchi afectează tot organismul și necesită odihnă prelungită. Dar după cum trecerea de ora 00:00 nu înseamnă că e deja mâine, nici trezirea la ora 13:00 nu înseamnă că e deja prânz. Așa că mi-am deschis mailul, am văzut primul rând al primului mail <<Grab a cup of coffee, let’s read the news>> și m-am dus să-mi fac un latte. La Tassimo, desigur, așa, ca de dimineață, să încep ziua în forță.

Afară e gri și mă lupt cu potențiala depresie. Dar dacă aș trage jaluzelele aș simți că s-a făcut deja noapte când eu de fapt abia m-am trezit. E noapte când nu mai e lumină sau e noapte când se face 22:00? Pe asta nu am deslușit-o încă.

Sâmbătă, la invitația Ancăi, mi-am băut cafeaua la Hobby Caffe & Shop și abia după cel de-al treilea cappuccino (da, am băut trei) mi-am dat seama că mesele la carea stăteam își schimbau culoarea. Și nici măcar nu era ceva subtil, ci mă refer la treceri de la verde la roz la maro… Și de fapt nici măcar nu mi-am dat eu seama, ci ne-a atras atenția Claudia. Încă o dovadă clară că ne setăm mintea pe anumite aspecte și în timp ce suntem „ocupați” cu acestea, în jurul nostru se pot întâmpla lucruri pe care efectiv să nu le observăm oricât de mult potențial de atragere a atenției ar avea.

Ei bine, și spuma de lapte poate fi mai mult decât spumă de lapte iar băutul cafelei poate însemna mai mult decât simpla intenție de a te trezi dimineața sau de a acompania o întâlnire cu un prieten, iar sâmbătă am învățat cum să ne bucurăm cât mai mult de ea. Am găsit în ceștile noastre de cappuccino și dragoni și frunze și moriști… chiar și căni de cafea (cupception!), realizate cu măiestrie de Cristi, din spumă de lapte și sirop de ciocolată. Și acum poate înțelegeți cum am reușit să beau 3. Cristi, expertul Flying Cocktails al cafelelor, a încercat să ne învețe și pe noi cum să desenăm dar spuma de lapte nu se lasă mânuită atât de ușor. E exact așa cum se prezintă: prețioasă și pretențioasă. Cu puțin ajutor din partea siropului de ciocolată însă, oricine poate fi un artist. Până la urmă, e nevoie în primul rând de puțină imaginație și orice aparentă „mâzgăleală” se poate transforma într-un motiv de bucurie.

foto: Cristi Șuțu

Cristi ne-a povestit mult despre cafea. Am învățat că atunci când o preparăm la ibric cea mai bună aromă se obține din cafeaua care a fost păstrată în vid și nu a apucat să se oxideze. Cel mai aromat și cel mai „cafeinizat” sortiment de cafea este Arabica. În plus, tot de dragul aromei, focul trebuie oprit imediat ce apa dă în clocot. Pentru îndulcire nu este indicat să folosim miere întrucât, introdusă în lichide fierbinți, aceasta elimină o substanță cu rol de insecticid. Șoc și groază!

Azi dimineață (da, la 13) m-am dus în bucătărie hotărâtă să îmi fac propriul soare în cana de cafea. Desigur, Tassimo-ul m-a ajutat cu baza de cafea, cu spuma de lapte, dar singurul ingredient cu potențial de acuarelă era zahărul brun și „alegerea” s-a dovedit a nu fi una tocmai potrivită. Zahărul e greu, se duce la fund și nici de manevrat nu e tocmai ușor. Așa că în final a ieșit un soare pătrățos cu trei raze timide, care aduce mai degrabă cu logo-ul blogului. Așa că o să vă arăt, mai bine, opera de artă realizată sâmbătă. O… pană. Pana mea! :))

Și promit să exersez, să-mi cumpăr și un sirop de ciocolată și să nu uit să văd în fiecare cană de cafea o mică bucurie a vieții, nu doar un latte de zi cu zi. „Ceea ce vă dorim și dumneavoastră!”

PS: Toată experiența m-a dus cu gândul la mamaia mea, care când eram mică obișnuia să ghicească în zațul rămas în cana doamnei Rusu sau doamnei Moț, vecinele ei preferate. Pentru mine era o adevărată aventură să identific monștri și Ilene Cosânzene și nu pot să nu mă întreb: generația aceasta se mai joacă în zațul de cafea?