Aș vrea să mă întorc în oaza de liniște și verdeață din Maramureș. Să pic pe iarbă și să rămân acolo cu fața la soare. O zi, o lună, poate o viață întreagă. Și timpul să stea în loc cum numai acolo poate. Să mă urc în Mocăniță și șinele să se șerpuiască veșnic în onduleuri strânse pe care să nu le simt. Să nu mai simt nimic. Să aud doar pițigoi și vânturei și să nu știu cum arată, dar să nu îmi pese. Să mă urc în telescaun, să înceapă ploaia și să nu-mi mai fie teamă de nimic. Să privesc Maramureșul de sus și să simt fiecare picătură ce îmi lovește fața ca pe o binecuvântare și nu ca pe un blestem. Să mă uit în ochii oamenilor și să încerc să nu îi deochi. Să nu le fur inocența, bunătatea și bunul simț. Să îi închid undeva în sufletul meu și să nu le mai dau drumul.
Sunt obosită azi. Am obosit să tot urc și să fiu împinsă înapoi de mâini mai puternice ca mine. Am obosit să-mi tot iau avânt și să mi se tot pună piedică. Azi tot ce vreau este să pic pe iarbă. Pe iarba cea din Maramu, unde miroase-a liniște.
Hei, Oana, Maramu’ este intr-adevar pe sufletul nostru, dar cred ca doar atunci cand iti doresti o evadare din citadinul nostru cel de toate zilele. Atunci cand ti-e dor de intoarcerea la natura. Atunci cand te-ai saturat de toti si de toate, cand ai impresia ca parca tot ce faci e in zadar, ca lucrurile nu se schimba atat de repede cat am vrea noi (dar oare se vor schimba vreodata ?!?) sau pur si simplu atunci cand esti teribil de ostenit. Ce-mi place cuvantul asta “ostenit” ! . Il folosea bunica mea si parca reflecta toate starile noastre de oboseala fizica si psihica, pe care cateodata le simtim atat de acut, dar nu stim sa ni le definim. Din pacate a cam iesit din vocabularul nostru cel elevat si impanat cu neologisme si barbarisme. Maramu e un loc sublim sub soare si ma bucur ca in peregrinarile tale ai ajuns acolo si ca ti-a priit atat de mult. Dar ca sa stai acolo o luna sau o viata intreaga, cum zici tu, scuza-ma, eu nu prea te vad. Esti mult prea activa, energica, plina de tot felul de idei creative ca sa poti sta locului nu o luna, dar cred ca nici macar 3 zile. N-ai avut tu rabdare sa stai in pat ca lumea nici cand aveai temperatura…Hristos a inviat!, cu intarziere. Am fost plecata si nu mi-am luat laptopul cu mine. Am vrut si eu o evadare, dar nu prea mi-a iesit. Daca as fi avut alte contacte de la tine, ti-as fi urat cu drag sa-ti fie bine si sa te bucuri de tot ce ai si de ce vei face de acum incolo. Si, sunt convinsa, ca vei face multe si bune…
ai dreptate Ella, dar sunt momente in viata cand te simti intr-atat de ostenit incat ai vrea sa stai intins o viata intreaga. :) stiu, sunt puternica si o sa-mi revin. si cu siguranta o sa fac in continuare ce simt eu ca este bine.
Adevarat a inviat si numai ganduri bune zboara si catre tine, Ella! iti multumesc pentru randurile frumoase.
frumos. multumim. si cand mai vii anunta-ne. o sa te surprindem (placut)
cu drag!
Am calatorit virtual cu tine, draga mea, si tare dor mi s-a facut de mers pe drumurile tarii. Poate la vara voi putea sa calatoresc pe traseul tau si in realitate. Cu drag, te imbratisez!
te rog sa iti faci timp si sa mergi. o sa te intorci cu sufletul mai bogat. :) te imbratisez si eu, draga mea, ma bucur ca mi-ai fost alaturi.
[…] O brătilă cu salariul proaspat incasat pe luna martie. ) – sambata noapte si desigur […]
[…] Brătilă […]
[…] O brătilă cu salariul proaspat incasat pe luna […]