Am început să scriu pe blog în 2006. Mai exact, pe 25 aprilie scriam primul meu post. Era despre lene. Nu s-au schimbat multe de atunci, doar că acum îi zice procrastinare. Ce cuvânt cretin şi greoi… Şi când te gândeşti că poate tocmai de la procrastinare a plecat totul.
Scriam de plăcere, pe blogspot.com, pentru mine şi încă 2-3 persoane care mai ştiau de blog. Şi am făcut asta până la sfârşitul lui 2009. 28 decembrie 2009 – ziua când m-am mutat pe .ro.
Am încercat să merg în continuare pe vechiul drum al scrisului din plăcere. Mi-am dat seama că am crescut în momentul în care timpul începuse să îmi pună piedici. Problema nu a fost niciodată lipsa lui, ci pierderea lui plângându-mă că nu îl am sau încercând să mă hotărăsc de ce să mă apuc mai întâi.
Şi apoi a fost Twitter-ul, această Satană a online-ului, care m-a tras de partea celor 140 de caractere şi m-a depărtat şi mai mult de tot ce însemna posturi interminabile pentru cei ce aveau răbdare să le citească.
Că e vorba de întâmplare, de soartă sau de vreo stea norocoasă, cert este că pas cu pas pe acest drum am ajuns să cunosc atât de mulţi oameni speciali încât să mă întreb dacă nu cumva Iadul este de fapt doar o poartă spre Rai.
Pe blog pot în continuare oricând să-mi reiau scrisul vechi, ştiind că influenţa pozitivă a celor pe care i-am cunoscut va rămâne. Ştiind că prieteniile legate vor rămâne şi ele. Şi până la urmă, mie asta mi-a adus cel mai bun online-ul, departe de evenimentele la care am avut ocazia să particip sau proiectele în care sunt implicată. Weekend-ul trecut nu a făcut decât să confirme ceea ce ştiam deja: faptul că în online mişună oameni deosebiţi.
Probabil singurul defect al infernului ar fi acela că este infinit şi că nu ajungi niciodată să îi cunoşti pe toţi cei care mişună întrânsul.
Fix la asta ma gandeam si eu ieri-azi …de ce oare in online gasesti oameni frumosi?:) care incearca sa schimbe ceva si nu fac parte din categoria: hai sa stam sa criticam! :*
Sunt si prin offline astfel de oameni, numai ca sunt putine sursele care sa-i aduca la un loc. Sunt mult prea dispersati, nu se stiu intre ei si fiecare se crede singur, intr-o lupta impotriva morilor de vant. :) Online-ul, asa cum este el criticat de multi care nu-l inteleg, a reusit prin diferite canale sa aduca oameni frumosi la un loc. :)
Faptul ca e infenul e infinit nu e un defect. Nu e ca la pokemon, Gotta catch them all:P E placut sa stii ca mai sunt sute de oameni simpatici alaturi de care sa petreci momente placute. Si pe fiecare il vei cunoaste la momentul potrivit.
da, bre, si noi te iubim