o brătilă pe .ro

Bărbaţi, femei şi alte animale.

De câteva zile o aud pe prietena-mi Andra spunând ce mult i-a plăcut o replică. Azi a lansat-o şi pe Twitter. Cică nu-i plac bărbaţii care nu insistă destul. Pe mine mă enervează la culme ăia care insistă prea mult…

Acuma ce-o să zică bărbaţii – că aşa suntem noi femeile, nehotărâte, pretenţioase, să nu fie nici prea prea, nici foarte foarte, bla bla bla. Problema e că noi, femeile, ca să vezi, nu suntem un întreg şi avem aşteptări diferite de la voi, bărbaţii. Care voi bărbaţii, sinceri să fim, nu sunteţi toţi nişte boi… mai sunteţi unii şi porci şi măgari. Şi, desigur, există şi exemplarele de luat acasă.

Lăsând gluma la o parte, chiar m-am confruntat cu o problemă de-alungul timpului, pe care încă nu ştiu cum să o gestionez bine. Pe mine chiar mă enervează bărbaţii care nu înţeleg după două refuzuri drăguţe că tu chiar nu eşti interesată. Şi mă enervează femeile pentru care „nu” e „poate” şi care se alintă şi se răsfaţă aiurea numai ca să primească şi mai multă atenţie şi să testeze dacă respectivul chiar le doreşte. Ok, îmi plac şi mie jocurile, aţâţările, dar cu o limită. Pentru că bărbaţii stau mai prost la capitolul al 6-lea simţ – mai ales dacă sunt programatori, ingineri sau economişti – şi vor nişte date exacte. Şi atunci dacă au dat peste 3 domnişoare care l-au luat pe „nu” în braţe, fluturând în acelaşi timp din gene şi chicotind drăgălaş, ce să mai înţeleagă…

Mă supără faptul că trebuie să ajung uneori în punctul de a mă pune perm off pe messenger sau de a mă face că nu văd o persoană în autobuz, numai ca să evit nişte discuţii deja incomode. Să fim sinceri, nu îi place nimănui să i se spună în faţă „frate, eşti naşpa, d’asta nu vreau să ieşim în oraş” – fie că e vorba de „naşpeţe” fizică sau la nivel de creieraş/comportament. Sau poate uneori chiar „nu e vina celuilalt” – clişeic, dar zău că uneori se potriveşte. Oricum, ideea e că atunci când nu vrei să ieşi cu o persoană, îi spui asta, mai pe faţă sau mai pe dos, dar cât să se înţeleagă esenţa şi te aştepţi ca persoana respectivă să nu mai insiste. Dar nu, unii până nu te fac să simţi o jenă în spate, nu se lasă… Părerea mea e că o dată ce primeşti un refuz, chit că poate se răzgândeşte între timp persoana pe care ai abordat-o, intenţia ta oricum a fost pusă pe masă şi mingea fiind în terenul celălalt, nu are rost să bombardezi cu alte mingi… aşteaptă să se întoarcă la tine. Sau nu aştepta şi mută-te pe alt teren, că slavă domnului sunt destule dacă vrei neapărat să joci.

Se presupune că suntem nişte animale raţionale. Căţelul meu, când e în călduri, se agaţă de piciorul meu şi începe să-şi facă treaba. Îl dau la o parte, el vine înapoi. Îl dau la o parte, el vine înapoi. Dar până la urmă tot se prinde. Pretenţia ar fi ca bărbaţii să se prindă mai repede.

Na, ca să fim sinceri până la capăt, ideal ar fi ca tipii de care ne place să insiste şi ceilalţi nu. Dar pentru că uneori semnalele sunt greu de transmis şi de interpretat corect în fază incipientă, e cam greu să se întâmple aşa. Drept pentru care, dacă ar fi să aleg între să insiste toţi sau să nu insiste niciunul, merg clar pe varianta a doua. Andra my dear, be careful what you wish for ;)

15 CommentsLeave a comment

  • Eh, cine a trecut prin cateva experiente stie deja ca cel mai mare succes il ai atunci cand nu cauti.

    Singura diferenta este ca se intampla cateodata sa dai peste cineva care te face sa te balbai, pe tine care vorbesti mereu cursiv si frumos, ori sa reactionezi impulsiv pentru ca cine stie, in filme merge.

    Whatever happens, happens merge de minune ;)

  • Intensa discutie ai generat. :) E adevarata faza cu careful what you wish for. A fost o toana cu replica asta, ce e drept. Nici eu nu suport insistentele nesfarsite. Totul trebuie sa aiba un echilibru. Dar trebuie sa subliniez ca mi-a placut observatia ta: “Pretenţia ar fi ca bărbaţii să se prindă mai repede.” Prietenii stiu de ce. ;)

  • salut! intrucat nu am vazut optiunea direct message(sau sunt eu prea obosita) la tine pe twitter, am sa-ti scriu aici. In legatura cu pretul rochiilor de mireasa, desi pare paradoxal vei scapa mult mai ieftin daca faci comanda din state-incearca david’s bridal…sau oricare alt site. De asemenea ti-as recomanda calduros sa te uiti cu atentie pe etichetele rochiilor..multe dintre ele sunt aduse din rusia sau polonia vandute de 20 ori mai scump in nush c kkt de mall de la noi..anyway..mult noroc.

  • mersi pentru pont :D exista sigur acolo si dm-ul, dar lasam public oricum comentariul sa mai beneficieze si altii/altele de el. Cat despre preturile din mall-uri, asta ar putea fi o discutie separata deja :)) sau de cazuri de prietene care-si cumparau din afara haine de la H&M si guess what, erau made in Romania :))

  • “Na, ca să fim sinceri până la capăt, ideal ar fi ca tipii de care ne place să insiste şi ceilalţi nu.”

    I-ai dat in cap la final. Concluzia: totul e relativ, nu?

    • Ei, stii si tu de la teoria argumentarii cum e cu universalele si particularele. Andra a spus ca nu ii plac barbatii care nu insista. Si in final eu am ales varianta “nu imi plac barbatii care insista” ca sa raman in regim de universala. Dar de fapt, zic eu, tuturor femeilor le plac unii barbati care insista. :P
      Evident ca totul e relativ – e replica salvatoare in orice dezbatere :))

  • Intr-un serial dubios cu vampiri, detectivi si suflete nemuritoare de pe axn care s-a terminat acum 15 min. discutau un vampir si un suflet si spuneau ceva de genul:
    Se vorbea mai putin despre iubire dar clar faceam mai multe pentru ea insa acele vremuri au apus… Era o vreme in care puteai sa furi un cal si sa incendiezi un oras, sa asediezi un castel sau sa pornesti razboaie pentru iubire, dar in zilele astea nu inseamna nu.

Leave a Reply to Doru Cancel Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.