Vrei nu vrei te nasti cu anumite caracteristici. Atat de ordin fizic, cat si de ordin moral.
Apoi, vrei nu vrei esti crescut de parinti, te invarti in anumite cercuri de prieteni, iar acestia te modeleaza mai departe.
Deci in cele din urma tu ce merit ai pentru ceea ce esti?Eu sunt o persoana foarte sufletista.. pun suflet in orice, ma implic, sufar, ma impresioneaza multe, chiar prea multe chestii… de ce sunt asta? Pe de-o parte pentru ca asa m-am nascut si pe de alta parte pentru ca in acest spirit am fost crescuta.
Tu poate esti o persoana rece, pe care nu o impresioneaza mai nimic, care nu plange niciodata. Unii oameni te-ar putea arata cu degetul si ar zice “huuuuua, esti un om rau, cum poti sa fii asa de insensibil???” si eventual sa te si izoleze pe motiv ca nu ai suflet. Ei bine oamenii aceia ar fi niste idioti. Cu ce e vina ta ca asa te-ai nascut si asa ai fost crescut? Si oricum, intre noi fie vorba, tu esti cu mult mai fericit decat mine! Asa ca ar trebuie sa te doara undeva de parerile altora. E foarte bine ca te-ai nascut si ai fost crescut asa pentru ca esti scutit de o grama de suferinta.
Sartre spunea ca suntem liberi in totalitate. Ca avem libertatea de a alege in orice moment. Da, are dreptate intr-un fel. Ai inclusiv libertatea de a alege sa nu alegi. Ce interesant suna, nu? Adevarul e ca orice situatie ai analiza, chiar ai libertatea de a alege. Dintre variantele posibile evident. Odata in viata ai aceasta libertate. Dar pana atunci?
Din pacate nu putem alege daca sa ne nastem sa nu. La fel cum nu putem alege unde sa ne nastem. Si cum nu putem alege cum sa fim. Suntem blestemati sa ne purtam propria persoana prin viata. Evident, avem libertatea sa punem stop. Din pacate totul se rezuma aici. Nu-ti convine ce ai primit? Ai posibilitatea sa o termini. Daca te-ai ales cu lasitate, ghinionul tau. Stai frumos la locul tau si asteapta sfarsitul.
Si alegerile sunt conditionate de cine ai fost invatat sa fii si de cine esti.
Libertatea mea seamana cu cea a unei pasari inchise intr-o colivie in care are loc sa zboare dar numai cat sa nu uite de ce are aripi. Prefer varianta lui Camus celei sartriene. Dintr-o oarecare religiozitate sau din cauza incapatanarii mele in credinta ca esti cu adevarat infrant numai atunci cand ai renuntat sa mai faci ceva si pentru ca nu suport caderile de bunavoie.
Mi-a placut subtila referinta la Camus din ultimul paragraf, dar consider ca ar fi o idiotenie sa te lasi dominat de absurd si sa renunti.
Chiar si in cele mai urate momente viata este frumoasa, pentru ca altceva nu este in afara de ea.
“pentru ca altceva nu este in afara de ea.” Asta este argumentul tau pentru “Chiar si in cele mai urate momente viata este frumoasa” ?
Frumusetea este data de lipsa alternativei? Daca nu exista alternativa inseamna ca nu ai cu ce compara. Iar daca nu ai cu ce compara cum poti stii ca e frumoasa? Daca nu ai un altceva, pe care sa-l cataloghezi drept urat in comparatie cu viata, cum poti spune ca este frumoasa?
Dintr-o forma de disperare. Din nevoia de a avea un sens. Din groaza pe care o ai in fata eternitatii si a nimicului. De teama ca s-ar putea ca asta sa fie tot si tu sa nu te alegi cu nimic daca nu crezi.
se numeste libertate conditionata. nu exista libertate absoluta, iar noi nealegand in primul rand sa fim, apoi sa fim oameni nu am ales sa fim liberi. Toate limitele ce tin de sex, rasa, loc, religie si parinti vin dinaintea alegerii noastre.