Italia…tara tuturor….ciudatenilor!

Numerotarea este aleatorie, folosita doar pentru impartirea “secventelor”. Poze nu o sa bag prea multe aici, ci doar cate una ici colo ca sa va faceti o idee.. daca vreti mai multe, cereti! :) Hai sa-i dam drumul.

1) Zborul

Prima mea calatorie cu avionul a fost GENIALA! :). De la decolare pana la aterizare totul a fost superb…ma simtea ca-n rai si stateam cu nasul lipit de geam si mai apoi cu obiectivul aparatului foto in timp ce Andrei statea lipit de scaun, isi mai tinea respiratia din cand in cand si mainile ii transpirau in continuu umezite de o sudoare rece. Din fericire nu a patit nimeni nimic :). La intoarcere au fost nori, asa ca am prins niste poze “desprinse din rai”.

2) Vamesul si politistul

Am aterizat, suntem entuziasmati, admiram peisajul care si asa seamana cu celelalte, nimic interesant si ne indreptam catre controlul pasapoartelor. Noi nu ne-am dat seama ca au aterizat 20 de avioane(exagerez, dar 6 tot au fost) deodata, asadar fiind trei ghisee logic ca s-au format 2 cozi. De ce? Pai unul era cu **U.E.** si deh la coada se aflau: rusi, ucrainieni, romani, cehi cativa italieni si cate putin de restul natilor. Se pare ca rusii intotdeauna au fost ambitiosi, nu de alta dar ii vedeam pe cei din spatele meu peste ora cu mult in fata mea. Au construit metoda “Impingem pe dreapta sau pe stanga cat se poate in fata”. La un moment dat aud niste tipete si ma uit sa vad ce se intampla. Rusii se impingeau cu o forta astfel incat s-a creeat o tensiunie, echilibrul se afla in mijloc. In acest fel rusoaicele, in sepcial cele grase, se inroseau la fata scotand din gura niste injuraturi imbibate in saliva. Intre coada si chioscul in care se afla vamesul exista o linie galbena care le desparte. Din cauza rusiilor, acea linie nu mai conta. Vamesul, un tip pe la 50 de ani, chel, probabil insurat, a inceput sa ii impinga dupa linia galbena pe cei care se bagau in fata. Reusita acestei actiuni a fost nula din cauza ca cei din spate au opus rezistenta. Au aparut doi politisti. Unul parea un om normal, dar celalalt era italianul tipic. Burta peste pantaloni, picioare scurte, ochelari de fite si privirea lui Rambo. Sa nu uitam si scobitoarea. Acesta se plimba agale pe langa coada in care ma aflam si eu. Plictisita de moarte, stresata si agitata…asteptarea fiind lucrurl pe car-el urasc cel mai mult, am iesit din coada si m-am asezat jos pe margine sa citesc din carte. Nenea politist vine sa am scoale si ma trimite la capatul cozii ca vezi doamne acolo trebuie sa astept…s-a gasit el unde sa faca ordine, cand de o ora eram in acelasi punct, coada neavansand deloc! I-am explicat ce si cum, dar pana la urma tot a trebui sa ma inghesui inapoi in coada si sa astept. Mama lui Andrei s-a enervat si ea si a inceput sa-i explice politistului ca trebuie sa fac ordine in fata, acolo unde tot apareau oameni de la coada paralela si se bagau aiurea…omul s-a atacat insa, ca vai, cum indrazneste ea sa-i spuna lui ce sa faca…mda. Dupa cearta asta a iesit vamesul din chiosc cu o culoare pe fata asa cum este vinul Rose. Mima gesturi ca si cum ar dori sa-si scoata parul din cap pe care evident ca nu il avea. Pana la urma am reusit sa trecem… si din fericire ne-am gasit di bagajele…nu de alta, dar deja ne gandeam daca or mai fi pe acolo sau nu.

3) Pizza

Se pare ca in regiunea Campania exista un anumit tip de pizza: blat cat se poate de gros, mult sos de rosii si 2-3 felii rotunde de branza. Arata odios. Cand am sosit la aeroport, dupa ce am reusit sa trecem de faza de mai sus, ne-am asezat franti la o terasa. Andrei si-a comandat de pe meniu: “slice of pizza with tomato sauce, mozzarela, prosciuto and spinach”…adica o felie de pizza cu sos de rosii, mozarela, sunca si spanac. Pe mine ma ingrozea ideea de spanac in pizza, dar lui i-a suras… A venit gagica si ce sa vezi, apare dracovenia descrisa mai sus…o turta rotunda, cu niste sos de rosii si mozarella… care ulterior am realizat noi ca e specilitatea zonei, existand chiar si carti postale cu ea! Ma rog…spanac si sunca ciu ciu…

Din fericire italienii fac totusi si pizza extraordinara…n-am ce zice…un blat subtire si gustos si continut cat cuprinde. Cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata!

Exista insa si un fel de pizza foarte cautata acolo, in special de cei mici, anume pizza cu cartofi si carnati…mie mi se pare groaznica ideea, dar deh… Oricum, pe acelasi blat super misto, facuta bine, frumos, dar ideea de cartofi in pizza mi se pare extrem de aiurea.

4) Apartamentul

Dupa ce am sosit in Meta, Vlad a scos harta si dai si cauta strada pe care se afla locuinta noastra. Au urmat lungi cautari cu succes. Ajunsi la destinatie mai intai ne-au picat fetele, apartamentul fiind mobilat in stilul anilor 70. Pe langa tot acest lux, am observat ca avem si o gradina destul de mare. Cand le vezi pe toate, te bucuri dar nu ti cont si de consecinte, ca atare picioarele noastre au devenit tinta atacurilor unei specie dubioasa de tantari. Andrei a avut peste 37 de intepaturi numai pe un picior intr-o singura seara.. eu am scapat mai usor :). Geamul de la dormitor se afla la nivelul strazii si din cauza asta, in timp ce ma ungea Andrei cu crema pentru regenerarea pielii dupa soare, am auzit limba germana prin apropiere. Cand se duce Andrei sa se uite afara, ce vede? Niste mecle de nemti! Stateau ca hienele poate prind ceva… Mentionez ca jaluzelele erau totusi trei sferturi lasate in jos, dar degeaba…

5) Villa Popeea

Popeea nu a fost sotia lui Pompei, ci a lui Nero. Noi am vizitat „mica” ei viluta:

– 2 sali in care se servea mancarea
– 1 toaleta si cand spun toaleta ma refer la o sala mare cu pisoare si cu veceuri + canalizare
– multe dormitoare pentru ea, oaspeti si servitori
– gradini mari si verzi
– un bazin mai lung de 50 de metri. Era oare inotatoare?
– alte camere inutile

6) Pompei

Este vorba de un oras pastrat cat de cat intact sub lava Vezuviului. Nu se poate vizita in 9-10 ore cat am stat noi si ne-am rupt picioarele, ci in minim 3 zile. Diferenta dintre un oras modern si unul de acum 2000 de ani consta doar in noile materiale de constructie si inaltimea cladirilor. Canalizarea, drumurile, trotuarele, primaria, templul, pietele, bordelurile, organizarea au ramas aproape la fel. Stiu ca se pregateste o intrebare de genul: “Pai si oamenii acoperiti de lava… i-ai vazut?”. Da, i-am vazut. Sunt niste oameni pietrificati in anumite pozitii de disperare. Nu toti au murit acoperiti de lava. Multi au fost sufocati, altii au facut stop cardiac, altii au fost calcati in picioare, etc. M-a distrat ca aveau si un fel de “auto-servire”. In niste oale, fabricate din lut, depozitau diverse feluri de mancare.

Muzeul National

7) Muzeul National

Muzeul National de Arheologie din Napoli contine o mare cantitate de cultura. Este plin de lucruri interesante, foarte multe te lasa cu gura cascata, mai ales ca unele au o vechime de peste 2400 de ani. Ceea ce m-a marcat, printre altele, a fost o sectiune a muzeului ce a punctat obsesia romanilor in ceea ce priveste „falusul”. Vazusem mai intai in Ercolane si in Pompei ca pe jos erau in unele locuri mozaicuri ce reprezentau organul masculin, dar nu ma gandeam ca „tezaurul” contine atat de multe falusuri…fie pictate, fie sculptate, erau in cantitati mari.

8) Plaja

Plaja ai de toate felurile: numai cu pietris, cu nisip si pietris sau numai cu nisip. De asemena poti alege si intre plaja privata si plaja publica. Plaja publica cei drept e mai greu de gasit si e mica, dar oricum loc e destul, cel putin in aceasta perioada.
Marea era calda, extrem de limpede – stateai cu apa pana la gat si-ti mai vedeai unghiile de la degetele de la picioare – , dar din pacate intr-unele zone oamenii nu s-au abtinut sa arunce diverse gunoaie.
Oricum, sa stai in apa si sa vezi stancile langa tine este de vis…
In penultima zi am mers cu Andrei si intr-o mica expeditie spre o stanca mare, pe sub apa si am vazut multi pesti draguti. A fost o experienta interesanta :).

9) Tiganii

Singurii cersetori pe care i-am vazut sunt tiganii care se prefac de multe ori ca nu inteleg romana si cersesc in loc sa munceasca. Pe strada nu prea sunt, dar apar tot timpul prin tren si-ti canta la diverse instrumente, printre care celebrul acordeon…in timp ce fac asta le place sa dea din fund.

10) Sistemul de transport

Transportul in zona Napoli este organizat foarte inteligent. Exista un singur tip de bilet pentru autobuze, metrou, tren, etc. pe care le poti folosi pe orice mijloc de transport, de cate ori vrei timp de o ora, doua ore, trei ore etc. sau o zi intreaga in funtie de pretul biletului. Nu ma voi intreba de ce in Romania nu exista asa ceva.

11) Mancarea si beutura

In Italia mananci mai putin de foame si mai mult de pofta. Cand te apuci, nu mai vrei sa termini, iar cand termini vrei sa te apuci din nou. Au sute de feluri de branzeturi si de sunca, iar ce-i da „proscito”-ului gustul deosebit este si faptul ca feliile sunt taite foarte foarte subtiri…la noi le e lene sa faca asta.
Painea este de asemenea geniala. Nu gasesti paine d’asta cum e la noi ci numai o paine super gustoasa cu coaja groasa si crocanta si inauntru miezul pufos…mmmm… De asemenea mai exista foccacia, sau panne turca, care se prezenta ca un blat de pizza cu ulei si mirodenii…delicios!
Uleiul de masline e de baza, ba chiar cel de floarea soarelui nu prea e folosit deloc, , nu mananca “gras” si beau mult vin. Cel mai bun vin pe care l-am baut vreodata a fost cel de masa la 2,50 euro de 1 litru si jumatate…rosu, demidulce si frizzante..combinatia mortala! Ah, imi ploua in gura!
Ca specialitati au Limoncello si Crema di Limone, bauturi alcoolice facute din suc de lamaie, suuuuuper bune frate! :)

12) Capri

Capri, celebra insula, este, dupa cum ma asteptam, extrem de scumpa. Un sandwich costa aici de 3 ori mai mult decat in Napoli, ca de altfel si sucurile, cafelele s.a.m.d. Magazinele de haine sunt si ele de neatins, iar majoritatea nici nu mai afisau preturi pe haine in ideea ca cine intra acolo oricum are destui bani sa-si cumpere.

13) Grota Azzura

Drumul catre grota a costat in jur de 10 euro. Cand am ajuns la grota am vazut ca intrarea in ea costa 4 euro, iar mersul cu barca inca 4,50. Scump de mori (ca deh, inca mai eram in Capri), dar a meritat. Nu stiu cum de era apa asa de albastra, dar ramaneai cu gura cascata…superb.

14) Villa Jovis sau a lu’ Tiberiu

Villa Jovis se afla cocotata in varful unui munte aflat pe insula Capri. Dupa un lung si obositor drum, dar care ne-a oferit nsite panorame splendide, ni s-a facut o sete groaznica, fiind deshidratati la maxim, in special eu si Andrei. Am vizitat repede ceea ce s-au dovedit a fi doar niste pietre neinteresante care aducea puse la un loc a un castel, am admirat privelistea si am luat-o repede pe drum inapoi gandindu-ne insetati la un bar pe langa care trecusem. Pe gardul care separa terasa de drum scria “No take away!”. M-am uitat spre lista de preturi si am observat ca la fiecare bautura erau doua preturi. Unul mai mare si unul mai mic. Am presupus ca fie e vorba de cantitate, fie de faptul ca plateai mai mult daca te asezai la masa. Cum insa nu aveam voie nici sa plec cu sticla de acolo si mi se parea cam aiurea sa stau in picioare si sa beau incurcandu-l pe ospatar si pe toti care mai treceau pe acolo, m-am asezat jos ca sa-l astept si pe andrei sa-si ia ceva. Peste un minut apare insa ospatarul care ma privea nervos si incepuse sa-mi spune „nu stiu ce”. Neintelegand am zis:

– What?

Si el…:

– NO WHAT! YOU ARE WASTING MY TIME! I’M BUSY!

Mda… Om nebun… timpul si-l irosea singur venind si tipand la mine probabil spunandu-mi ca nu am voie sa stau jos, desi mai erau inca vreo 4 mese goale si clienti ioc.

Asa ca am dat sucul pe gat ca oricum imi era sete, iar Andrei de nervi nu si-a mai cumparat nimic. Pe drum am gasit un supermarket si am baut in mai putin de 2 minute fix un litru de suc de persoana.

15) Amfiteatrul si cisternele

In Napoli, exista un amfiteatru vechi de peste 2000 de ani care face parte din temelia blocurilor. Ghidul ne-a aratat bucati din el care se afla in blocuri, ceea ce este extrem de dubios.
Cisternele se afla la 30-40 de metri sub Napoli. Interesant este faptul ca se intind pe aproximativ 400 de km. Am putut sa vad cum luau apa din ele, am mers prin tuneluri stramte, cu lumanarea in mana, si am vazut lucruri foarte interesante. Au fost folosite ca buncar in timpul bombardamentului. Oamenii se adaposteau aici, familii intregi, astfel ca au fost gasite jucarii vechi de’ale copiilor, iar pe unul dintre pereti era scrijelita o bomba.

16) Oamenii

Italienii sunt foarte simpatici. Sunt veseli, zambareti, canta pe strada, fluiera, iti sar in ajutor. Batranii se tin foarte bine… astfel ca am vazut un mosulica de vreo 70 de ani inotand stil crawl de nu-ti venea sa crezi, dupa care a iesit din apa si a ras o paine si o bere. Foarte tare omul.
Copii sunt trimisi seara de parinti sa ia cina in oras…astfel ca intr-io seara am vazut la o pizzerie o masa plina de fetite de cam 10-12 ani care serveau masa si se laudau cu telefoanele lor mobile de ultima ora.
Italienii vorbesc foarte tare si apasat astfel incat ai impresia ca se cearta in continuu desi e posibil sa-si spuna de fapt ca se iubesc sau mai stiu eu ce…

17) Cum stam cu circulatia

In Italia masinile sunt o raritate…abunda motoretele, scooterele si o specie de msina cu trei roti! Un scooter reuseste sa transporte o familie intreaga: tata, mama si copil, ba chiar se pare ca cei care detin un scooter si un caine nu-si fac probleme cu plimbatul. Cainii doresc sa fie plimbati cu scooter-ul! Acestia se pun la picioarele stapanului care sta pe scooter si privesc sau latra in voie in timpul mersului.
Nu exista trotuare, decat in orasele mari, asa ca iti risti in continuu viata si este amuzant :), iar trecerile de pietoni sunt facute doar ca sa fie facute, pentru ca nu le repsecta nici un sofer…nu opreste nici unul, dar cei drept nu dau peste tine, te ocolesc. :)
Circulatia este infecta, dar oamenii sunt extremi de calmi..nu injura si nu claxoneaza…un roman ar innebuni acolo! Ei chiar isi zambesc cand e sa se ciocneasca sau unul blocheaza circulatia. Foarte interesant!