Spunea un prieten ca cei ce se duc in armata se duc din orgoliu personal… ca daca nu au familie si nici altceva pentru ce trai, razboiul e solutia… ca de ce sa-i plangem pe asa-numitii eroi, cand ei stiau de la inceput ce ii asteapta si paote chiar isi doreau asta.
Intervine aici conceptul de datorie… si ma voi lega de etica lui Kant, de conceptia lui Kant despre moralitate. Kant sustinea ca datoria este un imperativ categoric… de genul “Fa aceasta!”… sau altfel spus: “Fa-ti datoria!”.
Kant impartea actele omenesti in 5 categorii, in functie de modul in care acestea era in primul rand savarsite conform datoriei sau contrar datoriei. Cele conform datoriei, se impart la randul lor in acte conform datoriei si din datorie si acte conform datoriei si din inclinatie, inclinatie care la randul ei poate fi mijlocita sau nemijlocita. Cele contrar datoriei pot fi savarsite numai din inclinatie, fie ea mijlocita sau nemijlocita.
Conform lui Kant, singurele acte cu adevarat morale sunt cele savarsite conform datoriei si din datorie.
Ca exemplu de act savarsit conform datoriei si din inclinatie mijlocita, Kant ofera exemplul serviciului militar cu scopul de a obtine medalii si onorii militaresti. O sa incerc acum sa caut un exemplu potrivit si pentru celelate tipuri de actiuni, bazandu-ma tot pe ideea serviciului militar. Sa ne imaginam un om caruia ii face placere sa omoare alti oameni, iar razboiul ii ofera prilejul de a face asta fara a fi condamnat. Acest om-bestie cum am putea sa-i spunem, ar aparea totusi in ochii celorlalti ca fiind un erou. Si tot aici i-as incadra si pe cei care doresc sa se sinucida, care vad in razboi prilejul de a scapa de viata. Aceste tipuri de actiune ar fi cele conform datoriei si din inclinatie nemijlocita, intrucat ce obtine respectiva persoana nu este decat o satisfactie interna, cauzata de o boala pe sistem nervos, in primul caz.
Ar mai fi apoi actele comise contrar datoriei, ceea ce presupune desigur refuzul participarii la razboi. Si aici exista insa doua varainte. Varianta tradarii, caz in care respectiva persoana primeste bani de la tabara adversa, si deci am avea de’aface cu o actiune contrar datoriei si din inclinatie mijlocita; si varianta in care respectiva persoana dezerteaza din teama…caz in care am avea de’aface cu o actiune contrar datoriei si din inclinatie nemijlocita.
E evident ca singura actiune morala, care merita respectul nostru, e cea savarasita conform datoriei si din datorie…cea care este condus in actiunea sa de ceea ce numeste Kant vointa buna. Soldatul care simte ca este datoria lui sa-si apere tara, sa lupte pentru o cauza nobila, soldatul care participa la razboi stiind ca e datoria lui sa faca asta! Si da, o astfel de persoana merita aprecierile noastre…
In armata nu te duci din motive de datorie, ci doar din motive personale…
“Datoria” este definita in functie de morala curenta a societatii, nu? De pilda in America secolului 17 era de datoria oricarui cetatean onest sa omoare sclavii fugari.
Mai gindeste-te…. armata se bazeaza exact pe ideea de datorie “patriotica” si degrevarea de responsabilitate (omoara-l ca e dusmanul tau). Nu e tocmai reteta buna pentru a forma fiinte umane de calitate.
Daca ti se mai pare, inca, ceva romantic sa fii in armata, gindeste-te la urmatoarea situatie: ai un copil, se duce in armata, pleaca in Irak ca asa i se pare interesant, “sa mentina pacea”, si este omorit la douazeci de ani. Parca nu mai e asa de importanta datoria, nu?
Normal ca nu e nimic moral in a omori oameni…dar datoria asta nu inseamna ideea de a te duce si a omori oameni pentru tara ta!
Cum e cand cineva vrea sa-ti omoare nevasta? E vorba de aparare! Ii dai aluia cu ceva in cap pana se potoleste, nu? Politistii nu au de multe ori de ales cand trebuie sa-i impuse pe unii in cap!
E vorba de a te duce in armata ca sa-ti aperi tara! Nu esti tu cel care alege sa fie razboi! normal ca nu e nimic moral in a decide sa ataci o tara si sa fie macel! Poate ar fi ceva daca toti ar realiza ca omorul nu e solutie, si practic nu ar avea din ce sa compuna astia armate, si deci nu s-ar mai tine razboi…ne-am juca carti si ala care ar castiga ar lua tara, sau mai stiu eu ce. Dar e de datoria ta sa-ti aperi tara!
Si nu e in nici un caz vorba de romantism…
[…] că vorbim aici de satisfacţie interioară sau de recompense materiale de orice fel. Kant le numea acţiuni săvârşite conform datoriei şi din datorie, diferenţiându-le de cele săvârşite din […]