Omul nu reuseste sa invete cu adevarat decat din greselile sale. Vazandu-l pe cel din fata lui ca se loveste cu capul de zid, omul trebuie sa se loveasca si el, ca sa fie sigur ca zidul nu fusese doar pentru cel din fata lui. Daca nu s-ar fi dat si el cu capul de acel zid ar fi stat o viata intreaga sa-si puna intrebarea “dar daca totusi eu n-as fi dat cu capul in zid, ci as fi reusit sa trec prin el?”.
Cu toate astea, dupa prima lovitura, omul nostru se prea poate sa se mai dea o data cu capul de zid. “Daca acum reusesc?”. Si uite asa, abia dupa ce face un cucui de toata frumusetea, sau eventual se alege chiar cu capul spart, omul nostru se hotaraste sa caute totusi o usa si sa nu mai dea aiurea cu capul in zid. Dar, evident, intrebari vor continua sa-l macine…”de ce n-am reusit?” “de ce exista acel zid?” “dar eu de ce exist?” “de ce m-am tot dat cu capul de zid?” etc.etc. …
Mai exista evident si oameni care se dau cu capul de zid pana mor. Prefera sa faca asta decat sa fie macinati o viata intreaga de tot felul de intrebari existentiale.
Eu recunosc, sunt o persoana care a dat cu capul in foarte multe ziduri…poate si pentru ca nu prea m-am ales cu cucuie. Fie pentru ca zidurile nu erau mereu din caramida, ci erau multe din burete. Fie pentru ca dupa o prima lovitura in urma careia m-am ales cu o zgarietura, am ales sa o iau pe usa.
Ei bine, dupa ultima experienta m-am ales cu un cucui urias. Care probabil nu o sa se vindece prea curand (asta fiind gandirea optimista in care exista posibilitatea vindecarii). Cucuiul e naspa si doare. Dar chiar cred ca omul invata din greseli si cred de asemenea ca cel mai bine invata din proprile-i greseli. Adica da, trebuie sa dea cu capul de zid ca sa invete ceva cu adevarat. Nu de fiecare data dimensiunea cucuiului este direct proportionala cu importanta invataturii cu care te alegi. La fel cum nu de fiecare data dimensiunea cucuiului este egala cu numarul de dati de care te dai cu capul de zid. Poti foarte bine sa te dai o data si tare. Din pacate, foarte multi se trezesc abia dupa ce dau o data si tare. Eu fac parte din cei foarte multi.
Cum am mai spus, eu ma dadusem de multe ori usor cu capul de zid, dar de fiecare data ma alesesem doar cu mici zgarieturi care nu ma faceau sa caut usa, tocmai pentru ca desi usturau tare, se vindecau repede si uitam de ele. Si ma dadeam din nou cu capul de zid. Ultima data, am dat sanatos. Si acum am ditai cucuiul!
Da, e naspa sa ai cucui. Dar barem asa ai un fel de reminder, care atunci cand ajungi in fata zidului iti spune: “Ba prostule, nu te mai da cu capul!”.
Am invatat multe in ultimele 2 luni. Cat nu am invatat in ani buni de zgarieturi. Si pentru asta ii multumesc cucuiului
Pai si atunci cum ramane cu “invata din greselile celuilalt”?..cat despre doubt…accepta situatia si mergi mai incolo.altfel lasi cercuri sau santuri in carpeta:) (crop circles – hehe…oameni indecisi dar cu traiectorii nebanuite:D)
ai abandonat, eh?
Actually I overslept these days :P…dar iti raspund acum. Cred ca trebuie sa fi foarte bine instruit mental si psihic (in minte si suflet) ca sa poti invata cu adevarat din greselile altora, sa stii cum sa le aplici propriei persoane, propriei situatii, pent ca de multe ori desi similare, datele problemei difera. Eu nu am reusit sa ajung la acest nivel, una din hibele pe care doresc sa le inlatur este de pilda incapatanarea mea (care e adevarat ca de multe ori ma ajuta, dar totusi de alte ori nu)…sa-i spunem incapatanarea negativa :)Asa ca prefer sa invat din greselile mele, dar sa iau aminte totusi la greselile altora.
E ironic.Chiar in timp ce denoti incapatanarea ca fiind o hiba (a fi perseverent nu inseamna a fi incapatanat, incapatanarea prin definitie e ceva negativ as zice) o practici in continuare si alegi “sa invat din greselile mele”.Pai uite, problema:)
Este cred foarte simplu sa inveti din greselile altora atata vreme cat te deschizi sa o faci.de asta e si greu, fiindca alegem sa facem lucrurile our way:)…deci problema nu este ca tre sa fi instruit ci ca trebuie sa inveti sa renunti la incapatanarea atat de fireasca tie:)
aici nu e vorba ca omul trebuie sa invete din greselile lui incercand.acum ca ai zis toata chestia cu incapatanarea imi dau seama ca este vorba de a te incapatana sa dai cu capul si tu de perete iar dupa ce dai, sa te incapatanezi sa dai din nou, poate dispare peretele si tot asa…