ora de educatie civica | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Tag - ora de educatie civica

„Servici’ Ușor!” și care-i treaba cu ziua de 1 mai

Ce faci, Oana, ce-i cu tine? Ești șomeriță?

Asta m-a întrebat doamna I., joi după’masă, pentru a doua oară în ultima săptămână. Era nefiresc să fiu la ora respectivă pe scările blocului. Desigur, o parte din mine (partea aia crescută în Pantelimon, după blocurile gri) și-ar fi dorit să-i răspundă „Nu, doamna I., sunt PFA, am proiecte și program flexibil, dar nu mai bine vă vedeți de treaba dumneavoastră?”. Cum, însă, ultimii 6 ani mi i-am petrecut mai spre parcul I.O.R., într-un sector mai verde și mai zen, pur și simplu i-am zâmbit și de data aceasta și i-am spus, din nou, că nu sunt „șomeriță” și că nu are de ce să-și facă griji. Știu că îi e greu să înțeleagă treaba asta cu „lucratul de acasă” și că probabil și-ar face mai puține griji dacă ar vedea că plec dimineața la 9:00 și că mă întorc seara la 22:00. Până la urmă, mai bine să lucrezi 12 ore pe zi decât să fii „șomeriță”.

Ba nu.

***

Am lucrat doar două luni pe un job „de la 9 la 5”. Undeva prin 2013 am zis să fiu eu fată independentă și să îmi caut singură un job, să nu mai anunț pe Facebook sau să apelez la cunoștințe. Așa am dat de o firmă de SEO în care urma să mă dezvolt și să găsesc o echipă „tânără, proactivă și dinamică” și un manager de nota 20. Am găsit un apartament în care sufrageria era biroul nostru și cealalată cameră era dormitorul managerului. Managerul, un domn pe la 40 ani, era pasionat mai mult de programare decât de management și mai mult de berici decât de programare. Le spun „berici” pentru că îi plăcea să bea doar la sticlă de 0.33. La ora 10:00, când ajungeam eu la birou, cel puțin o berică era deja consumată.

Mi-am dat, desigur, demisia. Nu știu, de fapt, cum am rezistat 6 săptămâni. Cred că din pricina colegilor, oameni ok de altfel, căci ne încurajam unii pe ceilalți să mai rezistăm un pic. Au plecat și ei la puțin timp după. Aflasem, oricum, între timp, că aici se schimbau angajații o dată la 3 – 4 luni, în funcție de cât rezista fiecare serie.

N-o să vă mint, managerul îmi trezea sentimente de milă și de compasiune. Era evident că era un om cu multiple traume emoționale și am încercat de mai multe ori să vorbesc cu el și să încerc să-l fac conștient de situația în care se află. Desigur, nu am reușit mai nimic. Îmi pare rău, dar și mai rău îmi pare că am plecat de acolo fără să semnalez cuiva situația de la locul respectiv de muncă. Am plecat conștientă de faptul că vor veni alți oameni care vor trece prin aceeași experiență – salariu mic (și, desigur, și mai mic în contractul de muncă), ore peste program pentru cei mai puțin tupeiști, condiții de lucru la limita insalubrității.

A fost o experiență scurtă, dar suficientă cât să văd cum funcționează, în general, mintea unei persoane angajate în România. Vorbesc de România nu pentru că aș vrea să insinuez că la noi e diferit de cum e în altă parte (deși e clar că fiecare țară are specificul ei…), ci tocmai pentru că nu știu cum e în altă parte, așa că nu are rost să generalizez. Am văzut că aici e vorba despre „a rezista” și despre „dacă mă dă afară?”, despre o atitudine de supunere în fața unor oameni care își impun autoritatea, dar care nu îți câștigă respectul. Până la urmă, e clar, e vorba despre teamă. Iar teama aceasta, așa cum am observat eu, are două rădăcini – una este lipsa de informare cu privire la drepturile pe care le avem și a doua este sentimentul de singurătate și de „luptă cu morile de vânt”. Nu prea îți vine să comentezi când ceilalți colegi țin capul plecat. Dar ce-ar fi dacă v-ați mobiliza cu toții?

Până la urmă, ce își dorește orice angajat este simplu și de bun simț: un job civilizat.

***

E 1 mai azi și, pentru prima oară, am căutat să văd de unde vine semnificația zilei, de sărbătoare internațională a muncii. Ironic, am aflat că la originea semnificației zilei de 1 mai stă reducerea numărului de ore lucrătoare. Mai exact, în 1872 circa 100 de mii de lucrători din New York au ieșit în stradă cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. 14 ani mai târziu, în 1886, la data de 1 mai, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite și circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

131 de ani mai târziu, alți zeci de mii de angajați lucrează peste program și adună ore suplimentare neplătite, de multe ori fără să se gândească măcar la faptul că drepturile lor sunt încălcate.

Azi e 1 mai și majoritatea suntem plecați la mare, la munte, la iarbă verde. Cu toate astea, iată, am vrut să-mi fac timp să scriu acest articol. Și totul a pornit, de fapt, de la un comunicat de presă care anunța lansarea unei campanii dedicate informării angajaților despre drepturile pe care le au și ce pot face pentru a și le apăra:

Campania “Servici’ ușor”

Servici’ ușor” este o campanie realizată de Asociația Conect în parteneriat cu Solidar Suisse, CNS Cartel Alfa şi CNSLR Frăţia, Federația Sindicatelor din Comerț și Federația Sindicatelor din Construcții de Mașini „Înfrățirea”. Pe cât de neprietenoase sună denumirile de „federanție” și „sindicat”, campania este foarte „prietenoasă cu utilizatorul”. Site-ul e curat, informația e clară, au fost făcute chiar și câteva infografice, iar cel mai important feature este mailul verde – mailul-verde@serviciusor.ro, un serviciu de consultanță pe probleme de muncă. Pentru momentele acelea în care ai vrea să faci ceva, dar nu știi de unde să începi.

O surpriză extraordinar de plăcută, din punctul meu de vedere, să aflu că există o campanie dedicată drepturilor angajaților. De ce o surpriză? Pentru că este, s-o spunem drept, un subiect delicat și, într-adevăr, prea puțin abordat în media, căci, nu-i așa, media trăiește din publicitate și publicitatea este achiziționată de companii și nu toate companiile sunt conduse de către oameni care-și doresc angajați informați.

„Meriți 1 serviciu MAI uman” este a doua etapă a campaniei „Servici’ ușor”, care își propune să aducă la cunoștința angajaților din Romania că au mai multe drepturi decât își închipuie și că își pot îmbunătăți condițiile de la job dacă se solidarizează în sindicate.

***

Nu în ultimul rând, ca să-ți vină și mai greu să crezi că e vorba de o campanie pentru ceva aparent „uncool”, cum e subiectul drepturilor angajaților, îți spun că vocea campaniei este actorul și muzicianul Cosmin Dominte (aka JAZZ 8), cel care a regizat spotul video și a compus și interpretat versurile ce stau la baza lui. JAZZ 8 face slam poetry și spoken word, un soi de poezie contemporană de care eu, recunosc, m-am îndrăgostit…

Luați de ascultați, dați informația mai departe și hai să discutăm puțin… la voi la job cum e? :)

Cheers!

Ora de Educație Civică: dreptul la informare sau „legea 544/2001”

Ora de Educație Civică a apărut ca urmare a conștientizării faptului că schimbarea voită este posibilă doar atunci când o precede informarea, indiferent de natura schimbării sau de natura informațiilor. În acest context, am găsit firească alegerea de a începe seria de articole cu unul despre dreptul nostru la informare. Un drept „oficializat” în anul 2001, o dată cu apariția legii nr. 544, cunoscută și ca „Legea privind Liberul Acces la Informații de Interes Public”.

Concret, ce drepturi ne oferă legea 544/2001

În România, legea ne dă dreptul să cerem și să primim informații și documente de interes public (conform legii, informație de interes public = orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice). Există și unele excepții, descrise la art. 12, precum informații cu privire la documente secretizate sau date personale.

Avem dreptul să solicităm oricând următoarele informații autorităților publice (ministere, primării, agenții guvernamentale, etc.):

  • programul de funcționare și programul de audiențe al instituției;
  • numele funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;
  • primăriei îi putem cere bugetul localității (de unde sunt banii și unde se duc) și planul de investiții;
  • hotărârile consiliului local și procesele verbale ale ședintelor consiliului local;
  • rapoartele de activitate anuale ale fiecărui consilier local și al primarului, precum și orice alte informații care decurg din activitatea administrației.
De ce este utilă această lege

Atunci când vă deranjează o problemă din spațiul public (se construiește o clădire nepotrivită, se taie copacii, s-au stricat leagănele din parc, etc.) și vreți să vă implicați în rezolvarea ei, primul pas este să încercați să aflați „mai multe informații”. Documentarea ajută la construirea celor mai bune argumente și la alegerea celor mai potrivite acțiuni pentru determinarea factorilor decizionali să vă rezolve problema. Aici intervine Legea 544/2001, ce vă permite să aflați răspunsuri la întrebări precum:

  • al cui este terenul pe care se construiește?
  • ce se menționează în autorizația de construire?
  • cine este responsabil de toaletarea copacilor în sectorul …?
  • care este bugetul local alocat pentru îngrijirea parcului … ?
  • cât au costat băncile achiziționate pe strada … ?
Cum solicităm informațiile

Procedura prin care se pot solicita astfel de informații este destul de simplă: o cerere scrisă depusă la registratura instituției, sau transmisă pe fax sau pe e-mail. Cel mai sigur este să depuneți cererea la registratură pentru că numărul de înregistrare primit aici vă poate ajuta ulterior.

Cererile nu trebuie să fie motivate, dar este obligatoriu să specificați clar următoarele informații:

  • numele instituției căreia îi solicitați informația (dacă nu ai reușit să identifici foarte clar instituția care deține informația pe care o dorești, cel mai bine e să transmiți cererea simultan acelor instituții pe care le crezi responsabile – de exemplu, e de multe ori neclar dacă o anumită situație ține de Primăria Capitalei sau de cea de Sector…);
  • informațiile / documentele pe care vreți să le obțineți (ex: „copia procesului verbal de recepție a lucrărilor … ”, „hotărârea consiliului local privind …);
  • adresa (de email și/sau poștală) la care doriți să primiți informațiile solicitate.

Ca să fie treaba – treabă, am făcut un document pe care îl puteți descărca și modifica în funcție de situația voastra: Model de Cerere de Solicitare de Informații Publice în baza Legii 544/2001.

 Ce facem dacă nu primim informația

Termenele pe care autoritatea publică este obligată să le respecte în furnizarea informațiilor solicitate sunt:

  • 10 zile de la depunerea cererii;
  • dacă durata necesară pentru identificarea/pregătirea informației solicitate este mai mare, termenul se poate prelungi până la 30 de zile (cu notificarea solicitantului în termen de 10 zile);
  • 5 zile de la depunerea cererii, în cazul unui refuz.

În cazul în care nu primiți informația, puteți acționa:

  • printr-o reclamație administrativă adresată șefului instituției responsabile;
  • pintr-o plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliați sau în a cărei rază teritorială se află instituția vizată.

Atât reclamația, cât și plângerea trebuie făcute în termen de maxim 30 de zile de la primirea refuzului sau de la constatarea refuzului tacit (se consideră refuz tacit dacă la 10 zile de la cerere nu ați primit răspuns).

***

M-aș bucura să aud că autoritățile nu au mai făcut față atâtor cereri de informații, așa că vă invit să folosiți cu încredere legea 544/2001. Nu vă demoralizați dacă nu vă iese din prima. Până la urmă, e și asta tot o tehnică de demotivare pe care o folosesc cu succes de ani de zile. Dar poate a venit timpul să demonstrăm că suntem mai puternici decât cred.

* articolul a fost scris cu ajutorul informațiilor puse la dispoziție de Fundația Cere în „Manualul de Advocacy” și verificat de avocat Ruxandra Vișoiu.

Ce subiect abordăm data viitoare

În următorul articol readucem în discuție perseverența și importanța ei în implicarea civică și povestim despre ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor).


Despre Ora de Educație Civică
Ora de Educatie Civica

grafică by Patricia Dinuț

Ora de Educație Civică” este despre informație pe înțelesul tuturor și despre un pas înainte spre o generație mai implicată social. Într-o serie de articole publicate aici, pe blog, vom discuta despre legi, drepturi și libertăți, despre atribuțiile diferiților actori politici, despre cum se scrie o plângere sau cum se obține o audiență.

Alături de mine, pentru resurse informaționale, îi am pe cei de la Fundația PACT (Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare), pe cei de la Fundația CeRe (Centrul de Resurse pentru participare publică) și pe Ruxandra Vișoiu, avocat.

Oricine își dorește să sprijine această inițiativă, în absolut orice fel, este binevenit să îmi scrie. „Ora de Educație Civică” este un proiect „de la oameni pentru oameni” și vă invit să folosiți zona de comentarii pentru a discuta pe tema dezbătută și pentru a propune teme noi de discuție.

***

Cheers!

Ora de Educație Civică

3 luni de la #Colectiv și nu, nu am uitat. Nu am uitat nimic.

Am înțeles recent ce înseamnă cu adevărat sintagma „knowledge is power(ro: „cunoașterea e putere”) și am înțeles că nu vom putea schimba lumea până nu vom înțelege cum funcționează lumea. Și vom începe cu pași mici. Pentru mine, ziua de 30 octombrie 2015 a adus motivația de care mai aveam nevoie să încep să lucrez la un proiect pe care mi-l doream de mult.

Ora de Educație Civică este despre informație pe înțelesul tuturor și despre un pas înainte spre o generație mai implicată social. Într-o serie de articole săptămânale, publicate aici, pe blog, vom discuta despre legi, drepturi și libertăți, despre atribuțiile diferiților actori politici, despre cum se scrie o plângere sau cum se obține o audiență.

***

De ce avem nevoie de Ora de Educație Civică

Povesteam de curând de porecle pe care le-am primit de-a lungul timpului, iar cea mai relevantă în contextul de față este „fata cu reclamațiile”. Nu am povestit mereu pe blog despre acțiunile mele în acest sens, deși am simțit mereu nevoia să împărtășesc cu ceilalți oameni micile victorii. Pentru că micile victorii sunt cele care m-au motivat să rămân „fata cu reclamațiile” și să încerc să schimb lucrurile acolo unde pot fi schimbate, deși, de-a lungul anilor, m-am confruntat și cu cel puțin la fel de multe dezamăgiri.

Treaba asta cu motivația și micile victorii e o chestiune cât se poate de serioasă ce ține de modul în care ne funcționează creierul. Neuroștiința o explică prin producerea dopaminei în momentele în care ne atingem un obiectiv, aceeași dopamină care are și rolul minunat de a ne motiva. Practic, din acest motiv se și recomandă abordarea unor obiective mari prin împărțirea în obiective mai mici, ușor de atins. Pentru că așa ne primim recompensa și ne păstrăm motivația.

Ora de Educatie Civica

grafică by Patricia Dinuț

Cred că prima lecție a unei ore de educație civică ar trebui să fie despre perseverență. Despre a nu te da bătut din prima, despre a continua chiar și atunci când „sistemul” pare să-ți pună piedică după piedică, chiar și atunci când ceea ce faci pare a fi o luptă cu morile de vânt. Dar mai cred că este important să faci tot ce poți și ca să previi dezamăgirea.

Nu știu cum e în alte țări, dar am simțit că în România principalul motiv pentru care oamenii aleg fie să nu acționeze de la bun început, fie să renunțe pe parcurs, este lipsa de informație. Majoritatea habar nu avem cui și cum să ne adresăm când ne confruntăm cu o anume problemă și știm cu toții cât de demoralizant este să fii trimis dintr-o parte în alta și iar înapoi și iar în alta. Din acest motiv a luat naștere „Ora de Educație Civică”. Pentru că totul pornește de la a fi informat.

Cine susține proiectul și cum te poți implica și tu

Alături de mine, pentru sprijin moral și resurse informaționale, îi am pe cei de la Fundația PACT (Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare), pe cei de la Fundația CeRe (Centrul de Resurse pentru participare publică) și pe Alex (my husband to be), care și-a dorit să susțină proiectul și cu o donație săptămânală de 50 de lei pentru promovarea articolelor pe Facebook. :)

Oricine își dorește să sprijine această inițiativă, în absolut orice fel, este binevenit să îmi scrie. „Ora de Educație Civică” este un proiect „de la oameni pentru oameni” și sper să se dezvolte frumos. Cine știe, la un moment dat poate vom ajunge să avem și o emisiune la radio.

Până atunci vă invit să folosiți zona de comentarii sau adresa mea de mail – obratila@gmail.com – pentru a propune teme de discuție. Eu promit, apoi, să fac partea de cercetare, partea de „traducere în termeni omenești” și, desigur, partea de redactare a articolelor.

Ce subiect abordăm săptămâna viitoare

Săptămâna viitoare continuăm în același ton de cunoaștere și putere și discutăm despre Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public.

Cheers!