Social, implicare, coeziune | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Category - Social, implicare, coeziune

#HaiCuMine să contribuim la publicarea unei cărți pentru copii cu eroi de etnie romă

Acum câteva luni a fost mare scandal pe Facebook. Mă rog, au fost mai multe, aproape că nu trece o zi fără să fie tărăboi, dar acum vreau să vă povestesc despre acel tărăboi iscat în jurul unei cărți cu teste pentru copii. De fapt, în jurul unei imagini cu un anume exercițiu din această carte. Un exercițiu în care copiii erau încurajați să identifice „intrusul din fiecare familie”:

Răspunsul corect, conform publicației, ar fi fost încercuirea girafei și a copilului afro-american.

***

Șoc și groază, nu? Editura a încercat să se justifice, spunând că subiectul era din categoria „științe”, dar abia după lungi discuții și explicații, reprezentanții acesteia și-au dat (cel puțin aparent…) seama că alegerea cuvântului „intrus” a fost mai mult decât nefericită și că exercițiul nu avea ce să caute acolo în această formă.

Vorbim totuși de o carte adresată copiilor de grădiniță… Copii foarte ușor influențabili, care peste niște ani de zile nu se vor gândi la nicio știință când vor vedea un copil de altă culoare la ei în clasă și o să-l considere un „intrus”. Recunoaștem sau nu, genul acesta de educație încă mai are loc în multe case din România. Și nu, nu mă refer la atitudinea față de afro-americani, ci la cea față de romi. În povestea aceasta, desigur, copiii de etnie romă nu au absolut nicio vină, iar etichetele de genul „intrus” nu fac decât să le îngreuneze integrarea în societate, să le scadă stima de sine și să îi încurajeze să se comporte fix așa cum li se spune că sunt.

***

Ce-ar fi dacă i-am încuraja, mai degrabă, să se comporte ca niște eroi? Ce-ar fi dacă ar exista niște cărți pentru copii cu eroi de etnie romă? Ce-ar fi dacă s-ar identifica mai degrabă cu personajele pozitive din poveste decât cu „intrușii”?

Neuroștiința ne spune că am avea doar de câștigat din asta, iar vestea bună este că cineva chiar și-a pus în minte să publice o astfel de carte. Este vorba despre Asociația „Cu Alte Cuvinte” și despre proiectul „The New Storytellers.

Proiectul „The New Storytellers” aduce laolaltă 12 copii creativi de etnie romă dintr-un cartier marginalizat din București (Ferentari) și doi iubiți autori români, într-o serie de 12 ateliere de storytelling. Poveștile personale ale copiilor vor fi o sursă de inspirație pentru o carte cu ilustrații pe care Asociația „Cu Alte Cuvinte” o va publica și, ulterior, o va dona bibliotecilor din școlile din România și unor organizații non-guvernamentale.

Cum poți ajuta

Pentru prima ediție a proiectului, Asociația „Cu Alte Cuvinte” a lansat o campanie de strângere de fonduri pe platforma Indiegogo: https://igg.me/at/tns2017/x/15822283.

Au reușit, în trei săptămâni, să depășească jumătate din suma pe care și-au propus să o strângă, dar mai au de adunat încă 4674 de dolari. Eu îmi doresc, cu ajutorul vostru, să contribuim cu cel puțin 100 de dolari, echivalentul a 420 de lei. Pe primii 20 i-am pus eu și îmi doresc să mai găsesc 20 de prieteni dispuși să doneze câte 20 de lei. Până pe 30 aprilie. Cine vrea, să dea de veste, și, ca de obicei, voi trimite contul meu bancar.

Desigur, puteți dona și direct pe platforma Indiegogo, cu mențiunea că donațiile pornesc de la 10$.

#HaiCuMine! :)


Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email

Hai să-ți fac cunoștință cu o parte din oamenii care schimbă țara în bine

Printre activitățile de care mulți suntem pasionați se numără și activitatea de a te plânge. De a te plânge de ziua pe care ai avut-o, de lucrurile care merg prost „în țara asta de rahat” și, nu în ultimul rând, de ceilalți. Acei „ceilalți” care sunt fie prea proști, fie prea aroganți, fie prea nesimțiți. E mai mereu vorba de „ceilalți” și când e vorba de inițiativă și schimbare. Așteptăm să facă „ceilalți” și noi o ținem pe a noastră – ne plângem, înjurăm și, într-un final, ne resemnăm.

Din fericire, însă, nu toți „ceilalți” așteaptă de la „ceilalți” și există oameni care cred că resemnarea nu e o soluție, oameni care au inițiativă, oameni care se implică civic, își transformă revolta în combustibil și demonstrează că lucrurile chiar se pot schimba atunci când alegi să acționezi în loc să te plângi. Despre acești oameni a fost vorba în cadrul Galei Premiilor Participării Publice, un eveniment organizat anual de către CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică.

***

Anul acesta, gala a ajuns la ediția cu numărul 8 și s-a desfășurat sub sloganul „Primul aprinde lumina”, un simbol al deșteptării civice, prezentată în contrast cu bătrâna expresie „ultimul stinge lumina”. Dacă ultimii ani ne-au arătat că participarea publică începe să devină populară – și cel mai bun exemplu sunt, desigur, protestele din iarnă, prea puțini dintre noi își iau avântul de a demara singuri, pe cont propriu, o inițiativă civică. E mai ușor, desigur, să te alături unui grup sau să aștepți să aibă altcineva inițiativa (da, e din nou despre „ceilalți”) și e mai greu să o ai tu.

E vorba, așadar, despre a avea curajul și încrederea să fii acel „primul”. Primul care aprinde lumina.

Gala a fost, așa cum bine a remarcat cineva pe scenă- „terapie anti depresie civică”. Am avut ocazia să fiu în public și vreau, azi, să vă fac cunoștință cu o parte din cei care au urcat pe scenă:

  • Asociația Dăruiește Viață

Cei de la Asociația Dăruiește Viață, vă vine sau nu să credeți, au reușit să salveze 5 milioane de Euro din banii publici. În septembrie 2016, Primăria Generală și-a dorit să aprobe pe repede înainte, fără prea multe dezbateri și analize, un buget de 30 de milioane de Euro pentru spitalele pe carele are în administrare. Câțiva consilieri generali au constatat că sumele solicitate pentru același echipament difereau de la un spital la altul și unele erau supraestimate chiar și de o sută de ori (!!!). Pentru confirmare, consilierii au apelat la Asociația Dăruiește Viață, organizație cu experiență, în sistemul medical, de a face lucruri multe cu bani puțini. Membrii asociației au remarcat echipamente evaluate la sume cu care puteau fi achiziționate, de fapt, 600 (!!!) astfel de bucăți. Sau un ecograf care depășea cu peste 40.000  de Euro (!!!) prețul maxim pe care acel echipament îl avea la acea dată.

Din păcate, în primă fază, Consiliul General al Municipiului București nu a ținut cont de observațiile Asociației, iar bugetul supraevaluat a fost aprobat de majoritatea consilierilor generali. Abia după o porție de vâlvă în mass media, primăria a verificat încă o dată, a constatat „erori materiale” în valoare de aproximativ 5 milioane de Euro și a revizuit bugetul.

Deci, da, se fură mai ceva ca-n codru, se discută PREA PUȚIN despre asta și se acționează și mai puțin… Vă dați seama, nu, că astfel de „erori materiale” probabil că apar în majoritatea bugetelor, nu?

  • Asociația Partener pentru Tine

În 2016 un scandal mediatic a fost declanșat de moartea mai multor copii din județul Argeș, din cauza infectării cu bactera E.coli. Direcția de Sănătate Publică tăcea.

În luna mai, Asociația Partener pentru Tine, din comuna Merișani, a apelat la Legea nr. 544 din 2001, privind liberul acces la informatiile de interes public și a aflat că opt surse de apă din localitate erau contaminate și nu erau recomandate nici măcar pentru consumul animal (!!!). Abia după mobilizarea mai multor cetățeni și din alte zone ale țării, subiectul a ajuns pe agenda publică, iar autoritățile nu au mai putut ignora gravitatea situației. După verificarea și curățarea surselor de apă, Primăria Merișani a fost amendată și obligată să informeze periodic locuitorii în legătură cu calitatea apei din localitate. În plus, mecanismul de verificare și informare a populației a fost extins la nivelul întregului județ, printr-un ordin dat de Prefectură.

Reprezentanta APT a urcat pe scenă și a început să plângă. A povestit printre lacrimi despre „reușita” lor și ne-a spus că este „o campanie de care, din multe puncte de vedere nu ne dorim să ne mai aducem aminte”. Noi, însă, am face bine să luăm aminte. La televizor apare îndemnul consumului de doi litri de apă pe zi, dar România este încă repetentă la capitolul infrastructură și utilități de bază. Iar cel mai important lucru pe care îl putem face noi este, desigur, acela de a nu ne resemna.

  • Cancelaria premierului Cioloș

Tot în anul 2016, cancelaria prim-ministrului a decis să formeze o echipă de IT-iști care să faciliteze accesul cetățenilor la informații. Într-un timp foarte scurt, echipa GovITHub a adunat peste 300 de voluntari și a reușit să provoace alți 2000 (!!!) de programatori răspândiți prin lume să vină cu idei și soluții. Obiectivul era unul singur: să aducă administrația publică mai aproape de cetățean și să o facă mai transparentă cu ajutorul tehnologiei.

În doar două luni (!!!), echipa a reușit să punp în funcțiune 108 (!!!) aplicații IT care veneau în sprijinul mai multor categorii de public – de exemplu, prin platforma Rezidențiat 2016, studenții la medicină au putut să afle dintr-un singur loc rezultatele consursurilor și au putut să opteze pentru locurile disponibile din 11 centre medicale din țară / părinții aveau acces la situația stocurilor de vaccinuri / cetățenii din țară sau din diaspora au putut urmări, în timp real, gradul de participare la vot la alegerile din decembrie 2016.

Toate platformele gândite și implementate de echipa GovITHub sunt, desigur, gratuite și nu implică costuri suplimentare. Singura obligație a administrației publice este aceea de a actualiza informația.

  • Inițiativa La Terenuri – Spațiu Comun în Mănăștur

Cu siguranță ați văzut și voi, din loc în loc, prin București, terenuri abandonate care s-au transformat, ușor – ușor, în mini gropi de gunoi. Pentru că statutul lor juridic este incert, statul nu-și asumă responsabilitatea, spațiile nu sunt salubrizate și toată lumea are de pierdut.

Tot din pricina unor probleme juridice, autoritățile Clujului nu erau încântate să investească în spațiul în care se află parcul din Mănăștur. Asta până de curând, căci în toamna anului 2012, un grup de mănăștureni, sub coordonarea Asociației Colectiv A, a decis să-și ia terenul înapoi. Dacă la început li s-a spus „nu vă apropiați de acea zonă”, după ce au cerut repunerea terenului în folosință publică, a început un proces amplu și creativ de planificare urbană participativă. Locuitorii din cartier au fost invitați să vină cu idei de amenajare a spațiului comun și nu s-au limitat doar la idei. Au muncit efectiv pentru curățarea zonei, și-au construit o scenă pentru diferite evenimente culturale și organizează, deja de patru ani, Zilele Mănășturului.

Am vrut să încurajăm oamenii să-și cocreeze cartierul.

Efervescența din Mănăștur a convins autoritățile să privească cu mai multă atenție mișcarea civică din cartier și, în urma unei petiții semnate de 2000 de persoane, primăria și-a luat angajamentul că va clarifica regimul juridic al terenurilor din zonă și le va pune la dispoziția publicului. Parcul este acum curățat periodic de serviciul de salubritate al primăriei, iar programul singurului autobuz care leagă Mănășturul de centru a fost prelungit și în weekend.

Mai mult, comunitatea din Mănăștur a prins acum curaj și în cartier a apărut un nou grup de inițiativă care încearcă să revitalizeze vechiul cinematograf. 

V-am zis eu că se poate? Inițiativă să fie!

  • Asociația Elevilor din Constanța

În 2015, Asociația Elevilor din Constanța a constatat că Ministerul Educației și Cercetării Științifice interpreta în mod abuziv Legea Educației și Constituția României de cel puțin patru ani (!!!).  La acea vreme, elevii din clasele a XI-a și a XII-a din toată țara erau nevoiți să își cumpere singuri manualele, fiindu-le încălcat dreptul la manuale școlare gratuite, conform articolului 69 din Legea Educației.

Alături de Consiliul Național al Elevilor, Asociația a început primele negocieri u MECȘ în august 2015, dar victoria a fost parțială, Guvernul asumându-și să deconteze parțial manualele, în limita a 55 de lei / an. Nici sesizarea venită din partea Avocatului Poporului nu a schimbat decizia ministerului, astfel încât, în februarie 2016, Asociația Elevilor din Constanța a chemat ministerul în judecată.

În vara lui 2016, Curtea de Apel Constanța a dat dreptate elevilor și a constatat de drept că ministerul a făcut abuz de putere în interpelarea Legii Educației. În august 2016, Ministerul Educației anunța oficial că în anul 2016 – 2017, elevii de clasa a XI-a și a XII-a vor avea manuale gratuite.

Acesta e exemplul cel mai bun că atunci când vine vorba de participare și implicare socială, nici vârsta, nici experiența nu contează atât de mult cât contează atitudinea și informarea. Elevii au urcat pe scena Galei pentru al doilea an consecutiv și au purtat și de această dacă cu iei bannerul cu sloganul „…ne cunoaștem drepturile și luptăm pentru ele!”. Din 2013 până acum, Asociația Elevilor din Constanța a crescut de la 5 membri la 200 (!!!).

Prima victorie ne-a convins de faptul că avem, într-adevăr, putere!

***

Avem, avem cu toții putere. Ne trebuie doar voința de a o folosi. Și nu, să nu credeți că vă trebuie o asociație ca să schimbați ceva. Pe lista celor de la CeRe sunt și oameni „de sine stătători”. Uite, de exemplu, domnul Virgil Economu, un cetățean care a semnalat autorităților din București, printr-o serie de petiții și reveniri, o serie de probleme legate de iluminatul public, marcajele rutiere, sistemul de semaforizare sau starea trotuarilor.  Și, punctual, printre rezultatele obținute de acesta, se află repararea stâlpilor de iluminat din Piața Sf. Anton (langă Hanul lui Manuc) și din Piața Națiunilor Unite și amplasarea unui semafor la trecerea de pietoni de pe Preciziei 24.

Ați înțeles, da? Hai, e rândul nostru să aprindem lumina! „Ceilalți” își fac deja treaba. :)

vă invit să răsfoiți – aici – catalogul de anul acesta al Galei, unde veți toate poveștile premiate

#HaiCuMine la un curs de prim ajutor!

Acum câțiva ani am fost la un „mini curs” de prim ajutor. Îi spun „mini” pentru că a durat cel mult două ore și am simțit că a fost mai mult ceva demonstrativ, căci nu am avut nici măcar ocazia să exersez și eu manevra de resuscitare pe păpușa căzută la pământ. Desigur, fusese ceva organizat gratuit și, deși pe moment fusesem entuziasmată, când am ajuns acasă mi-am dat seama că nu s-a schimbat mai nimic în ceea ce privește abilitățile mele de a oferi ajutor în caz de urgențe. Aveam în continuare sentimentul acela că risc să fac mai mult rău decât bine, așa că mai bine nu mă bag. E un sentiment pe care sunt convinsă că îl cunoașteți și voi.

Acum doi ani am primit unul dintre cele mai frumoase comunicate de presă, comunicat pe care, la momentul respectiv, l-am redat în totalitate și pe blog (îl puteți citi aici). Vă las de data aceasta doar un fragment:

Duminica, voluntarul Mihai Daniel a primit o alerta pe telefonul mobil – barbat, 45 de ani, inconstient – si, aflandu-se la mai putin de 1000 de m fata de victima, a reusit sa ajunga la aceasta si sa inceapa manevrele de resuscitare in maximum 3 minute de la instalarea stopului cardiorespirator, continuand sa le faca pana la sosirea echipajului de paramedici. Interventia voluntarului a reusit sa previna agravarea starii victimei si intrarea acesteia in moarte cerebrala.

Mihai avea doar 16 ani la momentul respectiv. Și nu numai că a salvat un om, dar a oferit un exemplu pentru ceilalți. A arătat că se poate. Că e nevoie doar de o mică doză de curaj și, bineînțeles, de doza de cunoștințe de prim ajutor.

Fix asta vă propun: o acțiune #HaiCuMine prin care să ne luăm doza de curaj și doza de cunoștințe de prim ajutor. O vom face în cadrul unui curs complex și complet, de 6 ore, în cadrul căruia fiecare va avea ocazia să și practice, nu doar să asculte.

Când și unde

Cursul va avea loc la un interval de două – trei luni, duminica, în intervalul 10:00 – 17:00.

Pentru găzduire doresc să îi mulțumesc tare tare mult lui Cosmin Pojoranu pentru că mi-a făcut legătura cu echipa „La Firul Ierbii” și, bineînțeles, echipei „La Firul Ierbii”, cu precădere lui Iulian Canov, căci cu el am vorbit și a fost foarte deschis în a ne găzdui pro bono. :) Adresa este Splaiul Unirii 160, în clădirea în care se află și NOD Makerspace și Deschis Gastrobar.

La Firul Ierbii este centrul pentru întâlniri, dezbateri publice și inițiative civice pentru probleme ale orașului. Scopul proiectului este acela de a oferi comunității urbane active din București un centru public cu acces permanent, amenajat și echipat care să permită interacțiunea între toți actorii implicați în viața comunității.

Cine ține cursul

Pentru că nu există în general cerere de astfel de cursuri din partea persoanelor fizice, majoritatea activității desfășurate de organizațiile care țin cursuri de prim ajutor se face în cadrul companiilor și intră, de multe ori, în setul „protecția muncii”. Am trimis mai multe mailuri în care am povestit despre acțiunile #HaiCuMine și în care am solicitat o ofertă și majoritatea răspunsurilor au fost seci, automatizate și cu prețuri foarte mari… Cert e că un curs de prim ajutor costă, în mod normal, în jur de 150 de lei…

Am primit însă și răspunsuri cu suflet.

Cursul va fi ținut de echipa de formatori a ARISU (Asociația Română de Intervenție în Situații de Urgență). Au fost printre primii care au răspuns la mailul pe care l-am trimis și s-au oferit, ținând cont de caracterul social al acțiunilor #HaiCuMine, să țină cursul la un preț minim, de 50 de lei / persoană, sumă în care este inclus și certificatul de prim ajutor. Mulțumiri! :)

Înscriere

Voi organiza un nou curs de prim ajutor, tot alături de ARISU, pe 4 iunie.

Te încurajez să îmi lași adresa ta de mail, ca să afli printre primii în momentul în care voi deschide înscrierile și să te țin la curent cu următoarele acțiuni #HaiCuMine.

Ținem aproape! :)

 

Numele tău

Adresa ta de email


Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici.

Săptămâna One World Romania – un documentar pe zi

Iaca a venit momentul! Începe One World Romania, festivalul internațional de film documentar pentru drepturile omului! A ajuns la ediția cu numărul 10, în această seară avem festivitatea de deschidere, iar documentarele, 58 la număr, împărțite în 11 secțiuni, vor fi difuzate de-alungul celor 7 zile în cele 4 cinematografe partenere: Cinema Eforie, Union, Elvire Popesco și Sala Horia Bernea a Muzeului Țăranului Român.

Printre temele deja tradiționale ale festivalului se află justiția și sănătatea, două subiecte legate de probleme care par că nu-și vor pierde prea curând actualitatea. În secțiunea numită „Dreptate fără frică” se regăsesc mai multe cazuri în care cetăţeni îşi caută dreptatea pe cale legală sau se coalizează pentru a răspunde agresiunii statului, iar secţiunea „Bolile Sănătăţii” ne invită să reflectăm asupra unor maladii ale sistemelor medicale: de la uzura personalului medical într-un spital din Franţa, la cercetările menite să răspundă nevoilor de îngrijire ale bătrânilor în viitor, de la asistenţa medicală mobilă din Nordul Siberiei până la lupta cotidiană a unor copii autiști cu etichetele puse de o societate inflexibilă.

Ca de obicei, documentarele au fost atent selecționate, astfel încât sunt foarte foarte bune și singura problemă e că, oricum ai încerca să-ți faci programul, nu ai cum să le vezi pe toate… În plus, în selecția de anul acesta sunt incluse nu mai puțin de 6 producții românești, în două secțiuni dedicate.

Recomandări

Mi-a fost greu să aleg „un documentar pe zi”, dar iată selecția mea de anul acesta, documentarele la care îmi doresc să ajung eu. Oricum, cel puțin marți, miercuri, joi și vineri mă găsiți cu certitudine în sălile de cinema. :)

Născut la un an după masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989, Xiao Zhao e un tânăr idealist animat de un profund patriotism şi de o la fel de profundă pasiune pentru memoria lui Mao Zedong, care are aceeaşi zi de naştere cu el. Regizorul Du Haibin îl urmăreşte pe Zhao vreme de cinci ani, începând cu perioada petrecută ca elev într-un sat îndepărtat din provincia Shanxi, continuând cu studenţia la universitatea Chengdu şi până la experiența de voluntariat într-una dintre cele mai sărace regiuni ale Chinei, lângă graniţa cu Tibetul. Amărăciunea şi dezamăgirea lui Zhao, care începe să vadă realitatea chineză dincolo de avântul naţionalist inițial, servesc drept filtru pentru o imagine vibrantă, dar neliniştitoare, a Chinei moderne – o ţară în plină dezvoltare în care noua prosperitate maschează corupţia şi îndoctrinarea.

  • Marți – Țara Moartă, producție românească, 20:30, studioul Horia Bernea, MȚR

Colecția Costică Acsinte, fotograful din Slobozia a cărui prodigioasă producție fotografică, întinsă pe aproape șapte decenii, a fost redescoperită și restaurată de Mario-Cezar Popescu și a devenit prilej de proiecție nostalgică pentru publicul românesc însetat după un trecut romanțat. Dar Radu Jude folosește colecția ca fundal pentru o narațiune construită din întregistrări de arhivă și texte din jurnalul personal al doctorului Emil Dorian, ale cărui scrieri literare au fost interzise de regimul antisemit condus de Mareșalul Antonescu. După un scurt preambul care acoperă cele două decenii anterioare, filmul prezintă perioada dintre 1937 și anii imediat următori lui August 1944, în ceea ce regizorul numește „fragmente de vieți paralele”: fotograme cu români obișnuiți în ipostaze private, acompaniate în fundalul sonor de ororile politice și istorice abătute asupra celor care au devenit ținta autorităților române. În fricțiunea dintre imagine, sunet și text, Jude restituie imaginea unuia dintre cele mai rușinoase episoade din istoria României, aproape inexistent în arhivele noastre de film. Radu Jude ne prezintă un montaj provizoriu de 85 minute al acestui foto-roman social și politic cu totul special. Proiecția va fi urmată de o discuție cu regizorul.

„Pentru societate, eu am o dizabilitate. Pentru mine, societatea are o dizabilitate“, spune unul dintre protagoniştii filmului, cu toţii etichetați ca „autiști“. Regizorul Miroslav Janek decide să-și abordeze subiecții nu în calitatea lor de copii diagnosticaţi cu sindromul Asperger, ci ca personaje complexe şi neuro-diverse rătăcite într-o majoritate de neuro-tipici. Într-o asemenea perspectivă, autismul încetează a mai fi un diagnostic şi devine un mod neobişnuit de a gândi, care necesită efort pentru a fi descifrat. Filmat pe parcursul a doi ani, acest documentar este un portret intim și afectuos a cinci adolescenţi originali care, în afara pasiunilor pentru Tarantino şi Micul Prinţ, pentru muzică clasică sau scriitură creativă, pot explica foarte clar modul în care viaţa le este afectată de construcția diferită a creierelor lor.

Iar dacă nu reușiți să ajungeți la 18:00, iaca bonus: Iubirile Europei, 20:30, studioul Horia Bernea, MȚR

Patru cupluri tinere din cele patru colțuri ale Europei – Tallinn, Sevilia, Dublin și Salonic – își expun vulnerabilitățile și, pe cale de consecință, fragilitatea continentului pe care îl locuiesc. Imagini construite impecabil explorează cu o franchețe uneori șocantă, alteori reconfortantă, ce înseamnă iubirea sub norii negri care bântuie continentul: criza economică, criza migrației, nevoia de protest politic și inerția, diverse alienări și dependențe. Astfel, din mici momente de o intimitate extremă, se construiește ca un puzzle portretul unei generații și o imagine mai amplă, lipsită de tezism: Europa este un amalgam de sentimente care dăinuie în ciuda sau poate din cauza precarității lumii în care trăim.

Nu poți privi fața centenarei Brunhilde Pomsel, brăzdată de riduri filmate într-un alb-negru neiertător, fără să te privești pe tine însuți: „Ce aș fi făcut eu în aceleași circumstanțe?“ este întrebarea care plutește peste acest film pe cât de auster formal, pe atât de fascinant. Stilata doamnă Pomsel a ajuns secretara lui Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei, printr-o serie de împrejurări care ilustrează ceea ce Hannah Arendt numea „banalitatea răului“: o combinație de pasivitate, ignoranță, lașitate și simplă nevoie de confort material. Acest interviu lucid, intersectat de materiale de arhivă tratate cu un respect nefiltrat, vorbește mai puțin despre trecutul Europei cât despre un viitor politic din ce în ce mai posibil.

  • Vineri: A început ploaia, producție românească, premieră mondială, 18:30, studioul Horia Bernea, MȚR

Cercetătorul Michele Lancione combină secvențe filmate în timpul evacuărilor din strada Vulturilor din București (2014-2016) cu explicații ale specialiștilor și activiștilor implicați în sprijinirea celor evacuați, pentru a aduce în discuție problema dreptului la locuire în contextul unui stat disfuncțional ce refuză să-și protejeze cei mai vulnerabili cetățeni. O combinație de rasism, corupție, reminiscențe istorice și contradicții legislative face ca o comunitate de romi să ajungă în stradă pentru mai bine de un an de zile fără a li se oferi șansa unor locuințe sociale. Lancione documentează procesul și urmările evacuărilor și pune în discuție legislația care a făcut posibilă retrocedarea proprietăților naționalizate fără a lua în considerare situația unora dintre cei care locuiau în asemenea clădiri.

După ce cumpăra o tonă de varză pentru echivalentul a 20 de euro, regizorul Șerban Georgescu decide să exploreze dinamica paradoxală a agiculturii românești practicate în satul Lungulețu. Acolo, 1000 de mici fermieri, cu tot atâtea tractoare, produc anual aproximativ 100 000 de tone de varzăși cartofi pe care nu reușesc să le vândă ulterior: la finele anului, fermierii se descoperă, unul lânga altul, în piață,înconjurați de grămezi de produse pentru care scad progresiv prețurile, până ce ies în pierdere. Aventura documentară a lui Georgescu – care amintește, ca abordare, de Super Size Me al lui Morgan Spurlock – se desfășoară timp de un an la Lungulețu, unde regizorul devine agricultor pentru a întelege rădăcinile crizei. Răspunsul, articulat creativ pe o combinație de imagine contemporană și de arhivă, revelează conexiunea dintre criza actuală și experiența trecută a colectivizărilor forțate, care au creat o suspiciune reziduală a agricultorilor pentru munca în cooperativă, făcându-i să continue să lucreze individual în contextul unei piețe în care asocierea este esențială.

Bilete și abonamente

Ca și anul trecut, o intrare la film costă 10 lei, respectiv 7 lei pentru studenți și pensionari, indiferent de cinematograful în care are loc proiecția. Există și abonamente nenominale pentru 5 intrări, la prețul de 35 de lei și abonamente nominale care permit accesul la toate proiecțiile, la 100 de lei.

Atât biletele, cât și abonamentele, pot fi achiziționate de aici: https://eventbook.ro/program/one-world-romania, iar organizatorii recomandă și rezervarea locurilor de către cei care au abonamente (tot de pe site), pentru a nu exista riscul de a nu mai găsi niciun scaun liber.

Ne vedem la film! :)

one world romania 2017

#HaiCuMine la o petrecere de fundraising!

Nu știu dacă ai mai fost până acum la o petrecere de strângere de fonduri sau cum îți imaginezi că este una. Eu, de exemplu, credeam că o astfel de petrecere înseamnă oameni care stau la masă, se bucură de mâncare bună și din când în când ridică o paletă de licitații. Ah, paleta de licitații… altă nebunie pe care până de curând o văzusem doar în filme și care, în minta mea, reprezenta un soi de simbol al abundenței. Nu de alta, dar paletele alea se ridicau mai mereu pentru sume pe care, de multe ori, mintea mea nici nu le putea cuprinde. Cam cum e cu salariile unor fotbaliști. „Cum adică 40 de milioane de Euro???”. (salariul anual al lui Lionel Messi)

Așa că rămăsesem cumva cu impresia că petrecerile astea sunt doar pentru oameni foarte bogați care vor să facă din donații și un prilej de socializare. În plus, mi-era cât se poate de clar că aceste evenimente sunt organizate de femei înstărite al căror singur job e fix ăsta – să adune alte femei înstărite (și pe soții lor, cei care le-au „înstărit”) la petreceri de genul acesta. Știți voi, în stilul Emily Gilmore. (știți?)

Asta până am ajuns la o petrecere organizată de Veronica Soare…

***

Pe Veronica o știu de mai bine de 7 ani. Ne-am „cunoscut” pe Twitter, apoi ne-am văzut la o cafea să povestim despre… poezie. Apoi ne-am regăsit la Institut, apoi ne-am regăsit din nou în Țara lui Andrei, apoi era cât pe ce să lucrăm cot la cot pe șantierul Big Build, dar din păcate s-a amânat proiectul, apoi, la început de an, am fost la ea la radio să povestim despre bunătate, bine și binețe. Aș spune că drumurile noastre s-au intersectat de multe ori, că e „ceva” ce ne tot aduce una spre cealaltă și că din „cevaul” acesta o să se nască multe lucruri frumoase.

Veronica este gazda emisiunii La minuni înainte și o puteți asculta în fiecare miercuri, de la 20:30, pe SmartFM, povestind despre lucrurile bune care se întâmplă în țara asta, în contrast cu obișnuitele știri despre ce merge rău. În plus, Veronica este fundraiser în cadrul propriului proiect – minuni.ro -, prin intermediul căruia ajută mai multe ONG-uri și cazuri sociale din România. De două ori pe an, organizează și câte o petrecere de strângere de fonduri. Una în noiembrie, de ziua Lolei, cățeleșa ei, și una în ianuarie, de ziua ei. Cum azi e 18 ianuarie, v-ați prins deja, vreau să vă invit la aniversarea Veronicăi. :)

Petrecerile organizate de Veronica n-au nicio treabă cu ce am văzut eu prin filme. Desigur, poate nu m-am uitat eu la ce filme trebuie, dar tot nu-mi imaginam că ar putea fi atât de distractiv. În noiembrie, la petrecerea Lolei, am avut mini concert Feli, spectacol de magie cu Verdini și tombolă cu premii. Am râs, am cântat, am dansat și am mâncat cu poftă bunătăți făcute în casă (chișuri și prăjituri, nom nom). A fost o seară absolut fantastică, iar eu mă dusesem acolo cu gândul că o știu doar pe Veronica, iar Veronica, desigur, nu o să stea toată seara doar cu mine. Pentru mulți oameni, ideea asta poate fi descurajantă, dar experiențele de până acum mi-au arătat că, dacă îți faci puțin curaj să pășești în necunoscut, universul te recompensează. :) N-am câștigat la tombolă, dar am ajuns acasă atât de plină de bucurie și de recunoștință. Așa de multă, că primul gând în ziua următoare mi-a fost „Oare pe cât organizează Veronica următoarea petrecere?”.

***

Duminica aceasta, pe 22, te invit să #HaiCuMine la „Aniversoarea Verocikăi.  :) Bag eu mâna în foc că o să fie extraordinar de frumos. Și, în plus, e rost de o faptă bună, căci nu vă chemam doar la distracție. Cel puțin nu cu apelul „#HaiCuMine”. ^_^

Anul acesta, beneficiarii aniversării sunt cazurile sociale de copii cu autism care fac terapie în centrele ATCA – Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată.

ATCA a fost înființată în 2008 de către Anca Dumitrescu, primul specialist român acreditat în terapia ABA (model de terapie pentru copiii cu autism). Este o asociație care pe de o parte formează terapeuți, pe altă parte, în cadrul celor două centre ale lor, o sută de copii cu autism beneficiază de terapie. Cincisprezece dintre ei sunt cazuri sociale, copii proveniți din centre de plasament sau familii sărace.

Petrecerea are loc duminică, începând cu ora 18:00, la sediul Universității Alternative, pe Bd. Dacia nr. 99, la etajul 3, la doi pași de Piața Romană.

Vor fi și de data aceasta bunătăți de casă, inclusive prăjituri de la mama Veronicăi, venite taman de la Satu Mare, căci pe 23 ianuarie își serbează ziua și distinsa mamă. :) Vom avea și un recital susținut de fetele de la Muse Quartet și ne mai așteaptă și alte surprize plăcute.

Cadoul pentru Veronica ia forma unei donații pentru ATCA, donație pe care o vom face la fața locului. Keep in mind că nu o să fie POS. ^_^

***

Ce ziceți? V-am convins? Veniți cu mine la petrecere?

Hai, dați de veste dacă vreți să mă însoțiți! #HaiCuMine


Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email

8 ore peste program pentru o cauză bună!

Pe 10 martie, în București, între 7 seara și 3 dimineața, profesioniști în comunicare vor lucra timp de opt ore, în regim de voluntariat, pentru a găsi soluții la probleme identificate de ONG-uri care au nevoie de sprijin și consiliere profesională. Sunt profesioniști în PR, advertising, webdesign, copywriting sau Social Media, oameni care, între noi fie vorba, oricum stau de obicei peste program, astfel încât orele donate sunt cu atât mai prețioase. Îndrăznesc totuși să mă întreb dacă vor reuși să ajungă toți de la ora 19:00! ^_^

Înscrierea profesioniștilor are loc în intervalul 25 ianuarie – 9 februarie, completând formularul disponibil aici. Până atunci, însă, Fundația Comunitară București, organizatorul evenimentului, caută ONG-uri, din București sau din Ilfov, care să pună profesioniștii la treabă. Înscrierea se face completând formularul de aici. Termen limită: 22 ianuarie. 

***

Proiectul 8 hours overtime for a good cause a apărut prima dată în Olanda și s-a extins la nivel internațional, evenimente de acest gen având acum loc simultan în Amsterdam, Berlin, Rio de Janeiro, New York și Cairo. Conceptul a fost adus în România în anul 2014, sub numele 8 ore peste program pentru o cauză bună, s-a desfășurat în mai multe orașe din țară, iar evenimentul de pe 10 martie reprezintă a patra ediție organizată în Capitală, de Fundația Comunitară București.

Până acum, proiectul a adunat 400 de voluntari, profesioniști în comunicare, 3200 de ore de lucru și 45 de proiecte dezvoltate pentru ONG-uri precum Teach for Romania, Special Olympics Romania, Fundația PACT, Școala de Valori sau Revista DOR. S-a lucrat la campanii de comunicare și de strângere de fonduri, la machete pentru materiale de promovare, la spoturi video, la website-uri sau la dezvoltare de brand.

Pe 10 martie, fiecare proiect va avea la bază o echipă formată din 3-5 voluntari cu expertiză, un project manager și un reprezentant al organizației beneficiare. Pentru a fi eficienți, echipele lucrează pe baza documentației pregătite din timp de organizație și structurate cu ajutorul unui mentor, expert în domeniul proiectului. Voluntarii cu expertiză vor folosi cele 8 ore pentru a soluționa tema înscrisă.

O idee fabuloasă care aduce oamenii mai aproape unii de ceilalți și care ne aduce aminte că donațiile nu trebuie să fie mereu în bani și că fiecare dintre noi deține resurse valoroase care pot fi oferite acolo unde este cea mai mare nevoie de ele. De data aceasta este vorba de expertiză.

Formularul pentru ONG-uri, vă reamintesc, îl găsiți aici și trebuie completat până pe 22 ianuarie, iar cel pentru profesioniși este aici și trebuie completat până pe 9 februarie.

Liber la înscrieri! :)

Recenzii de la cititori #3 – Ioana Traistă, „Dincolo de observare” | jurnal de gânduri post 11 decembrie

Luni, 12 decembrie, m-a trezit un cârcel. Am strâns din dinți, așteptând să treacă și știind că e reacția corpului meu la o zi intensă care tocmai trecuse. 25 de ore de observare începute duminică la 6.15 și terminate luni la 7.30.

***

Debutul

Totul a început acum câteva luni când am decis să mă înscriu ca observator. Nu am mai făcut asta, nu știam la ce să mă aștept, dar mi s-a părut o ocazie de a înțelege mai bine sistemul în care suntem.

Am primit timp de două luni informații foarte bine structurate de la cele două organizații care au coordonat observatorii: Funky Citizens și Expert Forum. Mereu cu un pas înainte, anticipând ce aveam nevoie.

În săptămâna alegerilor, am avut parte de un training de pregătire: care sunt regulile, la ce să fim atenți, diferite situații cu care ei s-au mai întâlnit, schimbări de legislație. Am plecat supărată. Mi-am dat seama că în toți acești ani nu avusesem cunoștințele de bază despre cum să mă asigur că votul meu va fi validat. Un exemplu simplu este că fiecare buletin de vot trebuie să aibă pe spate ștampila de control. Nu o are, nu este valabil. Votez de 13 ani, nu am știut și nu am verificat niciodată. M-am gândit atunci la toate orele de dirigenție când făceam matematică și mi-aș fi dorit să renunțăm la a exersa permutările măcar de câteva ori pe lună și să vorbim despre lucrurile de care ne lovim în viața de zi cu zi. Ne-ar deschide opțiunile și ne-ar ajuta să înțelegem mai bine lumea în care ne mișcăm. Iar atunci când înțelegem mai bine, putem acționa.

Între training și alegeri au fost câteva zile în care am citit și răscitit manualul observatorului. Încercam să mă pregătesc cât pot de bine.

Ziua alegerilor

Ziua alegerilor a venit. Aveam emoții când am plecat de acasă. Îmi era și teamă și cred că simțeam că ceva se va schimba în mine după ziua asta. Am fost observator mobil. Urma să deschid secția din București unde votam eu, iar apoi să mă întâlnesc cu colega mea „de aventură“ și să colindăm câteva sate din Giurgiu și Ilfov.

Secție de votare în jud. Giurgiu

Secția de votare din Băneasa, jud. Giurgiu

Am fost în total la 7 secții. Probleme mari nu au fost și majoritatea erau din nepregătirea oamenilor, nu atât din rea-voință. Pentru fiecare secție pe care am vizitat-o am completat în timp real, prin aplicația Monitorizare Vot informații despre ce am găsit acolo, componența biroului electoral, cum decurge votarea, dacă am observat ceva suspect sau lucruri care merg bine și pot fi preluate. Am găsit:

  • ștampile ținute în buzunarul președintelui comisiei de frică să fie furate;
  • buletinele de vot care trebuie afișate la vedere, în exteriorul secției de votare, lipite de jur împrejur astfel încât nu reușeai să te uiți prin ele ca votant și să-ti faci o idee despre ce te așteaptă în cabina de vot;
  • bătrâni care intră însoțiți în cabina de vot pentru că de cele mai multe ori nu văd unde să pună ștampila;
  • un bar unde se vindea alcool lângă secția de votare;
  • reprezentanți ai partidelor care de multe ori nu știau ce partid reprezintă.

Am avut la dispoziție un call center și oameni care ne-au sfătuit toată ziua despre ce să facem și cum să ne fundamentăm sesizările. Personal, am simțit că nu suntem singuri și că e mereu cineva cu care te poți sfătui.  De asemenea, am mai avut prieteni care au mers în Giurgiu și unul dintre ei a creat un grup pe Facebook ca să ne asigurăm că nu ne suprapunem, știm unii de alții și direcționăm resursele acolo unde este nevoie. Am fost 13 oameni dintre care cred că știam doar 4. Ne-am ajutat cu sfaturi, am râs împreună, ne-am revoltat când ceva nu era în regulă.

La final

Este o experiență pe care vreau să o repet. Mă ajută să fiu conectată la o realitatea la care poate nu am acces zi de zi, să ies din bula mea și să înțeleg mai bine realitățile altor oameni. Am văzut acum multă responsabilitate din partea birourilor, dar doar când intervenea un factor extern. Avem mult de lucru pentru a învăța să fim responsabili în primul rând față de noi înșine! Într-unul dintre satele în care am fost, la o secție la capăt se sat, președintele comisiei ne-a zis că ne aștepta. Ne-am bucurat atunci! Înseamna că sunt mai atenți la ce și cum fac. Acum îmi doresc ca peste câțiva ani să nu conteze dacă merg sau nu observatori. Să facem ceea ce este corect pentru că este o valoare importantă pentru noi toți.

***

După ziua de duminică, am primit multe mesaje de mulțumire. Le sunt recunoscătoare tuturor celor care s-au gândit la noi și ne-au transmis energie, dar cred că mișcarea aceasta cu peste 1000 de observatori acreditați este normalitate. Poate încă nu e generală, dar este un pas.

Iar până la următoarele alegeri, putem face mulți pași înainte!

#HaiCuMine să îți spun cum poți ajuta de sărbători!

Nu, nu cred că doar de sărbători ar trebui să facem lucruri bune, dar nici nu cred că soluția este ca de sărbători să nu mai facem. Adevărul e că această perioadă îi sensibilizează pe mai mulți dintre noi și cred că e o bună ocazie să începem să ne implicăm mai mult și apoi să continuăm să o facem. Proiectul #HaiCuMine a început oricum fără o „ocazie specială” și va continua și după Crăciun. Am deja programate acțiuni și pentru ianuarie. :)

Până atunci, însă, am adunat pentru voi câteva oportunități de implicare în perioada imediat următoare:

Ochelari pentru Vizurești

De Vizurești v-am mai povestit, e o comunitate de care m-am apropiat foarte mult în ultimii ani, primul contact fiind pe șantierul Big Build de acum câțiva ani, când am participat la construirea casei de cultură. Atunci am cunoscut-o pe Magda, catalizatorul comunității, o femeie extraordinară care și-a dorit o viața mai frumoasă pentru locuitorii Vizureștiului și care se implică activ în acest sens.

copii vizuresti

Irina, în stânga, cu o pereche de ochelari care nu mai sunt buni, și Sefora, jos, cea mai mică, momentan fără ochelari.

Recent, Magda m-a abordat cu o problemă personală. Are două fete care au mare nevoie de ochelari. Au moștenit de la tatăl lor problemele de vedere, soțul Magdei având dioptrii de -12… Ultima oară mi-a spus că ochelarii pentru acesta, fiind vorba de lentile speciale, foarte groase, au fost vreo 1700 de lei, ceea ce pentru ei este o sumă absolut fabuloasă… Nu vreau să intru acum în discuții cu privire la motivele pentru care statul nu decontează ochelarii când e vorba de probleme de vedere atât de mari, că mă enervez degeaba și prefer să încercăm momentan să găsim noi o soluție pentru fetele astea. Irina are 14 ani și nevoie de ochelarii cu dioptrii de -7 / -9 și Sefora are 7 ani și ar fi momentan undeva pe la -3.

Cum puteți ajuta: dacă știți pe cineva la o clinică de optică ce ar putea să ajute cu o donație sau măcar cu o reducere, ar fi grozav! Apoi, dacă e vorba de reducere, ar fi, desigur, vorba de o contribuție financiară ca să luăm ochelarii.

Cizme îmblănite pentru Valea Plopilor

Valea Plopilor e un sat din comuna Ghimpaţi în care prietena mea, Ana Maria Ciobanu, jurnalist DOR, a făcut o serie de reportaje și de care s-a atașat foarte mult. A ajuns chiar să boteze doi copii de acolo și să aibă constant grijă ca aceștia să fie îmbrăcaţi şi să aibă rechizite la grădiniţă şi la şcoală.

„Pentru că n-am vrut să le fie ruşine, pentru că n-am vrut să “râdă românii” că-s desculţi sau amărâţi. Tamangaş e în clasa a II-a, iar Claudia e în clasa I. Le place la şcoală şi se duc cu plăcere, nu se simt stingheri. Nu ştiu încă să scrie sau să citească prea bine, dar confortul lor în clasă e un început.”

Poți citi întreaga poveste aici.

De sărbători, Ana vrea să îi ajute pe copiii foarte săraci ai satului cu încălțăminte potrivită pentru iarnă. Sunt 43 de copii în total și Ana a identificat la Decathlon niște încălțări potrivite pentru aceștia (acestea), prețul pentru o pereche fiind de 70 de lei. E nevoie, desigur, de donații în bani. Dacă vreți să încălați una sau mai multe perechi de picioare, puteți să-mi transferați suma aferentă direct mie și eu o redirecționez către Ana sau să o contactați direct pe ea, aici.

Orice vă prisosește pentru Moeciu de Jos

Pe Andreea Lăzărescu o știu de când am descoperit RAWZ, sursa mea de mâncare bună raw vegană. E un om deosebit, pe care îl urmăresc cu drag pe Facebook și la care am văzut recent o rugăminte de ajutor. Nu pentru ea, ci pentru comunitatea săracă din Moeciu de Jos, unde a participat recent la o tabără de iconografie. Contrar așteptărilor (mele…), în Moeciu nu sunt doar oameni care o duc bine din turism, ci și „copii nevoiași aproape dezbrăcați în miez de iarnă”.

Pentru ei, dar și pentru părinții lor, Andreea colectează în aceste zile orice vă prisosește. Eu zic să o vedeți ca pe o adevărată oportunitate de a oferi lucruri pe care nu le mai folosiți, care să vă ocupă spațiu în casă și care pentru alți oameni reprezintă ceva extraordinar de valoros. Haine, jocuri și jucării, electronice și electrocasnice (neapărat în stare de funcționare!). 

Oportunitatea e cu atât mai mare cu cât Andreea poate trimite la voi un șofer care să ia lucrurile. Dacă vreți să vă implicați, vă invit să îmi scrieți la obratila@gmail.com. Eu voi centraliza mesajele și le voi redirecționa apoi către Andreea.

Oportunități de educație pentru copiii din centre de plasament

Pe Iarina o știu din Școala Generală, dar am „redecoperit-o” acum doi ani jumate, când mi-a scris să mă întrebe dacă nu cumva aș vrea să înot pentru o cauză nobilă. Așa am ajuns să particip la Swimathon-ul din 2014 și, ulterior, să devin un susținător al organizației Ajungem Mari care are acum peste 500 de voluntari care se implică săptămânal în activități educaționale dedicate copiilor din centre de plasament din București și alte 5 județe din țară. Rețineți, căci e foarte important: nu merg la acești copii doar de sărbători, nu merg doar o dată și gata, ci merg săptămânal!

Bineînțeles, cu tot cu voluntari, activitățile presupun resurse financiare, astfel încât există și o nevoie constantă de donații în bani. Puteți dona direct, aici, sau, punctual, puteți merge duminica aceasta (11 decembrie) la târgul caritabil pe care cei de la Ajungem Mari îl organizeză în Copper’s Pub. Veți găsi bunătăți gătite în casă și lucruri făcute manual. Vom fi prezenți și noi cu câteva produse mokko, printre care și „Copacul Înmugurit”, un suport de bijuterii pe care l-am creat special pentru acest târg. Toți banii strânși vor fi, desigur, investiți în programele Ajungem Mari.

Sânge pentru cei internați în spitale!

De luni de zile cei de la Centrul de Transfuzii Sanguine atrag atenția cu privire la situația critică în ceea ce privește rezervele de sânge. E nevoie constantă de donatori și aici chiar nu mai contează că e sau nu e vorba de sărbători.

Poate credeați că se exagerează și că lucrurile nu sunt chiar atât de nasoale, dar iată că ieri am primit un mesaj disperat cum că un om internat la Spitalul de Urgență Ilfov nu poate fi operat pentru că nu sunt rezerve de sânge!

E înfiorător și îmi este greu să înțeleg cum am ajuns aici, dar important este să remediem situația și să ne ținem de treabă. Așa că hai, vă rog, MERGEȚI SĂ DONAȚI SÂNGE! Nu vă costă nimic, dar valoarea oferită este incomensurabilă! Aveți aici toate informațiile de care aveți nevoie.

***

Îmbrățișări și spor la fapte bune! #HaiCuMine

Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email

#HaiCuMine să fim observatori la vot!

#HaiCuMine să vedem în câte secții de vot putem să ne asigurăm că regulile jocului în procesul de votare și de numărare a voturilor nu sunt încălcate!

Despre inițiativa FiecareVot

FiecareVot este o inițiativă civică independentă, pornită de grupul civic Geeks for Democracy. Cu alte cuvinte, niște oameni pasionați de democrație și de activism social și-au unit forțele, și-au pus laolaltă priceperea și resursele (comunicare, abilități tehnice, expertiză legală sau administrativă, etc.) și, concret, au pornit un proiect prin care să se asigure că la alegerile din decembrie nu se mai fură.

Cum? Prin supravegherea alegerilor de către ei și de către alți oameni ca ei.

Care este profilul observatorului

Ca să fii observator la alegerile de pe 11 decembrie trebuie să bifezi următoarele criterii de selecție:

  • să fii major: doar cei peste 18 ani pot fi observatori
  • să fii neutru: nu vor fi acceptați cei care sunt activiști pentru un candidat (sau cei care sunt chiar candidați)
  • să fii onest: spune-ne dacă ești membru în vreun partid, dacă ai rude care candidează sau dacă ai făcut campanie pentru un candidat

Da, sunt descalificați și cei care susțin PSD-ul și cei care susțin PNL-ul și cei care susțin USR-ul. Când vine vorba de observarea alegerilor, niciun susținător nu e mai cu moț. Aici nu e vorba despre cine și pe cine votează, ci despre asigurarea unui vot corect.

De ce să te alături

Pentru că, fiți pe fază: 30 de voturi „transferate” / secție (aparent o cantitate neglijabilă, nu?) schimbă rezultatul alegerilor cu 10%! 

Pentru ca impactul să fie semnificativ este important să ne înscriem în număr cât mai mare. E simplu: mai mulți observatori, mai puține voturi furate.

#HaiCuMine să fim observatori la vot!

Aproape 1800 de observatori înscriși până în momentul de față și eu, desigur, fac parte dintre ei. Nu vreau să merg cu o atitudine de tipul „abia aștept să-i prind cum încearcă să fure!”, pentru că nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Nu avem nicio „normă de amenzi” și, vă spun sincer, m-aș bucura ca la sfârșitul zilei cei mai mulți dintre noi să spunem că totul s-a desfășurat conform regulamentului. Cred oricum că și doar prezența noastră acolo va descuraja potențiale idei de manevrare a voturilor.

Desigur, spre deosebire de celelalte acțiuni #HaiCuMine, aici nu vom merge cu toții în același loc, căci nu ar avea sens. Ideea e să reușim să acoperim cât mai multe secții de vot, atât din București, cât și din afara Capitalei.

Înscrieri se fac aici:  https://fiecarevot.ro/observator?start – pe pagina oficială a inițiativei FiecareVot, unde puteți afla și mai multe detalii despre proiect.

Termene limită pentru înscrieri:

  • 28 noiembrie pentru observatorii din străinătate
  • 4 decembrie pentru observatorii din țară
  • 6 decembrie pentru observatorii din București

Desigur, m-aș bucura dacă ați anunța că v-ați înscris. Nu doar ca să văd eu cine a răspuns la apel, ci pentru a încuraja și alți oameni să se înscrie. V-am mai spus, puterea exemplului personal face minuni. Așa că dați de veste dacă veniți și dați mesajul mai departe. Ca de obicei: the more, the merrier!

***

Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

3 luni și trei evenimente #HaiCuMine mai târziu, avem o pădure (Brănești) mai curată cu 70 de saci de deșeuri strânși de 10 voluntari, o serie de vieți ajutate sau salvate cu 6500 de ml de sânge donați de 13 voluntari, o localitate (Siliștea-Gumești) cu un viitor mai verde cu 300 de puieți (salcâm și arțar) plantați de 17 voluntari. Mulțumesc tuturor celor care s-au alăturat inițiativei!

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email