Social, implicare, coeziune | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Category - Social, implicare, coeziune

#HaiCuMine la o petrecere de fundraising!

Nu știu dacă ai mai fost până acum la o petrecere de strângere de fonduri sau cum îți imaginezi că este una. Eu, de exemplu, credeam că o astfel de petrecere înseamnă oameni care stau la masă, se bucură de mâncare bună și din când în când ridică o paletă de licitații. Ah, paleta de licitații… altă nebunie pe care până de curând o văzusem doar în filme și care, în minta mea, reprezenta un soi de simbol al abundenței. Nu de alta, dar paletele alea se ridicau mai mereu pentru sume pe care, de multe ori, mintea mea nici nu le putea cuprinde. Cam cum e cu salariile unor fotbaliști. „Cum adică 40 de milioane de Euro???”. (salariul anual al lui Lionel Messi)

Așa că rămăsesem cumva cu impresia că petrecerile astea sunt doar pentru oameni foarte bogați care vor să facă din donații și un prilej de socializare. În plus, mi-era cât se poate de clar că aceste evenimente sunt organizate de femei înstărite al căror singur job e fix ăsta – să adune alte femei înstărite (și pe soții lor, cei care le-au „înstărit”) la petreceri de genul acesta. Știți voi, în stilul Emily Gilmore. (știți?)

Asta până am ajuns la o petrecere organizată de Veronica Soare…

***

Pe Veronica o știu de mai bine de 7 ani. Ne-am „cunoscut” pe Twitter, apoi ne-am văzut la o cafea să povestim despre… poezie. Apoi ne-am regăsit la Institut, apoi ne-am regăsit din nou în Țara lui Andrei, apoi era cât pe ce să lucrăm cot la cot pe șantierul Big Build, dar din păcate s-a amânat proiectul, apoi, la început de an, am fost la ea la radio să povestim despre bunătate, bine și binețe. Aș spune că drumurile noastre s-au intersectat de multe ori, că e „ceva” ce ne tot aduce una spre cealaltă și că din „cevaul” acesta o să se nască multe lucruri frumoase.

Veronica este gazda emisiunii La minuni înainte și o puteți asculta în fiecare miercuri, de la 20:30, pe SmartFM, povestind despre lucrurile bune care se întâmplă în țara asta, în contrast cu obișnuitele știri despre ce merge rău. În plus, Veronica este fundraiser în cadrul propriului proiect – minuni.ro -, prin intermediul căruia ajută mai multe ONG-uri și cazuri sociale din România. De două ori pe an, organizează și câte o petrecere de strângere de fonduri. Una în noiembrie, de ziua Lolei, cățeleșa ei, și una în ianuarie, de ziua ei. Cum azi e 18 ianuarie, v-ați prins deja, vreau să vă invit la aniversarea Veronicăi. :)

Petrecerile organizate de Veronica n-au nicio treabă cu ce am văzut eu prin filme. Desigur, poate nu m-am uitat eu la ce filme trebuie, dar tot nu-mi imaginam că ar putea fi atât de distractiv. În noiembrie, la petrecerea Lolei, am avut mini concert Feli, spectacol de magie cu Verdini și tombolă cu premii. Am râs, am cântat, am dansat și am mâncat cu poftă bunătăți făcute în casă (chișuri și prăjituri, nom nom). A fost o seară absolut fantastică, iar eu mă dusesem acolo cu gândul că o știu doar pe Veronica, iar Veronica, desigur, nu o să stea toată seara doar cu mine. Pentru mulți oameni, ideea asta poate fi descurajantă, dar experiențele de până acum mi-au arătat că, dacă îți faci puțin curaj să pășești în necunoscut, universul te recompensează. :) N-am câștigat la tombolă, dar am ajuns acasă atât de plină de bucurie și de recunoștință. Așa de multă, că primul gând în ziua următoare mi-a fost „Oare pe cât organizează Veronica următoarea petrecere?”.

***

Duminica aceasta, pe 22, te invit să #HaiCuMine la „Aniversoarea Verocikăi.  :) Bag eu mâna în foc că o să fie extraordinar de frumos. Și, în plus, e rost de o faptă bună, căci nu vă chemam doar la distracție. Cel puțin nu cu apelul „#HaiCuMine”. ^_^

Anul acesta, beneficiarii aniversării sunt cazurile sociale de copii cu autism care fac terapie în centrele ATCA – Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată.

ATCA a fost înființată în 2008 de către Anca Dumitrescu, primul specialist român acreditat în terapia ABA (model de terapie pentru copiii cu autism). Este o asociație care pe de o parte formează terapeuți, pe altă parte, în cadrul celor două centre ale lor, o sută de copii cu autism beneficiază de terapie. Cincisprezece dintre ei sunt cazuri sociale, copii proveniți din centre de plasament sau familii sărace.

Petrecerea are loc duminică, începând cu ora 18:00, la sediul Universității Alternative, pe Bd. Dacia nr. 99, la etajul 3, la doi pași de Piața Romană.

Vor fi și de data aceasta bunătăți de casă, inclusive prăjituri de la mama Veronicăi, venite taman de la Satu Mare, căci pe 23 ianuarie își serbează ziua și distinsa mamă. :) Vom avea și un recital susținut de fetele de la Muse Quartet și ne mai așteaptă și alte surprize plăcute.

Cadoul pentru Veronica ia forma unei donații pentru ATCA, donație pe care o vom face la fața locului. Keep in mind că nu o să fie POS. ^_^

***

Ce ziceți? V-am convins? Veniți cu mine la petrecere?

Hai, dați de veste dacă vreți să mă însoțiți! #HaiCuMine


Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email

8 ore peste program pentru o cauză bună!

Pe 10 martie, în București, între 7 seara și 3 dimineața, profesioniști în comunicare vor lucra timp de opt ore, în regim de voluntariat, pentru a găsi soluții la probleme identificate de ONG-uri care au nevoie de sprijin și consiliere profesională. Sunt profesioniști în PR, advertising, webdesign, copywriting sau Social Media, oameni care, între noi fie vorba, oricum stau de obicei peste program, astfel încât orele donate sunt cu atât mai prețioase. Îndrăznesc totuși să mă întreb dacă vor reuși să ajungă toți de la ora 19:00! ^_^

Înscrierea profesioniștilor are loc în intervalul 25 ianuarie – 9 februarie, completând formularul disponibil aici. Până atunci, însă, Fundația Comunitară București, organizatorul evenimentului, caută ONG-uri, din București sau din Ilfov, care să pună profesioniștii la treabă. Înscrierea se face completând formularul de aici. Termen limită: 22 ianuarie. 

***

Proiectul 8 hours overtime for a good cause a apărut prima dată în Olanda și s-a extins la nivel internațional, evenimente de acest gen având acum loc simultan în Amsterdam, Berlin, Rio de Janeiro, New York și Cairo. Conceptul a fost adus în România în anul 2014, sub numele 8 ore peste program pentru o cauză bună, s-a desfășurat în mai multe orașe din țară, iar evenimentul de pe 10 martie reprezintă a patra ediție organizată în Capitală, de Fundația Comunitară București.

Până acum, proiectul a adunat 400 de voluntari, profesioniști în comunicare, 3200 de ore de lucru și 45 de proiecte dezvoltate pentru ONG-uri precum Teach for Romania, Special Olympics Romania, Fundația PACT, Școala de Valori sau Revista DOR. S-a lucrat la campanii de comunicare și de strângere de fonduri, la machete pentru materiale de promovare, la spoturi video, la website-uri sau la dezvoltare de brand.

Pe 10 martie, fiecare proiect va avea la bază o echipă formată din 3-5 voluntari cu expertiză, un project manager și un reprezentant al organizației beneficiare. Pentru a fi eficienți, echipele lucrează pe baza documentației pregătite din timp de organizație și structurate cu ajutorul unui mentor, expert în domeniul proiectului. Voluntarii cu expertiză vor folosi cele 8 ore pentru a soluționa tema înscrisă.

O idee fabuloasă care aduce oamenii mai aproape unii de ceilalți și care ne aduce aminte că donațiile nu trebuie să fie mereu în bani și că fiecare dintre noi deține resurse valoroase care pot fi oferite acolo unde este cea mai mare nevoie de ele. De data aceasta este vorba de expertiză.

Formularul pentru ONG-uri, vă reamintesc, îl găsiți aici și trebuie completat până pe 22 ianuarie, iar cel pentru profesioniși este aici și trebuie completat până pe 9 februarie.

Liber la înscrieri! :)

Recenzii de la cititori #3 – Ioana Traistă, „Dincolo de observare” | jurnal de gânduri post 11 decembrie

Luni, 12 decembrie, m-a trezit un cârcel. Am strâns din dinți, așteptând să treacă și știind că e reacția corpului meu la o zi intensă care tocmai trecuse. 25 de ore de observare începute duminică la 6.15 și terminate luni la 7.30.

***

Debutul

Totul a început acum câteva luni când am decis să mă înscriu ca observator. Nu am mai făcut asta, nu știam la ce să mă aștept, dar mi s-a părut o ocazie de a înțelege mai bine sistemul în care suntem.

Am primit timp de două luni informații foarte bine structurate de la cele două organizații care au coordonat observatorii: Funky Citizens și Expert Forum. Mereu cu un pas înainte, anticipând ce aveam nevoie.

În săptămâna alegerilor, am avut parte de un training de pregătire: care sunt regulile, la ce să fim atenți, diferite situații cu care ei s-au mai întâlnit, schimbări de legislație. Am plecat supărată. Mi-am dat seama că în toți acești ani nu avusesem cunoștințele de bază despre cum să mă asigur că votul meu va fi validat. Un exemplu simplu este că fiecare buletin de vot trebuie să aibă pe spate ștampila de control. Nu o are, nu este valabil. Votez de 13 ani, nu am știut și nu am verificat niciodată. M-am gândit atunci la toate orele de dirigenție când făceam matematică și mi-aș fi dorit să renunțăm la a exersa permutările măcar de câteva ori pe lună și să vorbim despre lucrurile de care ne lovim în viața de zi cu zi. Ne-ar deschide opțiunile și ne-ar ajuta să înțelegem mai bine lumea în care ne mișcăm. Iar atunci când înțelegem mai bine, putem acționa.

Între training și alegeri au fost câteva zile în care am citit și răscitit manualul observatorului. Încercam să mă pregătesc cât pot de bine.

Ziua alegerilor

Ziua alegerilor a venit. Aveam emoții când am plecat de acasă. Îmi era și teamă și cred că simțeam că ceva se va schimba în mine după ziua asta. Am fost observator mobil. Urma să deschid secția din București unde votam eu, iar apoi să mă întâlnesc cu colega mea „de aventură“ și să colindăm câteva sate din Giurgiu și Ilfov.

Secție de votare în jud. Giurgiu

Secția de votare din Băneasa, jud. Giurgiu

Am fost în total la 7 secții. Probleme mari nu au fost și majoritatea erau din nepregătirea oamenilor, nu atât din rea-voință. Pentru fiecare secție pe care am vizitat-o am completat în timp real, prin aplicația Monitorizare Vot informații despre ce am găsit acolo, componența biroului electoral, cum decurge votarea, dacă am observat ceva suspect sau lucruri care merg bine și pot fi preluate. Am găsit:

  • ștampile ținute în buzunarul președintelui comisiei de frică să fie furate;
  • buletinele de vot care trebuie afișate la vedere, în exteriorul secției de votare, lipite de jur împrejur astfel încât nu reușeai să te uiți prin ele ca votant și să-ti faci o idee despre ce te așteaptă în cabina de vot;
  • bătrâni care intră însoțiți în cabina de vot pentru că de cele mai multe ori nu văd unde să pună ștampila;
  • un bar unde se vindea alcool lângă secția de votare;
  • reprezentanți ai partidelor care de multe ori nu știau ce partid reprezintă.

Am avut la dispoziție un call center și oameni care ne-au sfătuit toată ziua despre ce să facem și cum să ne fundamentăm sesizările. Personal, am simțit că nu suntem singuri și că e mereu cineva cu care te poți sfătui.  De asemenea, am mai avut prieteni care au mers în Giurgiu și unul dintre ei a creat un grup pe Facebook ca să ne asigurăm că nu ne suprapunem, știm unii de alții și direcționăm resursele acolo unde este nevoie. Am fost 13 oameni dintre care cred că știam doar 4. Ne-am ajutat cu sfaturi, am râs împreună, ne-am revoltat când ceva nu era în regulă.

La final

Este o experiență pe care vreau să o repet. Mă ajută să fiu conectată la o realitatea la care poate nu am acces zi de zi, să ies din bula mea și să înțeleg mai bine realitățile altor oameni. Am văzut acum multă responsabilitate din partea birourilor, dar doar când intervenea un factor extern. Avem mult de lucru pentru a învăța să fim responsabili în primul rând față de noi înșine! Într-unul dintre satele în care am fost, la o secție la capăt se sat, președintele comisiei ne-a zis că ne aștepta. Ne-am bucurat atunci! Înseamna că sunt mai atenți la ce și cum fac. Acum îmi doresc ca peste câțiva ani să nu conteze dacă merg sau nu observatori. Să facem ceea ce este corect pentru că este o valoare importantă pentru noi toți.

***

După ziua de duminică, am primit multe mesaje de mulțumire. Le sunt recunoscătoare tuturor celor care s-au gândit la noi și ne-au transmis energie, dar cred că mișcarea aceasta cu peste 1000 de observatori acreditați este normalitate. Poate încă nu e generală, dar este un pas.

Iar până la următoarele alegeri, putem face mulți pași înainte!

#HaiCuMine să îți spun cum poți ajuta de sărbători!

Nu, nu cred că doar de sărbători ar trebui să facem lucruri bune, dar nici nu cred că soluția este ca de sărbători să nu mai facem. Adevărul e că această perioadă îi sensibilizează pe mai mulți dintre noi și cred că e o bună ocazie să începem să ne implicăm mai mult și apoi să continuăm să o facem. Proiectul #HaiCuMine a început oricum fără o „ocazie specială” și va continua și după Crăciun. Am deja programate acțiuni și pentru ianuarie. :)

Până atunci, însă, am adunat pentru voi câteva oportunități de implicare în perioada imediat următoare:

Ochelari pentru Vizurești

De Vizurești v-am mai povestit, e o comunitate de care m-am apropiat foarte mult în ultimii ani, primul contact fiind pe șantierul Big Build de acum câțiva ani, când am participat la construirea casei de cultură. Atunci am cunoscut-o pe Magda, catalizatorul comunității, o femeie extraordinară care și-a dorit o viața mai frumoasă pentru locuitorii Vizureștiului și care se implică activ în acest sens.

copii vizuresti

Irina, în stânga, cu o pereche de ochelari care nu mai sunt buni, și Sefora, jos, cea mai mică, momentan fără ochelari.

Recent, Magda m-a abordat cu o problemă personală. Are două fete care au mare nevoie de ochelari. Au moștenit de la tatăl lor problemele de vedere, soțul Magdei având dioptrii de -12… Ultima oară mi-a spus că ochelarii pentru acesta, fiind vorba de lentile speciale, foarte groase, au fost vreo 1700 de lei, ceea ce pentru ei este o sumă absolut fabuloasă… Nu vreau să intru acum în discuții cu privire la motivele pentru care statul nu decontează ochelarii când e vorba de probleme de vedere atât de mari, că mă enervez degeaba și prefer să încercăm momentan să găsim noi o soluție pentru fetele astea. Irina are 14 ani și nevoie de ochelarii cu dioptrii de -7 / -9 și Sefora are 7 ani și ar fi momentan undeva pe la -3.

Cum puteți ajuta: dacă știți pe cineva la o clinică de optică ce ar putea să ajute cu o donație sau măcar cu o reducere, ar fi grozav! Apoi, dacă e vorba de reducere, ar fi, desigur, vorba de o contribuție financiară ca să luăm ochelarii.

Cizme îmblănite pentru Valea Plopilor

Valea Plopilor e un sat din comuna Ghimpaţi în care prietena mea, Ana Maria Ciobanu, jurnalist DOR, a făcut o serie de reportaje și de care s-a atașat foarte mult. A ajuns chiar să boteze doi copii de acolo și să aibă constant grijă ca aceștia să fie îmbrăcaţi şi să aibă rechizite la grădiniţă şi la şcoală.

„Pentru că n-am vrut să le fie ruşine, pentru că n-am vrut să “râdă românii” că-s desculţi sau amărâţi. Tamangaş e în clasa a II-a, iar Claudia e în clasa I. Le place la şcoală şi se duc cu plăcere, nu se simt stingheri. Nu ştiu încă să scrie sau să citească prea bine, dar confortul lor în clasă e un început.”

Poți citi întreaga poveste aici.

De sărbători, Ana vrea să îi ajute pe copiii foarte săraci ai satului cu încălțăminte potrivită pentru iarnă. Sunt 43 de copii în total și Ana a identificat la Decathlon niște încălțări potrivite pentru aceștia (acestea), prețul pentru o pereche fiind de 70 de lei. E nevoie, desigur, de donații în bani. Dacă vreți să încălați una sau mai multe perechi de picioare, puteți să-mi transferați suma aferentă direct mie și eu o redirecționez către Ana sau să o contactați direct pe ea, aici.

Orice vă prisosește pentru Moeciu de Jos

Pe Andreea Lăzărescu o știu de când am descoperit RAWZ, sursa mea de mâncare bună raw vegană. E un om deosebit, pe care îl urmăresc cu drag pe Facebook și la care am văzut recent o rugăminte de ajutor. Nu pentru ea, ci pentru comunitatea săracă din Moeciu de Jos, unde a participat recent la o tabără de iconografie. Contrar așteptărilor (mele…), în Moeciu nu sunt doar oameni care o duc bine din turism, ci și „copii nevoiași aproape dezbrăcați în miez de iarnă”.

Pentru ei, dar și pentru părinții lor, Andreea colectează în aceste zile orice vă prisosește. Eu zic să o vedeți ca pe o adevărată oportunitate de a oferi lucruri pe care nu le mai folosiți, care să vă ocupă spațiu în casă și care pentru alți oameni reprezintă ceva extraordinar de valoros. Haine, jocuri și jucării, electronice și electrocasnice (neapărat în stare de funcționare!). 

Oportunitatea e cu atât mai mare cu cât Andreea poate trimite la voi un șofer care să ia lucrurile. Dacă vreți să vă implicați, vă invit să îmi scrieți la obratila@gmail.com. Eu voi centraliza mesajele și le voi redirecționa apoi către Andreea.

Oportunități de educație pentru copiii din centre de plasament

Pe Iarina o știu din Școala Generală, dar am „redecoperit-o” acum doi ani jumate, când mi-a scris să mă întrebe dacă nu cumva aș vrea să înot pentru o cauză nobilă. Așa am ajuns să particip la Swimathon-ul din 2014 și, ulterior, să devin un susținător al organizației Ajungem Mari care are acum peste 500 de voluntari care se implică săptămânal în activități educaționale dedicate copiilor din centre de plasament din București și alte 5 județe din țară. Rețineți, căci e foarte important: nu merg la acești copii doar de sărbători, nu merg doar o dată și gata, ci merg săptămânal!

Bineînțeles, cu tot cu voluntari, activitățile presupun resurse financiare, astfel încât există și o nevoie constantă de donații în bani. Puteți dona direct, aici, sau, punctual, puteți merge duminica aceasta (11 decembrie) la târgul caritabil pe care cei de la Ajungem Mari îl organizeză în Copper’s Pub. Veți găsi bunătăți gătite în casă și lucruri făcute manual. Vom fi prezenți și noi cu câteva produse mokko, printre care și „Copacul Înmugurit”, un suport de bijuterii pe care l-am creat special pentru acest târg. Toți banii strânși vor fi, desigur, investiți în programele Ajungem Mari.

Sânge pentru cei internați în spitale!

De luni de zile cei de la Centrul de Transfuzii Sanguine atrag atenția cu privire la situația critică în ceea ce privește rezervele de sânge. E nevoie constantă de donatori și aici chiar nu mai contează că e sau nu e vorba de sărbători.

Poate credeați că se exagerează și că lucrurile nu sunt chiar atât de nasoale, dar iată că ieri am primit un mesaj disperat cum că un om internat la Spitalul de Urgență Ilfov nu poate fi operat pentru că nu sunt rezerve de sânge!

E înfiorător și îmi este greu să înțeleg cum am ajuns aici, dar important este să remediem situația și să ne ținem de treabă. Așa că hai, vă rog, MERGEȚI SĂ DONAȚI SÂNGE! Nu vă costă nimic, dar valoarea oferită este incomensurabilă! Aveți aici toate informațiile de care aveți nevoie.

***

Îmbrățișări și spor la fapte bune! #HaiCuMine

Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email

#HaiCuMine să fim observatori la vot!

#HaiCuMine să vedem în câte secții de vot putem să ne asigurăm că regulile jocului în procesul de votare și de numărare a voturilor nu sunt încălcate!

Despre inițiativa FiecareVot

FiecareVot este o inițiativă civică independentă, pornită de grupul civic Geeks for Democracy. Cu alte cuvinte, niște oameni pasionați de democrație și de activism social și-au unit forțele, și-au pus laolaltă priceperea și resursele (comunicare, abilități tehnice, expertiză legală sau administrativă, etc.) și, concret, au pornit un proiect prin care să se asigure că la alegerile din decembrie nu se mai fură.

Cum? Prin supravegherea alegerilor de către ei și de către alți oameni ca ei.

Care este profilul observatorului

Ca să fii observator la alegerile de pe 11 decembrie trebuie să bifezi următoarele criterii de selecție:

  • să fii major: doar cei peste 18 ani pot fi observatori
  • să fii neutru: nu vor fi acceptați cei care sunt activiști pentru un candidat (sau cei care sunt chiar candidați)
  • să fii onest: spune-ne dacă ești membru în vreun partid, dacă ai rude care candidează sau dacă ai făcut campanie pentru un candidat

Da, sunt descalificați și cei care susțin PSD-ul și cei care susțin PNL-ul și cei care susțin USR-ul. Când vine vorba de observarea alegerilor, niciun susținător nu e mai cu moț. Aici nu e vorba despre cine și pe cine votează, ci despre asigurarea unui vot corect.

De ce să te alături

Pentru că, fiți pe fază: 30 de voturi „transferate” / secție (aparent o cantitate neglijabilă, nu?) schimbă rezultatul alegerilor cu 10%! 

Pentru ca impactul să fie semnificativ este important să ne înscriem în număr cât mai mare. E simplu: mai mulți observatori, mai puține voturi furate.

#HaiCuMine să fim observatori la vot!

Aproape 1800 de observatori înscriși până în momentul de față și eu, desigur, fac parte dintre ei. Nu vreau să merg cu o atitudine de tipul „abia aștept să-i prind cum încearcă să fure!”, pentru că nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Nu avem nicio „normă de amenzi” și, vă spun sincer, m-aș bucura ca la sfârșitul zilei cei mai mulți dintre noi să spunem că totul s-a desfășurat conform regulamentului. Cred oricum că și doar prezența noastră acolo va descuraja potențiale idei de manevrare a voturilor.

Desigur, spre deosebire de celelalte acțiuni #HaiCuMine, aici nu vom merge cu toții în același loc, căci nu ar avea sens. Ideea e să reușim să acoperim cât mai multe secții de vot, atât din București, cât și din afara Capitalei.

Înscrieri se fac aici:  https://fiecarevot.ro/observator?start – pe pagina oficială a inițiativei FiecareVot, unde puteți afla și mai multe detalii despre proiect.

Termene limită pentru înscrieri:

  • 28 noiembrie pentru observatorii din străinătate
  • 4 decembrie pentru observatorii din țară
  • 6 decembrie pentru observatorii din București

Desigur, m-aș bucura dacă ați anunța că v-ați înscris. Nu doar ca să văd eu cine a răspuns la apel, ci pentru a încuraja și alți oameni să se înscrie. V-am mai spus, puterea exemplului personal face minuni. Așa că dați de veste dacă veniți și dați mesajul mai departe. Ca de obicei: the more, the merrier!

***

Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

3 luni și trei evenimente #HaiCuMine mai târziu, avem o pădure (Brănești) mai curată cu 70 de saci de deșeuri strânși de 10 voluntari, o serie de vieți ajutate sau salvate cu 6500 de ml de sânge donați de 13 voluntari, o localitate (Siliștea-Gumești) cu un viitor mai verde cu 300 de puieți (salcâm și arțar) plantați de 17 voluntari. Mulțumesc tuturor celor care s-au alăturat inițiativei!

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email

În așteptarea Evului Mediu…

Acum vreo 10 zile, pe contul meu de Facebook, o întrebare aparent simplă strângea zeci de răspunsuri de la oameni dornici să participe la elucidarea misterului. Voiam să aflu cum este corect, din punct de vedere gramatical, să fie formulat îndemnul „înscrie-te până pe / până la / până în 10 ianuarie!”. S-au strâns, desigur, păreri de toate felurile, puține însoțite însă și de argumente sau de surse oficiale. Probabil că ar fi fost mai simplu să fac un poll și să aleg varianta cea mai populară. Până la urmă, varianta cea mai populară îmi asigură și cele mai multe șanse ca sintagma folosită să nu fie contestată.

Aproape două săptămâni mai târziu, în continuare nu știu care este răspunsul corect (dacă există acel unic răspuns corect…), dar, pe bune… chiar contează? 

Am citit azi un articol scris de Tudor despre situația dezastruoasă spre care se întreaptă omenia. Pardon… România. „Evul Mediu este mai aproape decât credeți” spune Tudor și ne readuce în prim plan instigarea la ură față de comunitatea LGBT, lipsa vaccinurilor sau condițiile mizere din spitale. Și mai spune ceva Tudor. Că lucrurile merg prost pentru că există niște așa-numite „mase de manevră”, oameni ușor de manipulat, oameni needucați care nu știu pe ce lume trăiesc și ce se întâmplă în jurul lor. Sunt oamenii aceia de care se face mișto prin emisiuni pentru că nu știu să răspundă la întrebări aparent simple și de bun simț. Se face mișto, da, pentru că suntem în România și, slavă domnului, dacă lucrurile merg oricum prost, noi măcar ne păstrăm simțul umorului. Doar că simțul umorului și, deopotrivă, plângerea de milă, nu ne ajută să evoluăm, ci doar să ne menținem pe linia de plutire în așteptarea Evului Mediu.

Pentru că adevărul e că degeaba scriem noi articole despre lucrurile care merg prost în țara asta, dacă cei care ar trebui să le citească nu știu să citească. Sau știu, dar nu înțeleg nimic din ce am zis. Pentru că, da, cât noi dezbatem forme gramaticale corecte,  42% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional. Adică pot să citească un text (și chiar să îl reproducă verbal sau în scris), dar nu îl înțeleg suficient pentru a-l folosi ca resursă.

Din fericire, sunt oameni în țara asta care, în așteptarea Evului Mediu, aleg să facă ceva mai mult. Sunt oamenii care trag aer în piept și se duc direct la cauză în încercarea de a rezolva problema de la rădăcina ei. În cazul de față, sunt oameni care vor să îi educe pe cei care au potențialul de a deveni „mase de manevră”, astfel încât aceștia să ajungă, mai degrabă, să aibă un rol pozitiv în societate. Sunt profesori special antrenați pentru a activa în școli din medii defavorizate, „școli cu provocări”, școli în care analfabetismul funcțional depășește lejer 42% și în care abandonul școlar e la ordinea zilei.

Sunt profesorii Teach for Romania și vestea bună e că și tu poți fi unul dintre ei. Înscrieri, ați ghicit, „până pe / până la / până în 10 ianuarie”.

#HaiCuMine să donăm sânge!

Prima oară am fost să donez sânge în toamna anului 2009. Nu mai știu ce m-a motivat la momentul respectiv, dar știu că următorul lucru pe care mi l-am pus în minte a fost să aduc mai mulți oameni la Centrul de Transfuzii Sanguine. Prin 2010 am organizat o primă „donare în grup”, mergând pe ideea că foarte mulți oameni sunt descurajați de gândul de a merge singuri și am reușit atunci să mobilizez în jur de 20 de persoane.

Ulterior, am continuat să merg constant să donez sânge și am răspuns mereu la apeluri date de prieteni. Am fost și până la Pitești ca să donez pentru unchiul unei foste colege de facultate și chit că nu am reușit de fiecare dată să duc procesul până la capăt, am continuat să revin la 3, 4 sau maxim 6 luni. Am fost de vreo 15 ori până acum și am reușit să donez de 10 11.

Pe 28 octombrie am organizat prima strigare sub îndemnul #HaiCuMine, pe 3 februarie voi merge din nou la Centrul de Transfuzii Sanguine din București și te invit să mi te alături!

happy fingers

***

Ce trebuie să știi înainte să mergi să donezi sânge

Vă spuneam că în 2009 am reușit să mobilizez în jur de 20 de oameni alături de care să merg să donez sânge, dar, din păcate, numai trei au reușit să și doneze. Ceea ce credeam la momentul respectiv că a fost o întâmplare nefericită s-a dovedit a fi de fapt un adevărat tipar de care m-am lovit și următoarele dăți când am luat cu mine noi potențiali donatori.

Cel mai important e:

  • să fii odihnit, bine hidratat și să mănânci ceva în dimineața respectivă! (nu mergi să-ți faci analize, mergi să donezi sânge și e important să fii în forță! dacă ai tensiunea prea mică vei fi refuzat)
  • să nu fii răcit sau sub tratament medicamentos, să nu fi suferit în ultimele 6 luni intervenţii chirurgicale (inclusiv intervenții la dentist sau tatuaje)
  • pentru fete: să nu fii în timpul menstruației sau cu 5 zile înainte sau după menstruație
  • să nu consumi băuturi alcoolice cu cel puţin 48 de ore înaintea donării
  • să ai cu tine actul de identitate!

Aici: http://obratila.ro/2012/02/informatii-donare-sange/ găsiți un set de informații complete cu privire la selecția donatorilor, la procesul de donare și la beneficiile aferente. Vă recomand să citiți cu atenție tot articolul.

De ce să vii
  • pentru că generozitatea și altruismul te fac mai fericit! n-o spun eu, o spun specialiști în neuroștiință din întreaga lume :)
  • pentru că sângele donat de tine chiar poate salva una sau mai multe vieți!
  • pentru că vei deveni parte dintr-o comunitate a celor care vor să ajute și să se implice activ.

Campanii de donare de sânge au tot fost și sper să mai tot fie, căci, din păcate, rezervele de sânge arată că nu sunt de ajuns. De grupele rare în mod special există o nevoie acută constantă, mai ales pentru bebelușii născuți prematur.

Concret, când și unde ne vedem?

Ne vedem vineri, 3 februarie, la ora 10:30, în fața Muzeului Antipa, iar la 10:45 pornim spre Centrul de Transfuzii Sanguine (Constantin Caracaș nr. 2). Mergem vineri ca să fie o zi legată de weekend și mergem după 11:00 la recomandarea celor de la Centru, pentru că începând cu ora aceea bate de obicei vântul pe holuri. Vă pot confirma și din experiența proprie.

Mulțumiri!

Tuturor celor care au dat mai departe mesajul #HaiCuMine! Ciprian Muntele și Anca Maco pentru invitația de a povesti în direct la TaNaNaNa, Veronica Soare pentru invitația de a povesti în direct la SmartFM!

Și POINT pentru invitația la teatru care va ajunge la unul dintre oamenii curajoși care vor veni să doneze!

Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email

Ție unde-ți fuge mintea când de gândești la sudul țării?

Când ne gândim la locurile cele mai frumoase din țară, cu drumurile cele mai curate, oamenii cei mai gospodari, comunitățile cele mai închegate, mintea ne fuge în nord, prin Maramureș sau prin Bucovina, ori se oprește în centrul țării, prin Ardeal. Nicidecum nu ne fugea mintea în sud, prin Dâmbovița, Ialomița, Argeș sau Giurgiu. Habar nu avem că în Corbeni, o comună din județul Argeș, se fac unele dintre cele mai frumoase ii, brâie sau zgărdane sau că în Lupșa de Jos, un sat din județul Mehedinți, fostul depozit al şcolii din sat a fost transformat de comunitate într-un centru pentru tineret în care au loc activităţi de educaţie alternativă: dansuri populare, canto și cursuri de limba engleză.

Alături de aceste mici comunități din sudul țării, pentru a le oferi sprijin și încredere, cele mai importante ingrediente ale schimbării, sunt cei de la Fundația PACT Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare, unul dintre cele mai active ONG-uri din România. Ieri, Fundația PACT a sărbătorit 10 ani de activitate și eu am avut bucuria să fiu alături de ei în cadrul unui eveniment de strângere de fonduri, pentru ca în anul 2017 alte 10 comunități mici din sudul țării să beneficieze de sprijin în a schimba România de jos în sus.

***

 Cu ce m-am întors de la eveniment

Pe lângă o groază de emoții pozitive, entuziasm și o doză reînnoită de încredere în oameni și în capacitatea lor de a schimba în bine țara în care trăim, m-am întors și cu niște bunătăți create în Vizurești.

Vizurești este o localitate din județul Dâmbovița și am vizitat-o prima dată acum 3 ani. Am fost acolo alături de Habitat for Humanity și, în cadrul Big Builg 2013 am contribuit la construirea unei „căsuțe de cultură” (așa cum îi spun cei din Vizurești), atât de mult dorită de membrii comunității, că și acum, la 3 ani distanță, încă se referă la ea ca fiind „cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla”. Acum, „căsuța de cultură” găzduiește aproape zilnic activități pentru comunitatea din Vizurești. Există after-school, bibliotecă, un grup de pictură și un grup de cusut.

Cu creații ale grupului de cusut au venit ieri Gina și Magda la eveniment, reprezentantele de seamă ale Vizureștiului, iar eu m-am îndrăgostit pe loc de semenele de carte cu motive tradiționale. Au insistat să mi le ofere cadou, cu toate că abia ce le ținusem o lungă predică despre importanța de a vinde aceste produse și a reinvesti banii strânși în dezvoltarea comunității. În cele din urmă, eu am acceptat să primesc produsele cadou și doamnele au acceptat să primească donația mea. :) Pentru că, nu-i așa, altfel arată lucrurile când facem, de fapt, schimb de cadouri. Am luat și doi îngerași și am mai primit și-o traistă. :)

produse traditionale din Vizurești

Bunătățile cu care m-am întors acasă, create manual în Vizurești

Și că tot am menționat-o pe Magda, catalizatorul mișcării din Vizureși, vă las mai jos un citat dintr-un articol scris acum 3 ani, după ce am avut ocazia să o cunosc.

De ce nu o s-o uit niciodată pe doamna Magda? Pentru că am ascultat-o vorbind despre comunitate (cuvânt de ea ales), despre comunitatea ei, comunitatea Vizurești. Și a făcut-o cu atât de multe dragoste, ca și când ar fi vorbit despre familia ei, încât a reușit să-mi deschidă și mai mult ochii cu privire la ceea ce consider a fi cea mai mare hibă a societății moderne: încurajarea competitivității și a succesului la nivel individual, în dauna cooperării și a solidarității. În realitate, ar fi minunat dacă am reuși cu toții să vedem în cei din jurul nostru… o familie. O mare familie.

***

Mulțumiri și din partea mea tuturor celor care au contribuit la strângerea în cadrul evenimentului de ieri a 27.250 de mii de Euro pentru dezvoltarea comunităților mici din sudul României. Mulțumiri trupei Vunk pentru concertul pro bono ( Cornel Ilie este unul dintre cei mai sufletiști și activi social oameni din lumea muzicală și cred că asta îl menține așa de tânăr! :) ), mulțumiri Tudor Mușat și Melania Medeleanu (alt om cu un suflet imens!) pentru prezentarea evenimentului și mulțumiri principalilor parteneri pentru susținerea financiară – OMV Petrom și Enel România!

Cheers și la mai mare! :)

O parte din familia „de la Sud la Suflet”

O parte din familia „de la Sud la Suflet” :)

#HaiCuMine

M-am apucat de blog pentru că voiam să mă citească băiatul cu care mă iubeam acum mai bine de 10 ani. Scriam pentru el, scriam ce mă doare, speram că o să ajute în vreun fel. Îmi plângeam de milă și căutam mângâiere, asta se întâmpla, și deși din partea lui nu se întorcea de obicei nimic, scrisul avea acel efect terapeutic de care încă mă mai bucur și acum.

Apoi au început cumva să mai apară și alți cititori (oare cum se întâmpla asta înainte de era Facebook-ului?), m-am despărțit de cel căruia simt acum să-i mulțumesc că m-a făcut să sufăr (căci fără el poate nu m-aș fi apucat niciodată de scris), așa că blogul avea nevoie de un sens nou. M-am apucat, de data aceasta, să-mi vărs frustrările cu privire la ce nu merge bine în țara asta. Și o perioadă destul de lungă de timp doar la asta m-am limitat: la a mă plânge. Cel mai mult mă plângeam de RATB.

Apoi am descoperit ce înseamnă implicarea activă în societate și ce satisfacție îi poate da ea unui om dornic de schimbare și am hotărât să încerc să mă plâng mai puțin și să acționez mai mult. De cele mai multe ori îmi și iese, cu toate că aș vrea să pot renunța de tot la partea cu „plânsul” și să îmi văd direct de acțiune. E totuși ceva atrăgător în a posta pe Facebook atunci când te lovești de o problemă. Cumva, tot o căutare de mângâiere e și acolo. Dorința de a primi înțelegere din partea celorlalți. Încă nu știu dacă și pentru asta ar trebui să-i „mulțumesc” (de data aceasta ironic) tot fostului iubit sau e ceva ce ține, într-o mai mică sau mai mare măsură, de nevoile noastre umane universal valabile.

De ce scriu acum pe blog?
  • Pentru că mă ajută să mai descarc din zecile de mii de gânduri care-mi zburdă haotic prin cap, mă relaxează și mă ajută să intru în starea de flux (flow), ceea ce contribuie semnificativ la starea mea de bine;
  • Pentru că îmi place să împărtășesc cu alți oameni lucrurile grozave pe care le descopăr, fie ele evenimente sau produse, fie ele experiențe sau revelații personale care simt că ar fi valoroase și pentru ei;
  • Pentru că îmi doresc să strâng în jurul meu o comunitate de oameni care să schimbe lumea prin implicarea activă în societate și îmi doresc, în secret (not anymore!), să ajung să reușesc, prin puterea cuvintelor și a exemplului personal, să mobilizez mii de oameni să acționeze în loc să se plângă;
  • Pentru că îmi place să primesc like-uri. Serios, de ce să vă mint, chiar îmi place…
#HaiCuMine

Pe 24 septembrie am participat la cea de-a 5-a ediție „Let’s Do It, Romania!” alături de cititori ai blogului care s-au simțit motivați de apelul meu. Am invitati cititorii în echipa mea dacă nu reușesc să își formeze propria echipă și, deși nu am reușit să mobilizez „mii de oameni”, la finalul zilei, văzând satisfacția tuturor celor implicați, m-am simțit motivată să duc mai departe genul acesta de inițiativă.

Așa a apărut ideea lui #HaiCuMine, un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Plănuiesc să vă chem să mergem împreună să facem curățenie în păduri, să donăm sânge, să plantăm copaci, să fim observatori la alegeri, să participăm la proteste și, în general, la orice acțiune în care voi simți că implicarea noastră contează.

Obiective

Îmi doresc ca în următorul an:

  • să strâng cel puțin 500 de persoane abonate la acțiunile #HaiCuMine, din care…
  • să mobilizez cel puțin 200 de persoane care…
  • să mi se alăture în cel puțin 10 acțiuni de implicare socială;

În plus, sper ca hashtagul #HaiCuMine să devină un instrument de mobilizare folosit de oameni independent de apelurile inițiate pe blogul meu.

Abonează-te la acțiuni!

Aici poți să îți lași adresa de mail ca să te țin la curent cu acțiunile #HaiCuMine (voi trimite exclusiv mailuri legate de aceste acțiuni):

Numele tău

Adresa ta de email