Recomand #cudrag | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Category - Recomand #cudrag

Promoroacă

Am făcut ochi, m-am uitat pe geam, am văzut crengile îmbrăcate în alb și mi-am spus: „Promoroacă”. Ce frumoasă e promoroaca, ce norocoasă sunt să o văd, ce bine ar merge pe listă… Lista mea cu o mie de motive pentru care merită să trăiești. Ha, ce tare! Oare așa o să fie de acum înainte? Când o să-mi vibreze ceva în suflet o să mă gândesc la listă? 

Mi-am adus aminte de anul trecut. Era tot undeva prin ianuarie. La început de an mă apucasem să țin un „jurnal al recunoștinței”. Seara, înainte de culcare, notam în el trei lucruri pentru care sunt recunoscătoare în ziua respectivă. Scriam despre Oscar și obiceiul lui de a veni dimineața lângă mine în pat și de a toarce sub plapumă. Scriam despre soare, despre conversații plăcute cu mama, despre întâlniri cu prietenii. Ajunsesem să îmi ascut cumva simțurile și să văd din ce în ce mai multe lucruri frumoase în jurul meu. În ziua aceea din ianuarie mă plimbam prin parc și am văzut doi bătrâni hrănind porumbei. Mi s-a părut atunci a fi cel mai frumos lucru din lume. De fapt, încă mai cred că este unul dintre cele mai frumoase. E atât de multă bunătate, de liniște și de pace în acel gest, încât nu are cum să nu-ți vibreze în suflet. Mă uitam, zâmbeam și mă gândeam că abia aștept să îl notez seara în jurnal.

***

1. Înghețată

Pe lista lui, pe primul loc se afla înghețata. Urmau apoi cartofii prăjiți, baloanele de gumă de mestecat care ți se lipesc de față, piesele de lego. O începuse la 7 ani, când a aflat că mama lui a încercat să se sinucidă. Își tăiase venele, acum era în spital. „De ce?” era întrebarea care-i circula nesfârșit în minte. A început atunci lista cu „o mie de motive pentru pentru care merită să trăiești”. Și a reușit să ajungă la un milion. Star Wars, Star Trek, vocea lui Annie Lennox, cafeaua, singura piesă pe care știi să o cânți la chitară, camera ta din cămin, lumina soareul, să înoți dezbrăcat în mare, să împrumuți o carte, un disc de vinil pe care îl asculți pentru prima dată… 

„O mie de motive” spune povestea unui om care în diferite etape ale vieții caută lucrurile frumoase din oameni și din tot ce-l înconjoară, ca să înțeleagă mai bine cine este și ce-i cu lumea asta! (Horia Suru)

o mie de motive florin piersic point

O mie de motive”, un one man show care nu e doar un one man show, după “Every Brilliant Thing” de Duncan Macmillan, cu Florin Piersic Jr., în regia lui Horia Suru. Premiera națională are loc săptămâna viitoare, duminică, 29 ianuarie, de la ora 20:00. La POINT.

Mergeți să vedeți piesa. O să plecați cu cel puțin un motiv de recunoștință. Și o să vă ascuțiți simțurile. O să vedeți promoroaca și o să zâmbiți. O să vreți să o treceți pe listă.

#HaiCuMine la o petrecere de fundraising!

Nu știu dacă ai mai fost până acum la o petrecere de strângere de fonduri sau cum îți imaginezi că este una. Eu, de exemplu, credeam că o astfel de petrecere înseamnă oameni care stau la masă, se bucură de mâncare bună și din când în când ridică o paletă de licitații. Ah, paleta de licitații… altă nebunie pe care până de curând o văzusem doar în filme și care, în minta mea, reprezenta un soi de simbol al abundenței. Nu de alta, dar paletele alea se ridicau mai mereu pentru sume pe care, de multe ori, mintea mea nici nu le putea cuprinde. Cam cum e cu salariile unor fotbaliști. „Cum adică 40 de milioane de Euro???”. (salariul anual al lui Lionel Messi)

Așa că rămăsesem cumva cu impresia că petrecerile astea sunt doar pentru oameni foarte bogați care vor să facă din donații și un prilej de socializare. În plus, mi-era cât se poate de clar că aceste evenimente sunt organizate de femei înstărite al căror singur job e fix ăsta – să adune alte femei înstărite (și pe soții lor, cei care le-au „înstărit”) la petreceri de genul acesta. Știți voi, în stilul Emily Gilmore. (știți?)

Asta până am ajuns la o petrecere organizată de Veronica Soare…

***

Pe Veronica o știu de mai bine de 7 ani. Ne-am „cunoscut” pe Twitter, apoi ne-am văzut la o cafea să povestim despre… poezie. Apoi ne-am regăsit la Institut, apoi ne-am regăsit din nou în Țara lui Andrei, apoi era cât pe ce să lucrăm cot la cot pe șantierul Big Build, dar din păcate s-a amânat proiectul, apoi, la început de an, am fost la ea la radio să povestim despre bunătate, bine și binețe. Aș spune că drumurile noastre s-au intersectat de multe ori, că e „ceva” ce ne tot aduce una spre cealaltă și că din „cevaul” acesta o să se nască multe lucruri frumoase.

Veronica este gazda emisiunii La minuni înainte și o puteți asculta în fiecare miercuri, de la 20:30, pe SmartFM, povestind despre lucrurile bune care se întâmplă în țara asta, în contrast cu obișnuitele știri despre ce merge rău. În plus, Veronica este fundraiser în cadrul propriului proiect – minuni.ro -, prin intermediul căruia ajută mai multe ONG-uri și cazuri sociale din România. De două ori pe an, organizează și câte o petrecere de strângere de fonduri. Una în noiembrie, de ziua Lolei, cățeleșa ei, și una în ianuarie, de ziua ei. Cum azi e 18 ianuarie, v-ați prins deja, vreau să vă invit la aniversarea Veronicăi. :)

Petrecerile organizate de Veronica n-au nicio treabă cu ce am văzut eu prin filme. Desigur, poate nu m-am uitat eu la ce filme trebuie, dar tot nu-mi imaginam că ar putea fi atât de distractiv. În noiembrie, la petrecerea Lolei, am avut mini concert Feli, spectacol de magie cu Verdini și tombolă cu premii. Am râs, am cântat, am dansat și am mâncat cu poftă bunătăți făcute în casă (chișuri și prăjituri, nom nom). A fost o seară absolut fantastică, iar eu mă dusesem acolo cu gândul că o știu doar pe Veronica, iar Veronica, desigur, nu o să stea toată seara doar cu mine. Pentru mulți oameni, ideea asta poate fi descurajantă, dar experiențele de până acum mi-au arătat că, dacă îți faci puțin curaj să pășești în necunoscut, universul te recompensează. :) N-am câștigat la tombolă, dar am ajuns acasă atât de plină de bucurie și de recunoștință. Așa de multă, că primul gând în ziua următoare mi-a fost „Oare pe cât organizează Veronica următoarea petrecere?”.

***

Duminica aceasta, pe 22, te invit să #HaiCuMine la „Aniversoarea Verocikăi.  :) Bag eu mâna în foc că o să fie extraordinar de frumos. Și, în plus, e rost de o faptă bună, căci nu vă chemam doar la distracție. Cel puțin nu cu apelul „#HaiCuMine”. ^_^

Anul acesta, beneficiarii aniversării sunt cazurile sociale de copii cu autism care fac terapie în centrele ATCA – Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată.

ATCA a fost înființată în 2008 de către Anca Dumitrescu, primul specialist român acreditat în terapia ABA (model de terapie pentru copiii cu autism). Este o asociație care pe de o parte formează terapeuți, pe altă parte, în cadrul celor două centre ale lor, o sută de copii cu autism beneficiază de terapie. Cincisprezece dintre ei sunt cazuri sociale, copii proveniți din centre de plasament sau familii sărace.

Petrecerea are loc duminică, începând cu ora 18:00, la sediul Universității Alternative, pe Bd. Dacia nr. 99, la etajul 3, la doi pași de Piața Romană.

Vor fi și de data aceasta bunătăți de casă, inclusive prăjituri de la mama Veronicăi, venite taman de la Satu Mare, căci pe 23 ianuarie își serbează ziua și distinsa mamă. :) Vom avea și un recital susținut de fetele de la Muse Quartet și ne mai așteaptă și alte surprize plăcute.

Cadoul pentru Veronica ia forma unei donații pentru ATCA, donație pe care o vom face la fața locului. Keep in mind că nu o să fie POS. ^_^

***

Ce ziceți? V-am convins? Veniți cu mine la petrecere?

Hai, dați de veste dacă vreți să mă însoțiți! #HaiCuMine


Despre proiectul #HaiCuMine

#HaiCuMine este un proiect de implicare socială bazat pe puterea exemplului personal (pentru că voi chema oameni acolo unde merg și eu) și a motivației venite din apartenența la un grup (pentru că știu că e mai greu să te mobilizezi atunci când trebuie să mergi singur).

Mai multe despre proiect și despre motivația din spate puteți citi aici, iar în formularul de mai jos puteți să vă lăsați adresa de mail ca să vă țin la curent cu acțiunile:

Numele tău

Adresa ta de email

Cea mai bună rețetă de vin fiert! #FărăZahăr

Dragi prieteni, am găsit! Am găsit cea mai bună rețetă de vin fiert! Pe căutate, pe încercate, pe experimentate! :) Prima surpriză e că în cea mai bună rețetă de vin fiert, ingredientul principal nu e vinul roșu, ci… vinul alb! A doua surpriză e că de pe lista ingredientelor lipsește zahărul rafinat (e prezent doar cel din fructe), ceea ce înseamnă nu doar mai puține calorii, ci și lipsa unor potențiale dureri de cap în ziua de după consum. :D

Așadar, pentru a prepara ceea ce este, de fapt, nu cea mai bună rețetă, ci cel mai gustos vin fiert, aveți musai nevoie de:

  • 2 sticle de vin alb dulce sau demidulce (folosim vin dulce sau demidulce întocmai ca să nu mai fie nevoie de zahăr suplimentar, dar dacă la final o să vi se pară că mai e nevoie, puteți adăuga;)
  • două portocale / clementine – vom folosi zeama de la una și coaja de la ambele
  • o lămâie / lime – de la care vom folosi doar coaja
  • foi de dafin (~ 5 frunze), cuișoare ( ~ 7 bucăți), nucșoară (~ o linguriță) și scorțișoară (~ 2 lingurițe) – aici mai puteți ajusta în funcție de cât de aromat vă place
  • un băț de vanilie (se folosește tăiat pe jumătate, în lung) / o jumătate de sticluță de esență

Opțional, putem pune, tot după gust, și niște anason stelat și cardamom sau ghimbir. ^_^ Eu pun de toate, căci mie așa îmi place vinul fiert: să fie o explozie de arome, dar să nu fie prea dulce.

Punem într-o oală sucul și coaja de la portocală, coaja de lămâie, mirodeniile și puțin vin, le lăsăm pe foc cât să se infuzeze sucul cu aroma lor (vreo 5 minute) și apoi turnăm și restul vinului.

Atenție, însă! Deși îi spune „vin fiert”, vinul NU se lasă pe foc până fierbe! Se poate lăsa, dar rămâne doar un suc de struguri, pentru că alcoolul se va evapora. :) E suficient să se înfierbânte și apoi să se toarne în căni.

Iese o bunătate și, dacă închideți ochii cât beți din el, e posibil să faceți o călătorie spontană prin târgurile de Crăciun din Viena, Nuremberg sau Munchen. Luați de aici și niște poze, ca să fie treaba treabă! :)

Cheers!

Tot ce trebuie să știi despre vinul rosé

Acum mai bine de o lună am primit în dar un rosé alături de îndemnul de a mă bucura de el într-un „moment far niente”. Adică un moment din acela în care nu faci nimic, mintea ia și ea o pauză, viața e dulce și tu te bucuri de ea. Doar că pe cât de dulce e viața, pe atât de agitată am fost eu în ultimele două luni, cu renovat de apartament, reactivat de blog și inițiere pe câmpul antreprenoriatului. Așa că vinul, un „Rosé Far Niente” de la Vincon, a reușit să stea cuminte în frigiderul meu până zilele trecute. Când a fost descoperit de musafiri…

Ce bine, totuși, că au dat peste el, căci nu știu cât ar mai fi stat cuminte acolo și, că tot veni vorba de informații utile, vă spun că rosé-ul nu e devine mai bun o dată cu timpul.

***

Din ce struguri de obține vinul rosé

Răspuns corect: din struguri negri sau din struguri… rosé!

din ce struguri se obtine vinul rose

Adică nu, în mod cert nu este făcut din amestecarea vinului alb cu vin roșu. :)

Cum se face vinul rosé

cum se face vinul rose

Acum știm și de ce există mai multe nuanțe de rosé și cum se obțin ele. Nu depind, așadar, de tipul de strugure, ci de timpul petrecut de must în contact cu pielițele.

Cum și cu ce se bea vinul rosé

cum si cu ce se bea vinul rose

Rece, așadar, ceea ce îl face perfect pentru serile de vară. Pentru cei ca mine, însă, ce îl iubesc indiferent de anotimp, rosé-ul e bun oricând. Dar, în mod cert, rece. Și, băgați de seamă, e un vin versatil, potrivit atât pentru carne roșie, pește sau salată, cât și pentru desert.

***

Mulțumirile pentru acest infografic (și pentru deliciosul Rosé Far Niente) merg la Vincon.

rose de la vincon

Și, chiar așa, care e rosé-ul vostru preferat? Al meu, din păcate, e sezonier. Sau cel puțin așa cred, căci l-am găsit doar toamna prin magazine și atunci în stoc limitat. Mie, cel mai mult și cel mai mult, îmi place pelinul. :)

Triathlon Series – the boardgame

Să ridice mâna cine știe că am fost seminfinalistă pe țară la campionatul de Catan! Așa puțini? Înseamnă că nu m-am lăudat suficient… Sau că nu am avut ocazia să jucăm împreună un meci de Catan, ceea ce ar trebui remediat cât de curând. Pun la dispoziție locul și jocul, voi trebuie să vă aduceți doar pe voi.

***

Eu și jocurile

La mine acasă e un soi de cafenea din aceea cu jocuri. Nu sunt la vedere, dar sunt peste 20, înghesuite prin dulapuri sau ascunse sub canapea. Mi-am redescoperit pasiunea pentru boardgames acum vreo 6 ani, după o pauză în care joaca se mutase pe calculator, pe tărâmurile virtuale din Monkey Island sau, ulterior, din World of Warcraft. Îmi aduc și acum aminte cât de fericită eram când jucam Piticot cu mama, cu toate că la un moment dat mama nu cred că voia să mai audă de jocul acela repetitiv în care tot ce făceai era să dai cu zarul, dar care pentru mine era un univers aparte de care nu mă puteam sătura.

Oricum, jocurile de societate nu au fost niciodată doar despre dat cu zarul sau tras de cărți. Au fost și sunt în primul rând despre surpriză, despre explorare și despre a fi cu alți oameni și a împărtăși cu ei bucuria jocului. Așa că odată ce mi-am redescoperit pasiunea, am început să caut să explorez mai mult și mai mult. Am încercat jocuri de toate felurile, pe unele le-am jucat o singură dată și am simțit că a fost de ajuns, pe altele le-am jucat de zeci de ori, de fiecare dată cu aceeași plăcere. Îmi place să descopăr universul fiecărui joc, cu toate că, ulterior, mecanica e posibil să nu fie pe gustul meu.

Triathlon Series

Ultimul boardgame descoperit a fost o surpriză extraordinar de plăcută pentru că este un joc făcut în România. Departe de a fi o variantă modernă a lui „Nu te supăra, frate!”, Triathlon Series este un boardgame complex, menit să depășească granițele țării, gândit și scris în limba engleză de 4 tineri ambițioși.

4 tineri ambițioși și pasionați de sport, căci de la pasiunea pentru sport a venit și ideea jocului. Andrei, Ruxandra, Ema și Cristi sunt triatloniști și și-au unit forțele într-un creative shop – AfterRace – ce își concentrează activitatea pe ceea ce înseamnă „fun” în viața de după antrenamente. Triathlon Series se dorește a fi primul dintr-o serie de jocuri destinate cu precădere sportivilor amatori, încurajând întâlnirile prietenilor preocupați de un stil de viață sănătos.

Pare-mi-se mie că cei 4 au căutat o variantă în care iubitorii de triatlon să se poată bucura de acest tip de competiție și în sezonul rece, dar sub o altă formă, eventual într-o cabană la munte, lângă un șemineu, alături de prieteni și un pahar de țuică fiartă. Nu râdeți, știu eu cel puțin un viitor triatlonist care iarna nu se va dezice de țuica fiartă. I se zice Muntele.

Primul contact

Vestea bună este că jocul nu este dedicat exclusiv celor pasionați de sport, după cum Catanul nu este dedicat exclusiv celor pasionați de agricultură sau de minerit. Pasiunea pentru jocuri este mai importantă și vestea și mai bună este că se poate juca și în doi, o caracteristică pe care am ajuns să o apreciez din ce în ce mai mult, căci pare că a devenit din ce în ce mai rară.

Vă spuneam că îmi plac să descopăr universul fiecărui joc și procesul începe, desigur, o dată cu primul contact vizual și tactil. Se spune că nu e bine să judeci o carte după coperțile ei, dar, pentru mine, designul unui joc este la fel de important ca mecanica sa. Un design bun nu înseamnă neapărat un design complex, ci înseamna un design potrivit cu povestea jocului, care să mă ajute să mă bucur mai mult de tot procesul. Ca să înțelegeți la ce mă refer, încercați să vă imaginați o tablă de Monopoly care ar fi pur și simplu împărțită în cadrane pe care ar scrie, eventual cu un font Times New Roman: „Gară”, „Închisoare”, „Parcare”, etc.

În plus, pe lângă design, e vorba și de calitatea materialelor și, implicit, de rezistența lor. Cu alte cuvinte, încercați de data aceasta să vă imaginați tabla de Monopoly așa cum este ea ca design, dar pusă de un suport de hârtie subțire și mată, versus pe unul de carton lucios.

În cazul Triathlon Series, primul contact primește nota 10 cu felicitări. Jocul are pur și simplu un aspect general foarte bun care parcă strigă „calitate!”. Un soi de „made in Japan” versus „made in China”, doar că jocul, așa cum vă spuneam, e „made in Romania” și asta mă încântă de fapt cel mai tare: să văd că ai noștri nu fac rabat la calitate și au investit resurse de toate felurile pentru ca jocul să nu fie „ok” din punct de vedere al aspectului, ci să fie „excepțional”. Nu e atât de surprinzător totuși, pentru că „cei 4 tineri ambițioși” împart nu doar pasiunea pentru sport, ci și cea pentru antreprenoriat și comunicare, toți având experiență în aceste domenii.

Experiența jocului

Triathlon Series este un “turn based game”. Tu ești un triatlet amator (în joc orice e posibil!) ce încearcă să găsească timpul necesar pentru a se antrena, precum și pentru a-și găsi starea mentală și energia de care are nevoie ca să ducă la bun sfârșit competiția cu un rezultat cât mai bun. Scopul jocului este să scoți cel mai bun timp în cadrul competiției. În acest sens îți antreneazi skillurile sportive necesare (înot, ciclism, alergare), dar și resursele interne (energie și mindfulness). Voi vă dați seama că s-a inventat un joc în care ai cărți cu mindfulness?

Este un joc cu „tras de cărți” și „dat cu zarul”, pentru că ne place să lăsăm câte ceva și în voia șansei, dar pe măsură ce îl joci îți dai seama că strategia joacă un rol cel puțin la fel de important ca norocul. Alegerile, felul în care îți gestionezi resursele de timp, îți dozeazi energia și îți menții motivația la un nivel ridicat, la fel ca și nivelul de pregătire fizică, au influență directă asupra performanței tale pe durata competiției și fac diferența în clasament. Există mai multe tactici de joc, dar pregătiți-vă totuși ca „norocul” să vi le dea peste cap când vă așteptați mai puțin. La fiecare tură, jucătorii trag câte o carte „eveniment”, iar evenimentele sunt, la fel ca în viață de altfel, uneori bune, alteori mai puțin bune. Cu alte cuvinte, nu se știe niciodată când vine „o accidentare” sau „o zi nasoală la serviciu” și ți se taie tot zenul acumulat în ultimele ture… pardon, zile! 

Triathlon Series este un boardgame în care componenta vizuală contează foarte mult, astfel încât calitatea printului chiar era esențială și, așa cum vă spuneam, a fost asigurată din plin. Nu e vorba doar de cutie, ci și de componentele principale, anume cărțile de joc. Din propria experiență vă spun că o tură poate trece foarte repede și, de altfel, un joc complet, urmărind strict mecanica jocului, se poate încheia chiar și în mai puțin de jumătate de oră, dar dacă nu citești textele de pe cărțile „eveniment” o mare parte din farmecul său se pierde. Adevărul e că Triathlon Series conține o doză considerabilă de inspirație și motivație pentru cine e dispus să o primească și, din acest punct de vedere, da, poate că cei care s-ar bucura cel mai mult de el sunt într-adevărat cei pasionați de sport sau, dacă nu de sport, cel puțin de un stil de viață sănătos. Eu mă regăsesc cumva printre aceștia, dar pasiunea mea pentru joacă rămâne mai mare și, din acest punct de vedere, recunosc, o să prefer mereu să bag un Catan sau un Carcassonne. :)

Cheers!

Recenzii de la cititori #1: Adela Râpeanu despre filmul „Două Lozuri”

Toamna nu este anotimpul vostru preferat, nu vă place frigul, zilele voastre sunt din ce în ce mai mohorâte, chiar dacă e soare? O posibilă soluție să regăsiți buna-dispoziție, măcar pentru câteva ore, este un film bun, la care să râdeți în hohote. :)

***

Din 7 octombrie găsiți în cinematografe ”Două lozuri”, o comedie în regia lui Paul Negoescu, inspirată din celebra ”Două loturi” a lui I.L. Caragiale. Filmul respectă întocmai rețeta lui nenea Iancu și te face să râzi cu comic de nume, de limbaj, de costum, de caracter, de situație… Important e că râzi.

Uneori, râzi poate și puțin amar, pentru că acțiunea se petrece predominant într-un mic oraș de provincie din România, cu blocuri comuniste, Dacii moștenite de la părinți, birturi de cartier, tineri plecați la muncă în străinătate. Dar acțiunea te prinde, tot râzi și râzi și nici nu simți când trec cele 86 de minute până la rularea genericului de final. Ca să nu fie cazul de spoiler alert :), vă spun doar că filmul îi urmărește pe cei trei prieteni: Dinel, Sile și Pompiliu, aflați în căutarea unui bilet câștigător la 6 din 49, pe care – cum altfel? – l-au pierdut. Peripețiile celor trei, personajele cu care se întâlnesc și faimoasa lor Dacie 1300 albă vă vor smulge garantat măcar câteva hohote de râs.

Dacă v-au plăcut ”Love Building” și continuarea, o să vă placă și acest nou proiect al trio-ului Bucur, Papadopol, Boguță. Filmul îi reunește pe cei trei alături de Șerban Pavlu, Andi Vasluianu și actori debutanți, absolvenți ai școlii Actorie de film. Comedia este o producție independentă, s-a filmat în doar 15 zile cu un buget redus, dar nu se vede și nu simți asta în calitatea sunetului sau a imaginii și nicăieri altundeva în film.

***

A, foarte important! Păstrați biletele de intrare și, în spiritul filmului :), participați la concurs: puteți câștiga o Dacia 1300 recondiționată sau o masă cu cei trei actori în rolurile principale, o asigurare CASCO și multe alte produse promoționale.

Vizionare plăcută!

de Adela Râpeanu

Recomandări de weekend #4

Ca să începem într-o notă amuzantă (sau tragică…), vă spun că au trecut 4 (PATRU!) ani de la „Recomandări de weekend #3”. Să sperăm doar că nu vor mai trece încă 4 până la „Recomandări de weekend #5” și să vedem ce v-am cules pentru primul weekend din Octombrie Brumărel (încă Soricel).

***

  • București Docuart Fest, festival de film documentar românesc

A început de marți, ține până duminică, iar intrarea este liberă pe tot parcursul festivalului, atât la proiecțiile de film, cât și la sesiunile de dezbateri sau masterclass. Se întâmplă la Cinemateca Eforie și la Cinema Muzeul Țăranului, iar programul complet îl găsiți aici: http://festival.docuart.ro/program/.

Poate știți deja, eu sunt îndrăgostită de tot ce înseamnă film documentar, am avut ocazia să văd niște producții românești excepționale în cadrul unor alte festivaluri organizate în țară, astfel încât chiar vă încurajez să mergeți.

docuart-fest

  • Noaptea Albă a Galeriilor, evenimente de artă contemporană

Noaptea nopților este vineri, pe 30 septembrie, când vor avea loc evenimente în peste 150 de galerii, spații alternative, huburi creative și ateliere de creație din București și, pentru prima dată, în alte nouă orașe din țară – Arad, Baia Mare, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Sibiu, Târgu Mureș și Timișoara.

O parte din expoziții vor mai putea fi vizitate și în zilele următoare, iar lista completă a evenimentelor o găsiți aici: http://www.noapteagaleriilor.ro/Noaptea Albă a Galeriilor a ajuns deja la cea de-a 10-a ediție. La mulți ani! :)

  • Noaptea Cercetătorilor Europeni

Pentru că arta fără știință e pustiu, pe 30 septembrie vor avea loc în 15 orașe din țară și evenimente pentru cei fascinați de chimie, fizică și alți balauri. Balaurii vor fi îmblânziți în experimente și activități care să scoată în evidență magia științei și care să ne stimuleze curiozitatea și, de ce nu, dorința de a începe o carieră în cercetare.

Deși îi spune „noaptea”, evenimentul va avea loc seara, între 17:00 și 22:00, astfel încât nu trebuie să alegeți între știință și artă, ci vă puteți bucura de ambele. Cafea să fie! În București, activitățile principale vor avea loc la Piața Universității, iar programul complet îl puteți consulta aici: http://www.noapteacercetatorilor.eu/.

noaptea-cercetatorilor

  • Sci + Fi FEST, festival de Știință și Science Fiction

Rămânem în același registru, căci, în România, Noaptea Cercetătorilor marchează deschiderea unui festival amplu dedicat științei, Sci+Fi FEST, organizat de Revista Știință și Tehnică.

Vineri și sâmbătă, pe lângă cercetători, inventatori și profesori universitari, veți avea ocazia să cunoașteți și scriitori de science fiction, critici și promotori ai SF-ului românesc. Festivalul se va desfășura la Biblioteca Națională și va cuprinde expoziții de roboți și drone, zone de realitate virtuală și augmentată, tehnologii eco și mașini cu propulsie alternativă, lansări de carte științifică și SF, expoziții de artă SF și fantasy, concursuri de cosplay, maraton de filme SF, concerte. Programul complet, aici: http://stiintasitehnica.com/program-scifi-fest-2016/.

scififest

***

Cheers!

V for Verde, târg de viață sănătoasă!

E sfârșit de septembrie (da, da, se duce și luna asta, 93 de zile până la Crăciun!), așa că e vreme de V for Verde, târgul meu de suflet, ajuns deja la cea de a 5-a ediție. În 2013, când i-am cunoscut, își spuneau „târgul minților deschise”, apoi au devenit „târg de produse bio și viață sănătoasă”. Așa că hai weekendul acesta (24 – 25 septembrie) să vă luați o porție (sau mai multe) de viață sănătoasă! :)

Anul acesta, V for Verde va aduce un colț de natură în mijlocul Bucureștiului, aproape de Piața Romană, la A3 (str. Arthur Verona nr. 2), sâmbătă și duminică în intervalul 10:00 – 19:00.

***

De ce să mergi

Viață sănătoasă, bine, dar ce înseamnă asta mai exact? Uite cel puțin 5 motive pentru care să vii în weekend la târg:

  • Bunătăți și delicatese bio (ceaiuri, mirodenii, miere, pâine cu maia, legume fericite, gemuri și dulcețuri, semințe de toate felurile și uleiuri presate la rece)
  • Cosmetice naturale și organice (ape florale, creme, uleiuri și unturi de corp, săpunuri, parfumuri, nebunii)
  • Obiecte eco deco (din lemn, hârtie, textile și culori, aici sperăm să ne găsești la anul și pe noi, cu atelierul nostru de meșteșugărit ^_^)
  • Conferințe felurite, de la 12:00 până la închiderea programului, cu bloggeri culinari, specialiști în parenting, instructori de yoga și de fitness, nutriționisti și specialiști în cosmetică organică;
  • Yoga spot pentru părinți, loc de joacă pentru copii! :)

v-for-verde-2016

Lista completă a expozanților o găsești aici, iar programul conferințelor, aici

Să fie verde! :)