Dacă banii nu aduc fericirea, am aflat pe pielea mea că proiectele sociale o aduc. Sunt astfel de oameni, ca Nicolae Doca, cei pentru care a meritat fiecare secundă dedicată proiectului “Let’s Do It, Romania!” în ultimul an. Iar în acest moment nu mi-aş putea dori nimic mai mult. Azi nu o să fiu calică.
Buna Oana,
Nu ma cunosti si nu te cunosc. Cel putin nu direct. Te-am “vazut” (electronic vorbind) pe “Let’s do it Romania” unde esti lider detasat in atragerea de oameni in campanie. Este impresionant pentru mine si am tinut sa te felicit personal. Sper sa nu sune prea “creepy” treaba asta. :) Am 35 de ani, o sotie si o fetita de 5 ani pe care le ador. M-am nascut intr-o altfel de Romanie decit tine. Am avut ocazia sa traiesc clipa de clipa si sa fiu martorul schimbarii acestei tari, de la revolutie incoace.. o schimbare la care parintii nostri au visat iar noi doar am trait-o. More »
Mi-am dat demisia. O decizie luată după multe zile de cugetat, dar după prea multe nopţi nedormite. Cred că prima oară când am realizat cu adevărat că am o problemă a fost când mi-a zis Dan că arăt ca dracu. Se întâmpla după ce deja îmi mai bătuseră câte un apropo şi alţi prieteni că ar trebui să dorm mai mult. Dar Dan a fost cel mai sincer. Eram cu echipa Lecturi Urbane în faţa Primăriei şi ne pregăteam de prima întâlnire încununată de succes în camera de la etajul 14. După complimentul lui Dan, a urmat Iulian care în timpul unei discuţii mi-a spus că am un ton agresiv şi că l-am avut şi în ultimele mailuri. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Ţin minte că am luat liftul, am ajuns sus şi după ce ne-am aşezat la masă m-a bufnit plânsul. Cedasem în etajul 14 al Primăriei.
Dar asta se întâmpla acum prea mult timp şi poate dacă întâlnirea nu s-ar fi încheiat cu limonadă şi îngheţată la terasa de lângă, următoarea zi nu aş fi luat-o de la capăt ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic rău. Poate.
Nici Dan nu a încetat să fie sincer, dar nici eu nu am încetat să mă culc după răsărit. Şi măcar de n-ar fi ieşit soarele de după nişte blocuri gri.
Nu ştiu ce m-a determinat să iau în cele din urmă o decizie. Poate faptul că mă plimbam într-o seară de iunie prin parc şi nu înţelegeam de ce este atât de multă lume. Mi-am dat seama More »
1. Sper că aţi auzit cu toţii până acum de campania desfăşurată pentru Daniel Răduţă, cel mai bine cunoscută în online prin hashtagul #draduta. Un mare bravo, din nou, tuturor celor care au contribuit la strângerea de fonduri, dar mai ales la creşterea vizibilităţii acestei campanii, pentru că este o deschizătoare de drumuri.
E foarte interesat de observat faptul că oamenii reuşesc să se mobilizeze mai repede când este vorba de cazuri concrete, decât de subiecte generale cum ar fi ”lupta împotriva leucemiei”. Sper însă ca această tendinţă să se schimbe, iar această campanie să aibă rol de exemplu pozitiv, pentru că More »
Iar fug la munte în weekend, aşa că vă las în compania domnului de mai jos.
Am fost surprinsă când am descoperit că-mi place varianta Crematory a „One” (atenţie, e cu „grohăială”), dar zău că nu mă aşteptam să-mi placă o variantă cântată la ţambal a oricărei melodii semnate Metallica. Şi nu pentru că nu mi-ar plăcea death/gothic metal-ul sau ţambalul, ci pentru că sunt melodii pe care nu le pot concepe să fie cântate altfel şi totuşi să îşi păstreze farmecul. Dar iată.
Şi da, nu mă pot abţine să vă dau spre ascultare şi Crematory – „One”. Cine ştie ce fani death metal descopăr sau se descoperă. Plus că e blogul meu şi îmi place prea mult ca să nu îl pun :))) More »
S-a comentat