Ai grijă la doamna în roz! (sau cum să nu mințim poporul cu televizorul, dar nici cu Facebook Ads) | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Ai grijă la doamna în roz! (sau cum să nu mințim poporul cu televizorul, dar nici cu Facebook Ads)

E 4:49. Trebuia să fiu la o conferință acum, dar nu m-am mai dus. De ce? Păi, să vedeți, vin de la o altă conferință acum. A fost acolo speaker și persoana care ținea conferința de la 15:00. Și a reușit să mă convingă să nu mai particip. Cum? Păi mai întâi a încercat să-mi vândă cu agresivitate niște produse care nu mă interesau. Și apoi? Și apoi am aflat că m-a și mințit.

***

Acum vreo două săptămâni îmi tot apărea pe Facebook o reclamă la o conferință gratuită în care urma să aflu cum să creez campanii eficiente de Facebook Ads. „Grozav!”, mi-am spus, „Aș merge să aflu și eu mai clar cât de largă e bine să fie audiența, cât buget e indicat să aloc, dacă e mai eficientă o campanie concentrată pe mai puține zile sau lăsată să funcționeze mai mult cu aceeași sumă de bani, etc.”. Eram chiar entuzismată, dar entuziasmul meu s-a fâsâit când am văzut că evenimentul urma să aibă loc pe 4 octombrie, în săptămâna în care eu aș fi fost plecată cu Habitat for Humanity.

Între timp, Big Build-ul s-a amânat, săptămâna mea s-a liberat, așa că vineri, când am văzut din nou reclama cu doamna îmbrăcată în roz și degetele arătătoare îndreptate spre mine (reținusem imaginea folosită), am dat încântată click. Am ajuns pe o pagină în care nu se mai discuta nimic despre Facebook Ads, cumva părea a fi o altă conferință cu totul, dar era tot pe vânzare online, mi s-a părut interesant, așa că m-am înscris.

Câteva ore mai târziu, îmi apare iar reclama, văd iar că scrie despre Facebook Ads, dar parcă linkul ducea spre altă pagină. Dau click, ajung într-adevăr pe o altă pagină, văd că aici e vorba despre o conferință de „Targetare și campanii eficiente”, văd că ține până la 15:00, în condițiile în care cealaltă începea la 15:00, în locuri diferite, mă gândesc cum se poate teleporta doamna în roz, dar mie îmi plac surprizele, așa că mă înscriu și la asta.

***

Aflu între timp că în cadrul primei conferințe doamna în roz este doar unul dintre speakeri, deslușind astfel misterul teleportării (ușor dezamăgită de lipsa componentei SF…), ajung azi la eveniment, mă așez și aștept cuminte discuția despre Facebook Ads. Prima prezentare nu, a doua prezentare nu, a treia prezentare, ținută chiar de doamna în roz, nu. De fapt, nu numai că nu, dar doamna în roz povestește timp de 10 minute despre varianta gândită de ea de „pâlnie de vânzări” și folosește următoarele 30 de minute ca să își vândă un workshop de 500 de Euro. Un workshop ieftin, ținând cont de faptul că același atelier costă 2000 de lire în Londra și că pentru o zi de consultanță doamna în roz cere 10.000. Da, da, 10.000 de Euro, așa a zis.

În fine, să fie sănătoasă, să ceară cât vrea ea, să și primească dacă are de la cine. Problema mea era că asistam la o prezentare care nu îmi aducea niciun pic de valoare și care la un moment dat devenise absolut penibilă. Știi că a devenit absolut penibilă atunci când le spui participanților că DOAR AZI, DOAR ACUM beneficiază de o super reducere la workshopul de 500 de Euro, întrebi „Cine vrea să vină la workshop???” (da, da, fix așa, cu trei semne de întrebare), nimeni nu ridică mâna și tu zici că ai văzut câteva mâini ridicate timid. Nu, doamnă, zău, nu era nicio mână ridicată. Nici măcar timid.

Vestea bună este că românii antreprenori nu înghit așa ușor genul acesta de bullshit. Vânzări care funcționează la americani nouă ne provoacă în general greață. Așa că nu-i de mirare nici că n-a fost nicio mână ridicată, nici că în pauza de masă toată lumea discuta despre cât de penibil a fost, nici măcar că următorii speakeri nu s-au putut abține să nu facă și ei bâză pe tema aceasta.

***

Dar să nu uităm de ce mă aflam eu acolo. Venisem să aflu mai multe depre Facebook Ads și mai rămăseseră trei prezentări. A patra nu, a cincea nu și, surpriză, a șasea nu. Așa că în ultima sesiune de întrebări îmi fac curaj și spun ce am pe suflet.

Bună ziua, eu am venit aici după ce am văzut într-un Facebook Ad că se va discuta despre Facebook Ads. Mai are sens să sper?

Apoi, lovitura zilei: organizatorii spun că ei nu au făcut Facebook Ads pentru acest eveniment, eu nu știu ce să mai cred, mai ales că discutasem în pauză despre asta cu mai mulți participanți și veniseră și ei tot din acest motiv, iar într-un final ne luminează Emil: „Ba da, au fost reclame, dar erau sponsorizate de Ozana Giușcă.”.

Ozana Giușcă. Doamna în roz. Mă prinsese în capcană, fix în modelul ei de pâlnie de vânzări. Eram fraierul ăla căreia îi atrasese atenția (ce mai conta că mințise!), căruia îi oferise o informație gratuită și căruia spera să-i vândă produsul ăla de 500 de Euro.

Țeapă, doamnă, azi nu ne-ați fraierit suficient de bine! 

***

Și ca să încheiem totuși într-o notă pozitivă, aș vrea să le mulțumesc Ralucăi Radu și Danei Nae Popa pentru cele două prezentări care m-au făcut totuși să simt că ziua de azi nu a fost o întreagă pierdere de timp.

Cheers! Și grijă mare la doamnele în roz!

(sursă featured foto)

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

4 CommentsLeave a comment

  • Hai că era drăguță! Pe lângă fraza cu 10.000 (usd am înțeles eu dar…te mai uiți?) am mai reținut următoarele:
    – nu locuiește în România
    – este românească și de aia ne vinde nenorocirea aia la un preț de nimic
    – petrece mult timp în Africa pe un șezlong și muncește juma’ de oră
    În rest nu știu ce a prezentat. Am ratat ceva?

    • Nu, nu, ai reținut esențialul! Nota 10, bravo! Pasul următor este să dai mai departe informația în comunitatea ta, să beneficieze și ceilalți de informațiile acestea de interes național! Pay it forward, Ovidiu!

  • Si pentru ca orice serial, care se respecta, are mai multe episoade, sa trecem la episodul urmator. Astazi am primit un mail cu titlul “Am zbarcit-o…”. Doamna Giusca (hai sa nu ii mai spunem Doamna in Roz – ca vad ca isi face brand cu expresia asta) a trimis un mail catre participantii la conferinta despre care ai mentionat in articol si isi “pune cenusa in cap”… Citesc un mail lung si zic, uite ma, ca nu e Dracu chiar atat de negru si dupa 1 kg de cenusa, doamna respectiva si-a adus aminte de mostenirea pe care o are de pe planeta Teleshopingului de unde vine (dumneaei si alti astfel de Traineri) si continua sublim :
    “Ca sa ma revansez, ofer participantilor acestei conferinte 7 bilete gratuite la:
    Knowledge into Millions™
    https://tooliers.leadpages.co/knowledge-into-millions/
    Este fix acelasi eveniment pentru care antrepreneorii de la Londra platesc £2,000
    https://tooliers.leadpages.co/london-power-class/

    Minunat, pur si simplu. Banuiesc ca “Va urma”… din pacate.

    • Păi mă gândeam, de dragul continuării, să accept invitația și să merg la workshop. :))

      Oricum, am apreciat mailul. Îți trebuie ceva coițe ca să recunoști că ai greșit, mai ales la o săptămână distanță când subiectul era deja fâsâit. Și am apreciat și tonul folosit, îmi plac oamenii care nu se iau prea tare în serios.

      Altfel, ce pot să spun, odată ce adopți stilul acesta de vânzări e foarte greu să te mai observi din exterior să-ți dai seama când o dai în penibil și cu atât mai greu e să renunți la el…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *