Recunosc, am cerut „Testamentul lui Hitler” pentru că, timp de câteva minute, mintea mea s-a oprit, a refuzat să mai gândească și a ales drumul cel mai simplu și mai scurt de a traduce un cuvant: l-a asociat cu un altul. Așa se face că atunci când am cerut „Testamentul lui Hitler” eram de fapt pregătită să citesc „Jurnalul lui Hitler”, totul ca urmare a cărții pe care o terminasem recent și a cărei acțiune se desfășura tot în perioada Holocaustului: „Jurnalul lui Anne Frank”.
Ulterior, de data aceasta fără să fie o surpriză așa de mare, am descoperit că testamentul lui Hitler ocupă vreo 7 pagini din cele 255 și că asocierea mea inițială cu jurnalul Annei Frank a fost una inspirată. „Testamentul lui Hitler” prezintă de fapt viața lui Herman Rothman, un evreu născut în Germania cu 15 ani înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Herman Rothman este și autorul cărții, așa că m-am reîntâlnit cu poveștile scrise la persoana I, văzute de această dată prin perdeaua timpului, dar cu un impact emoțional la fel de puternic. „Testamentul lui Hitler” este de fapt Autobiografia lui Herman Rothman.
Spre deosebire de Anne însă, un copil nevoit să trăiască timp de 2 ani ascuns într-o țară aflată sub regim de teroare, Herman a fost mai norocos. Deși luat de lângă părinții săi, la 14 ani acesta reușește să plece din Germania, făcând parte din cei 10.000 de copii evrei duși în Marea Britanie în cadrul operațiunii „Kinder-transport”. La numai câteva zile după, în Germania va izbucni războiul pentru care Hitler îi considera responsabili pe evrei.
La 19 ani Herman s-a înrolat în armata britanică. Ironia sorții a făcut ca abia la sfărșitul războiului Herman să ajungă într-un lagăr. În 1945 însă, în lagărul de la Fallingbostel erau închiși prizonieri de război germani, închiși în 5 complexuri, numerotate de la A la E. În Complexul E erau închiși ofițerii de rang superior, potențialii criminali de război și oficiali naziști. Prizonierii erau interogați și împărțiți pe categorii, urmând ca cei care erau suspectați de crime de război să fie transferați într-un lagăr special. Din echipa de anchetatori făcea parte și Herman Rothman.
Fallingbostel a fost și locul în care au fost găsite testamentele lui Hitler și Goebbels – cusute în căptușeala din zona umerilor a hainei lui Heinz Lorenz, Ofițerul de Presă al lui Hitler. Și deși, așa cum vă spuneam, nu ocupă mai mult de 10 pagini, cele două testamente conțin pasaje absolut cutremurătoare.
Mai presus de orice, ordon guvernului națiunii și poporului să susțină legile rasiale până la ultimele consecințe și să opună o rezistență înverșunată celor care înveninează toate națiunile, comunitatea evreiască internațională.
Berlin, 29 aprilie 1945, ora 4:00
A. Hitler
Herman Rothman a fost un caz fericit printre milioane de cazuri nefericite. Faptul că el și familia sa au reușit să supraviețuiască regimului nazist și chiar să se regăsească la sfârșitului războiului este, așa cum el însuși spune, un miracol. Întrebarea pe care și-o pune însă în ultimul capitol al cărții sale este esența acestor cărți despre Holocaust și victimele sale: „Am învățat oare lecția istoriei?”
Acest articol face parte din campania vALLuntar, prin care echipa editurii ALL își propune să încurajeze lectura și voluntariatul. Fiecare recenzie valorează 15 minute de voluntariat realizat de echipa editurii într-un ONG/proiect ales de bloggeri. În plus, fiecare comentariu referitor la carte sau la campanie, dat la acest post, adaugă încă 3 minute de lucru. Mai sunt doar două zile de campanie, hai să vedem câte reușim să strângem! Voi către ce ONG/proiect ați redirecționa minutele de voluntariat?
E o carte care-mi face cu ochiul. Nu neapărat fiindcă m-ar pasiona istoria, dar fiindcă aş vrea să cunosc măcar o filă din “romanul” care-a fost al Doilea Război Mondial. Şi cred că fiecare ar trebui să ştie.
nu este atat o carte despre istorie, cat despre oameni. sincer :) si ti-o recomand cu mare drag.
Hitler a fost cvum a fost, dar cartea cred ca ar trebui citita doar pentru cultura generala. Mi-am trecut-o pe lista de asteptare!
O carte interesanta. Mi-o imprumuti si mie? :P
cum sa nu! :)
si eu citesc acum pentru campanie tot o carte despre razboi..Britannia Road 22 si ma pasioneaza subiectul asa ca o voi citi si pe cea recomandata de tine cu siguranta
pe mine m-a surprins intr-un mod foarte placut. am citit mai multe carti despre Holocaust, dar aceasta este speciala pentru ca abordeaza si perioada de dupa incheierea WW2. si are un final fericit. :)
Foarte interesant!
Imi place cartea pe care ti-ai ales-o! :-)
interesant proiectul celor de la All
Destine prinse in momente dureroase, natiune, categorii sociale, etnii, si minoritati…
Sunt fascinat de puterea aproape suprapamanteana de rezistenta a personajelor prinse intre lamele conflictului sinistru al purificarii rasei umane…sa ai in fata ochilor, macar si numai pentru o zi, vizunea sfarsitului, al tau, al celor dragi , al celor nevinovati face m-ar duce, ca cititor, catre nevoia permanenta de a urâ , pana la grotesc intrebarea ^De ce?^
Si oricum, nicio lacrima nu poate fi stearsa cu adevarat, decat dupa ce plansul se va opri! O caret ca o lectie! O carte a vietii!
O carte interesanta, merita citita!
Dacă tot eşti atrasă de Holocaust, îţi recomand ca o lectură light (ficţiune) cartea Tatianei de Rosnay, Se numea Sarah (cu o recenzie aici)
daaaaa, o vreau!!! :D
Dacă te dai pe un canal de comunicare mai în timp real şi mai privat, vedem cum facem şi poate o să o ai :).
Intotdeauna mi-au placut povestile puse in context istoric. Cu atat mai mult cu cat are un final fericit, intr-o perioada in care predomina tragediile. As citi-o cu interes!