Taman ce am văzut pe Twitter că s-a prelungit perioada înscrierilor în PRIME (singura asociație studențească de relații publice și comunicare din România) și m-am gândit că ar fi o ocazie bună să vă povestesc puțin despre experiența mea cu recrutările. Iar Nico este probabil deja stresată citind aceste rânduri, pentru că de curând (mai exact în acest weekend) a aflat că ea a făcut parte din comisia care m-a RESPINS.
Într-adevăr, acum 4 ani de zile cei de la PRIME mi-au trimis un mail din categoria celor care ai prefera să se încheie altfel. Ulterior, am mai primit unul și de la Advice. De data aceasta problema a constat în faptul că cei respinși nu fuseseră trecuți în BCC, astfel că am asistat la afișarea unei adevărate „liste a rușinii” și a unei potențiale baze de date pentru alți recrutori.
Ce este amuzant este că și eu am realizat că Nico este „that bitch that said NO” abia după ce ne-am mai întâlnit pe la diverse evenimente, evenimente la care am ajuns de data aceasta nu prin completarea unui formular, ci primind invitații chiar de la agenția pentru care Nico lucrează. Pentru că, după ani și ani, Nico a ajuns să fie PR și eu am ajuns să scriu pe blog. Win-win, nu? :)
Mailul primit atunci încă îl mai însă pentru că a reușit la vremea respectivă să dea naștere unor adevărate frustrări, dar pe de altă parte să mă și ambiționeze astfel încât să îmi dovedesc singură faptul că motivul pentru care nu am fost acceptată era acela că sunt „supracalificată” a.k.a. „prea buna pentru ce căutau ei”. Altfel, interviul mersese chiar bine!
Draga Oana, In urma interviului sustinut, comparand raspunsurile tale cu grila profilului membrului PRIME, credem ca o colaborare cu asociatia noasta nu ar fi obiectivul spre care tinzi in dezvoltarea ta personala. Noi te vom tine la curent cu evenimentele pregatite de PRIME in perioada urmatoare si speram sa te avem printre participantiIti multumim pentru timpul acordat si iti dorim mult succes in viitor! Echipa PRIME
Desigur, ca o persoană căreia nu i-a fost niciodată jenă să întrebe „de ce?”, următoarea zi am cerut explicații…
Salut. Apreciez faptul ca ati trimis mail si celor pe care nu i-ati acceptat. Avand in vedere faptul ca sunt o persoana careia ii place sa invete din greseli, as aprecia daca mi-ati putea spune mai detaliat ce anume v-a determinat sa nu ma alegeti. Mai exact, care este profilul membrului PRime? Si care ar fi obiectivul spre care tind in dezvoltarea mea personala? Va doresc o zi buna si astept un raspuns. Oana Bratila.
Am așteptat un răspuns pe care nu l-am primit nici până în ziua de azi, acesta fiind de altfel singurul regret pe care îl am în legătură cu experiența mea cu recrutările PRIME. Serios, bai, de ce nu m-ati acceptat? :)) Altminteri, cunosc mult prea mulți oameni mișto care au făcut parte din asociația aceasta ca să spun cuiva că nu merită să aplici. Toți au ajuns să facă ceea ce își doresc și o fac și bine.
Ce trebuie să înțeleagă însă un boboc ce își dorește să facă parte dintr-o astfel de asociație este că respingerea nu înseamnă în niciun caz că nu ești destul de bun. Ce poate să însemne este că locul tău nu este acolo. Iar în continuare trebuie să fii băiat deștept, să-ți vezi de treaba ta și să construiești în altă direcție.
Eu am ajuns până la urmă (de fapt imediat după ce am fost respinsă) să fac voluntariat pentru ARRP, Asociația Română a Profesioniștilor în Relații Publice, asociație ce putem spune cu mâna pe inimă că în ciuda încercărilor noastre de a tot resuscita, după plecarea ultimului val de voluntari, a murit. În cadrul activității mele de acolo am lansat însă primul proiect personal, un blog de relații publice ce a ajuns repede pe .ro și s-a dezvoltat frumos alături de o echipă de fete pasionate de PR. Și prin intermediul său am început să merg pe la diverse evenimente (și vreau să-i mulțumesc lui Manafu pentru votul de încredere), să cunosc oameni și în timp să îmi clădesc brandul personal. Atingându-și într-un final scopul, toată echipa ajungând să lucreze în proiecte online, agenții sau pe poziții de marketing și comunicare în companii, apPRentice.ro a fost și el abandonat. Așteaptă însă, cuminte, să fie preluat de o nouă serie de tineri ambițioși. Asociați sau nu! :)
Memo: povestea merge mereu mai departe!
Stii ca si pe mine ma respinsesera cu un an inainte? Tot asa, pe motiv de nepotrivire temporara de caractere. M-am dus si anul urmator si le-am zis clar ca eu vreau cu ei, ca I do think that we belong together si ca, daca o sa ma respinga din nou, voi aplica si in anul 3 :) Apoi m-au luat.
Ce invatam din aceasta poveste? Daca cineva iti inchide o usa, ar fi bine fie s-o redeschizi cu mai mult tupeu, fie sa te duci la alte usi si sa iti pui acolo la bataie tot entuziasmul si dorinta de a face treaba buna.
Aaa, si vorba bunicii mele, sa-ti lasi loc de “buna ziua” peste tot, pentru ca nu se stie ca pamantul cum se vor aseza stelele peste ani si ani :)
Oarecum ontopic: Citind postul asta al tau mi-am dat seama ca eu nu am intrebat niciodata pe nimeni “de ce m-ati respins”. Nici nu mi-a dat prin cap ca pot face asta … Na, dovada clara ca omul cat traieste invata :) Chiar si de la cei muuuuult mai tineri decat moi :))
Pup.
PS Ce tare mi-ar placea sa scrii mai des :)
Oana, Nico, stiti ce? Si eu am fost prima oara respinsa in ASER. Am explicat pe indelete povestea mea in articolul de aici: http://elenaciric.ro/2011/azi-e-ziua-aser-ului.html Mi se pare amuzant ca ne leaga si chestia asta :D
Haha, ce familiar imi suna povestea ta. Fix aceeasi experienta am avut-o cu VIP. Mai ales ca la interviu mi s-a spus ca “orice ar fi, voi avea sigur de invatat ceva din asta”, tocmai pentru ca, daca vreau, imi vor explica de ce nu am fost acceptata. Cand am aflat ca am fost respinsa, le-am dat mail. Mi-au raspuns ca imi trimit feedback zilele urmatoare. Au trecut cinci ani. Tehnic vorbind, inca n-au trecut “zilele urmatoare”, nu? Avem doar perspective diferite asupra trecerii timpului, I guess.
Partea funny e ca nu-mi pare deloc rau acum, privind inapoi, ca n-am fost acceptata. M-am ambitionat si am facut chestii mult mai misto.
[…] silavarcald shogunu Sânziana Ruxandra Rominho Rokssana Recurs Olga Rareș Raluca Radu Radu Neag Radu L. que stii oare? Postează dacă ți-a plăcut pe:FacebookTwitterLike […]
Oana, habar n-aveam ca ai incercat in PRIME.
Sa-ti mai spun un secret: daca esti baiat, ai mult mai multe sanse :D
Lasand la o parte amanuntul asta, trebuie sa recunosc o chestie. Si eu am facut parte doi ani din echipa de recrutarea a PRIME-ului si, oricat ne-am fi dat silinta, sunt sigur ca am lasat oameni foarte buni pe afara. Din simplul motiv ca nu suntem specialisti in HR. Si ne asumam asta :)