Am câștigat Campionatul de brioșe Lurpak!

Bine, recunosc, mint! Aș fi vrut să-l câștig, dar am refuzat să pun glazură de ciocolată pe cele ce au ieșit cele mai frumoase, pufoase și gustoase. Ale mele, desigur. Ce-i aia glazură de ciocolată pe o brioșă? Bombonele, bucățele de ciocolată, nuci, chiar și mac înțeleg, deși cu greu, dar să le înec în ciocolată? Nu, am refuzat vehement!

Pentru cei care nu știu despre ce vorbesc și de ce mă agit cu atâta pasiune: ieri am participat la Campionatul de brioșe Lurpak și ca să o citez pe maică-mea după ce am anunțat-o și pe ea de ispravă: „tu mergi direct în campionate?”, tot ieri am învățat cum să le și fac. Motivul întârzierii este unul simplu: prietena mea cea mai bună este maestra brioșelor și deci sursa nesecată de astfel de desert. Dar cum de fel îmi place să mă pricep la cât mai multe lucruri, evenimentul mi s-a părut nu numai deosebit de plăcut (să recunoaștem, un „campionat de brioșe” sună absolut delicios), ci și cu adevărat util, exact prin prisma faptului că am învățat să fac ceva nou.

Unt, zahăr, ouă, făină, praf de copt și niște suc de portocale pentru pufoșenie și ai gata aluatul de bază cu care poți să te joci cum vrei. Noi am avut de ales între nuci, fistic, semințe de dovleac, ciocolată, cacao, cafea, coajă de lămâie, coajă de portocală, smochine, mac și scorțișoară, dar posibilitățile sunt nelimitate. De preferat însă, pentru brioșa perfectă, este să nu exagerăm cu ingredientele – nici ca diversitate (maxim două – trei arome sunt de ajuns), nici ca volum. Moderația, doamnelor, este cuvântul cheie, iar ce iese la final este un desert 100% natural gata în 20 de minute de stat la cuptor.

Briosele mele :D

Evenimentul s-a desfășurat la Violeta’s Vintage Kitchen, un bistro deosebit prin specificul său, ascuns pe Batiștei, chiar sub îndrumarea Violetei. Violeta, o doamnă tare simpatică și cu o adevărate pasiune pentru gătit, a deschis bistro-ul tocmai în spiritul ingredientelor proaspete și naturale, iar meniurile zilnice sunt desprinse mai degrabă dintr-o carte cu povești spuse de bunica, decât dintr-una de bucate.

În centrul atenției s-a aflat însă cea de-a treia descoperire a zilei: untul Lurpak. Lurpak, de care, la fel ca și mine, probabil nu ați mai auzit până acum, este cel mai vechi și în același timp cel mai apreciat brand de unt din lume. De ce a ajuns abia acum și la noi, beats me! Dar e danez, s-a născut în 1901, e premiant absolut, în continuare cu coroniță, și acum se găsește și în România. Iar cel face atât de bun este probabil faptul că 1 kg de unt Lurpak se obține din 20 kg (!) de lapte integral de calitate superioară. Desigur, îngrașă ca naiba, dar ce-ar fi viața fără o felie de pâine prăjită cu unt din când în când?

Întrebarea zilei rămâne însă: cu sau fără glazură de ciocolată? Ia, să vă aud!

later edit:

Iată și rețeta completă (cu tot cu cantități), ca să vă bucurați și voi de reușita proprie :D

Baza pe care am lucrat noi:

220g faina

100g zahar

200ml suc portocale

115g unt

2 oua

1 praf copt

Opțional (a.k.a. puteți să puneți și alte mirodenii, aceasta este rețeta Violetei)

2 lg coaja porto

1 lg coaja lamaie (deci cam 3 portocale si 1 lamaie per persoana)

1 lgt scortisoara

100 g ciocolata 70% cacao

50 g fistic

50 ml smintina dulce

1 baton de vanilie

Poftă mare! :D