Amintiri din „epoca de aur” | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Amintiri din „epoca de aur”

Pentru că luna aceasta se împlinesc 20 de ani de când am scăpat de raţie, băieţi cu ochi albaştri şi programe bulgăreşti, dar totuşi evenimentele au făcut ca amintirea revoluţiei din 1989 să fie pusă sub semnul tristeţii, revoltei şi scârbei, m-am hotărât să aduc vremurilor de mult apuse un „omagiu” diferit.

Nu eu am ales această variantă, ci mai degrabă ea pe mine, pentru că scormonind zilele trecute prin nişte sertare, am dat peste o carte veche: BANCURI din „epoca de aur” (De la lume adunate). Aşa că am selectat câteva din cele care mi-au plăcut mie cel mai mult, pentru a ne aminti împreună de „epoca de aur”, cu zâmbetul pe buze. Atât cât vor şi pot colţurile gurii să se ridice…

Şi vă citez pentru început prefaţa acestei cărticele cu pagini îngălbenite de timp.

Am încercat să  adunăm o serie de bancuri reprezentative (nu avem pretenţia că sînt cele mai bune) ale „epocii de aur”.

Acestea sînt culese din folclorul urban şi rural.

Ele reprezintă o formă de opoziţie nonviolentă a acestui popor latin faţă de dictatura comunistă.

Pentru a defini cât mai bine caracterul acestei rezistenţe, începem tot cu un banc:

Bunul Dumnezeu împarte darurile. Spre seară apar şi românii.

– Bine măi băieţi, la ora asta?

– Păi să vezi Doamne, am stat la coadă, n-a venit autobuzul…

– Ei, ce să vă mai dau eu vouă? Că pe alea de bază le-am terminat, uite ce vă dau: Să priviţi viaţa cu zâmbetul pe buze, şi să faceţi haz de necaz…

1. Un om în vârstă merge încet pe stradă.
-Să trăiţi, tov. profesor, îl salută un tânăr.
-Bună ziua, nu cred ca te cunosc, răspunde profesorul.
-V-am fost elev, acum sunt ofiţer de securitate, răspunde tânărul. Ce mai e pe la şcoală?
-Nimic nu mai e ca pe vremuri. Copiii nu mai învaţă. Uite ieri l-am intrebat pe elevul Gerogescu cine a scris „Luceafărul” şi nu a putut să-mi răspundă.

Seara târziu fostul elev îi telefonează profesorului.
-Georgescu a mărturisit, tov. profesor. El a scris „Luceafărul.”

2. Un american în trecere prin Bucureşti îl întreabă pe un cetăţean de ce stă la coadă.
-Se dă carne! răspunde acesta
-Ciudat, zice americanul. La noi nu e nimeni, vii, alegi, vânzătorul îţi taie, plăteşti şi pleci.
-Sînteţi înapoiaţi. Asta la noi era acum 45 de ani.

3. La o coadă lungă la alimente, un individ, supărat, iese din rând zicând:
– Mă duc să-l omor pe Ceauşescu.
După circa o oră se întoarce.
Lumea îl întreabă:
– L-ai omorât?
– Nu, dar mi-am păstrat rînd la coadă şi acolo.

4. Bulă vine la şcoală cu pantalonii necălcaţi.
Profesoara îl apostrofează.
El răspunde:
-Doamnă, mama a zis că dacă bagă televizorul în priză, îl vede pe Ceauşescu; dacă bagă radioul în priză, îl aude pe Ceauşescu. Îi e frică să bage şi maşina de călcat în priză.

5. La coadă, doi stau de vorbă în arabă.
-Aş hali Salam, da’ n-am.
-Salam Sadat.
-Halim Sulah.

6. Ţiganca strigă la copii:
– Toată ziua video şi iar video. Mai puneţi şi voi mîna pe o carte, pe o revistă, mai faceţi şi voi nişte cornete.

About author View all posts Author website

Oana

Pasionată de tot ce înseamnă stil de viață sănătos, educație emoțională și implicare socială. Cred în libertate, în sinceritate și în bunătate. Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *