In ultimul timp nu am reusit sa ma mai gandesc la nimic inteligent ce ar merita sa fie scris pe acest blog. M-am saturat sa ma plang atata de transportul in comun si de oameni de tot felul. As vrea sa gasesc solutii si sa pot schimba ceva, nu sa ma plang…Dar ma simt obosita in ultimul timp. Si somnul se pare ca nu ma ajuta. Nu stiu cat de mult somnul reuseste sa-ti odihneasca mai mult decat trupul. Sa-ti odihneasca mintea si sufletul.
Trupul… ce iti aduce bun trupul?
E ciudat… e ciudat ca Dumnezeu, se zice, a creat mai intai trupul si abia apoi l-a insufletit. De ce a gandit asa problema? E o intrebare retorica, evident… stiu ca nu are cine sa-mi raspunda. Dar pe de alta parte numai intrebari retorice se pot pune de tot ceea ce tine de spiritualitate…
As fi vrut sa existam numai ca spirit. Si tot ce putem face sa fie sa iubim. Si sa nu ne plictisim de asta.
Trupul… ce iti aduce bun trupul?
As vrea sa fie toti oamenii fericiti.
Si eu dorm dar nu ma simt deloc odihnit. What’s up with that? :-??
Bai Oana Banana, Berkeley spunea ca noi suntem numai spirit. :) Uite inca un nebun ca tine – un idealist. De fapt, el e zana maseluta ce iti indeplineste orice dorinta spunand ca totul e spiritual, ca materia it’s only in your head. Adica noi ne putem imagina tot ce ne dorim :)
Ce iti aduce bun sufletul?inafara de chestia ca te ajuta sa realizezi ca esti slab
eu simt totusi ca trupul dauneaza sufletului. ca il trage in jos de multe ori. ca ne limiteaza… despre asta era vorba.
sufletul iti aduce viata, nu? cateodata mai buna, cateodata mai rea… iti aduce sentimente, cateodata mai bune, cateodata mai rele. dar poate ar aduce mai multe bune fara trup. poate ca acea slabiciune de care zici, nu ar mai fi daca ne-am lipsi de trup.
poate… sau poate nu.
discutam si noi :)
diana, cred ca exista in noi capacitatea de a face orice. poate chiar si de a muta, la propriu, muntii din loc. din pacate nu stim sa folosim aceasta capacitate. zace in noi pentru ca ne-am obisnuit sa fim limitati (de trup?). exista oameni care au reusit sa-si depaseasca limitele. si poate totusi e bine sa fie putini acestia. nu poti sa stii ce haos s-ar isca altminteri.
sa fim fericiti in limitele noastre… pentru ca revin la vorba care-mi place mie – “fericiti cei saraci cu duhul”.