…sa ma trezesc cu o mana straina in buzunar sau incercand sa-mi deschida fermoarul de la buzunarul asa numit “secret” al gentii.Ce fac? Plesnesc. Plesnesc palma straina, ma uit la om in ochi si astept reactia. Poate va fi o injuratura, poate va fi un cutit in burta… nu, nici vorba. Doar o privire mirata si niste cuvinte spuse in ton cu privirea: “Ce-ai doamna, nu ti-am furat nimic!”. Minte? Nu minte, chiar nu a furat nimic saracul… iar eu l-am mai si plesnit peste palma din buzunarul meu. Deci cine e personajul negativ in toata povestea?Prima data cand am patit-o am inceput sa ma cert cu ala. Sa-i explic cum ca e un dobitoc si ca tocmai i-am scos mana din buzunarul meu, iar mana lui nu avea ce sa caute acolo.
Ca daca avea chef doar sa ma pipaie putea sa o faca si in afara buzunarului.
Ca daca nu avea de ce sa se tine putea sa se sprijine de umarul meu.
Ca daca a ajuns din greseala acolo nu o tinea asa mult.
Ca frig nu avea cum sa-i fie pentru ca erau 30 de grade afara.
Omul evident s-a atacat chiar, ca cum indraznesc eu sa-l acuz de asa ceva.
Un alt nene din dreapta imi dadea ghioante si imi spunea sa ma potolesc ca poate are un cutit si mi-l baga in burta. Probabil nu m-ar fi avertizat de acest lucru daca n-ar fi stiut ca daca intr-adevar “prietenul meu” ar fi avut un cutit si mi l-ar fi bagat in burta, nu s-ar fi deranjat nimeni sa-i dea aluia una in cap. Sau poate nu realizez eu ca viata mea ar fi mai importanta decat dreptatea.
Alaltaieri ma pregateam sa cobor, eram pe scari. Autobuzul era gol si totusi un nene statea prea apropiat de mine pe scari. Am ignorat, la urma urmei m-am obisnuit cu prostia oamenilor de a se inghesui pe scari ca sa fie siguri ca se dau jos, chiar si atunci cand autobuzul e gol… Am zis ca e inca unul dintre aceia…
Pana cand am inceput sa simt o agitatie in zona gentii mele, geanta ce statea apropiata de fundul meu. Erau doua variante.
1. Inca un labagiu… la urma urmei e plina zona si deja m-am obisnuit cu prezenta lor. Dar despre ei intr-un alt post…
2. Un om care are chef sa fure ceva pe ziua de azi.
JAP! L-am ars si pe asta. Nici macar nu l-am lasat sa deschida fermoarul pana la capat… of, i-am furat omului toata placerea.
Din nou, aceeasi privire mirata si aceleasi cuvinte… as mai fi stat sa discut cu el, dar autobuzul a ajuns in statie si a trebuit sa cobor.
Nu-i nimic, maybe next time.
ha ha, ce tare!
eu zic să renunți la poșetă
aștept cu interes postul despre labagii :)
la mulți ani!
la multi ani si tie.
eu nu imi doresc multi in mod special. prefer sa fie putini dar fericiti. pe de alta parte, cu cat sunt mai multi, cu atat imi cresc sansele sa mor fericita. ha ha…
asteapta, va veni. pana atunci, scoate mana din buzunar. al tau, al meu. nu conteaza. scoate-o. ;)
Remarcabil faptul ca din buzunarele baietilor nu se prea fura.
nu se prea fura pentru ca daca ar fi prinsi de un baiat cu mana in buzunarul lui, sansele sa si-o ia ar fi mult mai mari… deci nu prea e rentabil. riscuri prea mari… plus ca o femeie se presupune ca are telefoane mai “misto”.