Ai o pasiune? Dă-o mai departe!

Ai o pasiune? Dă-o mai departe! {0}

Acum două luni de zile vă făceam cunoștință cu un proiect îndrăzneț, la început de drum, intitulat „Ajungem Mari”. Înotam pentru el în cadrul Swimathon, după ce Iarina, o fostă colegă de școală generală și liceu, mă contactase pe Facebook cu un entuziasm debordant. Era 4 iunie și îmi promisese că dacă accept invitația o să sară în sus de bucurie timp de jumătate de oră. Așa că am acceptat.

La momentul respectiv, însă, Iarina lucra pentru o Asociație și proiectul, deși orientat tot înspre copiii instituționalizați, era diferit și, după cum și-a dat și ea seama, gândit superficial. Da, să duci niște copii orfani într-o tabără organizată o dată pe an e o inițiativă grozavă, dar nu e de ajuns. Copiilor le lipsește în primul rând o constantă în viața lor, le lipsesc oameni care să îi inspire, oameni care să le acorde atenție și care să îi ajute să prindă încredere în forțele lor și să le formeze abilități ce vor duce la dezvoltarea lor în adulți responsabili și independenți. Și toate acestea nu pot fi atinse prin acțiuni punctuale, ci prin programe gândite pe termen lung, adaptate nevoilor lor.

Așa că Iarina a hotărât să își facă propriul proiect. Și, vă spun sincer, nu am întâlnit până acum o persoană mai hotărâtă ca ea. „Fata asta știe ce vrea!”, îmi spunea azi Andreea cât îi povesteam, la rândul meu cu entuziasm, câte a reușit Iarina să facă în doar două luni de existență a proiectului „Ajungem Mari”. Dacă pe 4 iunie proiectul încă nu exista, pe 10 iunie Iarina îmi scria că cei de la Swimathon au acceptat înscrierea sub noua formă, iar pe 13 iunie era cu stand la Street Delivery și avea deja logo și website.

În lunile ce au urmat, „Ajungem Mari!” a fost prezent pe oriunde a fost vorba de strângere de fonduri, dovedind încă o dată perseverența Iarinei. În iulie se organizau deja training-urile pentru cei peste 70 de tineri voluntari ce au mers vara aceasta în centre de plasament pentru a-i învăţa pe copii, prin joc, matematică, literatură, engleză, istorie, arte plastice sau muzică. Și după un prim model reușit, Iarina își dorește acum și mai mult: vrea să dubleze numărul voluntarilor.

Înscrierea în proiect se poate face până pe 21 septembrie printr-un e-mail la adresa office@ajungemmari.ro cu CV-ul şi o scurtă scrisoare de intenţie prin care se specifică şi 2-3 domenii pe care voluntarul ar dori să le împărtăşească copiilor. Mai multe detalii găsiți pe site-ul Ajungem Mari, iar pe Facebook puteţi găsi și o serie de poveşti de la ore spuse de voluntarii implicaţi în modulul de vară. Vă recomand, de fapt, să le citiți indiferent dacă vreți sau nu să vă implicați, pentru simplul fapt că sunt o doză de inspirație și energie pozitivă.

Iarina a știut ce vrea și a avut, așadar, noroc și de o echipă de voluntari de nota 10. Priviți numai la Ina, care deși e încă la liceu, coordonează programul de voluntariat și vorbește atât de frumos despre el, că nu ai cum să nu te-ndrăgostești și tu… :)

„Copiii instituţionalizaţi sunt cei mai vulnerabili şi trebuie să le acordăm multă atenţie şi multă afecţiune, altfel vor fi tentaţi să se întoarcă în stradă. Din cauza condiţiilor în care au trăit, unii dintre ei nici nu ştiu să citească, dar sunt foarte isteţi şi ambiţioşi şi îşi doresc mult să înveţe.

(…)

Experienţa de voluntariat nu numai că m-a făcut să privesc lumea cu alţi ochi, dar mi-a şi arătat ce înseamnă să dăruieşti cu adevărat. Nimic nu se compară cu acel “doamnă, vă iubesc”, cu îmbrăţişările copiilor şi cu satisfacţia de a-i auzi bucuroşi că încep o nouă lecţie.

Limitless – înainte și după. Evaluarea finală.

Limitless – înainte și după. Evaluarea finală. {0}

În dimineața zilei de 4 august m-am urcat timid pe cântar și am privit cu coada ochiului spre numărul de kilograme afișat. La naiba, trecuseră aproape două săptămâni de la evaluarea inițială, era prima zi de program și eu începusem cu stângul: cântarul arăta peste 55 de kilograme, cu aproape un kilogram mai mult decât pe „bonul” pe care îl scosese Tanita pe 22 iulie. Acum o să fie nevoie să trag și mai tare ca să fie totuși o diferență după cele patru săptămâni… 

Nu, nu intrasem în program de dragul unor cifre tipărite pe un bon, nici ca să mă pot lăuda pe Facebook, dar îmi doream foarte mult să nu mă dezamăgesc pe mine. Și în ciuda faptului că m-am bătut singură pe spate după ce am reușit să mă întorc din Maramureș cu un kilogram în minus, mă simțeam extraordinar de prost că nu reușisem să mă abțin de la covrigeii pe care îi adusese Lucia într-o seară sau de la „tortul bețiv” pe care îl pregătise Nina și din care pur și simplu A TREBUIT să gust.

La sentimentul de vinovăție se adăuga și faptul că More

Micul îndrumar al călătorului urban – reguli de bun simț care să ne facă viața mai frumoasă în transportul în comun

Micul îndrumar al călătorului urban – reguli de bun simț care să ne facă viața mai frumoasă în transportul în comun {0}

1. Așteaptă autobuzul în stație, nu pe prima bandă a carosabilului. Degeaba te uiți după el, nu o să ajungă mai repede.

2. Nu te pune la așteptat fix în fața unei alte persoane. Nu e o competiție.

3. Când autobuzul ajunge în stație, nu te așeza fix în fața ușilor. Stai în stânga sau în dreapta, să aibă loc să coboare cei din autobuz.

4. Așteaptă să coboare toți călătorii și abia apoi apucă-te de urcat. Încearcă, în acest proces, să nu lovești pe nimeni.

Bonus: dacă vezi o doamnă în vârstă care se chinuie să coboare, dă-i o mână de ajutor.

 

*** Felicitări, dacă ai respectat regulile de mai sus, ai ajuns în autobuz într-un mod civilizat!

 

5. După ce ai urcat, nu te opri lângă scări, indiferent la a câta stație cobori. E important, în primul rând, să intre toată lumea, nu? Așa că mergi pe culoar cât de mult poți. More

Limitless – nutriția (sau cum am gătit somon pe vatră-n Maramu’)

Limitless – nutriția (sau cum am gătit somon pe vatră-n Maramu’) {2}

Pe 9 august, antrenamentul de grup din sala de pe Icoanei 96 a început cu 10 minute mai târziu. Încălzirea urma să o facă de data aceasta chiar Valentin Vasile, dar nu înainte să ne țină o scurtă prelegere despre importanța planului nutrițional. Era vizibil supărat, căci tocmai avuseseră evaluările finale cei din seria de iulie și într-un jurnal de abateri se strecurase insidios o prăjitură în loc de cină. O prăjitură nu e o abatare! O prăjitură e o eroare, nu trebuie să existe așa ceva!. Eu abia ce trecusem cu succes prin primele 5 zile de program și nu știam dacă să râd sau să plâng.

***

Valentin ne-a explicat cât de important este ce mâncăm și că numai respectând planul nutrițional o să putem da jos kilogramele de grăsime. Atenție, kilogramele de GRĂSIME, nu kilogramele de pe cântar. Că antrenamentele sunt bune pentru tonifiere și pentru creșterea rezistenței fizice, dar că obiectivele ni le putem atinge doar dacă avem grijă la nutriție. Că dacă nu suntem suficienți de motivați, mai bine nu ne mai înscriem, căci sunt alți oameni care ar vrea să fie aici, dar care nu au prins locuri.

Când ieși din programul Limitless nu ești doar „un fost client”. Ești în primul rând parte dintr-o comunitate și un ambasador al brandului. 

i am limitless

***

Cele mai mari emoții, încă de când m-am hotărât să mă apuc de nebunia asta, le-am avut cu privire la planul nutrițional. More

Cam cât cântărește ediția specială a noului catalog IKEA (2015)?

Cam cât cântărește ediția specială a noului catalog IKEA (2015)? {0}

Asta a fost prima întrebare pe care mi-am pus-o când curierul mi-a înmânat „pachetul” și eu mai că m-am cocoșat la primirea lui. Nu, nu are 50 de kilograme, desigur, dar creierul meu se aștepta să fie mult mai ușor. Și când între realitate și așteptări e un mare hău, hăul pare și mai mare decât e de fapt.

Am zis că cei de la IKEA au vrut să se distreze puțin pe seama mea, dar am profitat de ocazie și m-am distrat și eu puțin…

După ce cântarul din baie nu a vrut să afișeze nimic (și am ratat, cu ocazia aceasta, să aflu și cât % din noul catalog reprezintă grăsime, cât mușchi și cât apă…), m-am mutat la cel de bucătărie și am aflat că… More