o brătilă pe .ro

O brătilă înnoită! :)

aproape 9 ani de blogging. Pe 25 aprilie 2006 scriam primul articol (sau cel puțin primul care a mai rămas public). Eram clasa a 12-a, se apropia BAC-ul și mă luptam cu fenomenul mai nou numit „procrastinare”. Scriam, mai exact, despre lene… Pe blogspot.com, fără diacritice, fără paragrafe, cu o punctuație ce lăsa de dorit.

9 ani și ceva mai multe diacritice mai târziu, blogul e încă în picioare. Acum 4 ani de zile, în înghesuiala relansărilor din mediul online, mă lăudam și eu cu noul domeniuactualul obratila.ro – și un logo făcut chiar de mine, un O cu păr scurt și cireșe în urechi.

o bratila logo vechi

Nu am așteptat marele 10 ca să mai schimb ceva, iar planul e, oricum, ca la anul să mă prindă luna aprilie pe o insulă exotică. Să pot să vă transmit în direct, de acolo, cum e cu lenea la 28 de ani, față de cum era la 18.

***

Așa că, iată, ianuarie 2015, înfățișare nouă. Tema de WordPress pe care am căutat-o și pe care am bibilit-o nopți în șir în vacanța de iarnă a fost înnobilată de logo-ul la care a lucrat cu mare drag colegul meu Andrei (Chirea Andrei! :D), căruia doresc, bineînțeles, să îi mulțumesc tare mult și pe această cale. Andrei, you rock! :)

A reușit cumva Andrei să scoată fix ce trebuie din dorința mea de a avea un logo care să fie după chipul și asemănarea mea, păstrând elementul cheie din logo-ul vechi: O-ul cu cireșe în urechi.

logo obratila

E un logo jucăuș, o întruchipare a copilului din mine, pe care îl prețuiesc nespus de mult și de la care am zilnic de învățat. Despre curiozitate, despre bucurie, despre zâmbet, pace, iubire și joacă. 

***

Urările de bine și de spor la scris se primesc cu mare drag în comentarii. Eu vă mulțumesc că sunteți acum aici și că ați citit, la un moment dat, un articol scris de mine, fie el despre Maramureș, despre transportul în comun, despre înființarea unui PFA, despre supă cremă de morcovi cu ghimbir sau… despre mine.

Cheers! :)

În Culise-n Copper’s Pub

Teatrul „În Culise” l-am descoperit prin decembrie al lui 2011, la invitația unui prieten a carui soră făcea parte, pe atunci, din echipa de actori. Mare mi-a fost mirarea când am aflat, zilele trecute, că „În Culise” a sărbătorit recent 3 ani de existență și că, implicit, spectacolul la care fusesem eu era printre primele jucate. Văzusem „Ultima haltă în paradis” și rămăsesem impresionată nu numai de spațiul neconvențional – mansarda unei case echipate la parter cu un bar în care să poți servi ceva înainte și după piesă -, ci și de jocul actoricesc al tinerilor de care până atunci nu mai auzisem. Eu eram pentru prima dată într-o sală de teatru altfel, urmând să descopăr abia ulterior și alte astfel de locuri.

***

Ieri, cu ocazia împlinirii celor trei ani de „joacă”, În Culise a inaugurat noul spațiu de desfășurare, spectacolele mutându-se în incinta Copper’s Pub, pe Hristo Botev 25. Tot o casă, tot o mansardă, dar de data aceasta teatrul și vinul la un loc. Am văzut „Imaginează-ți că ești Dumnezeu”, o adaptare după texte semnate de Matei Vișniec. Scena a fost printre mese, iar actorii prin toate colțurile barului. Se bea, se fumează și se joacă în același timp, atmosfera fiind una de care trebuie să ai habar înainte să mergi la spectacol, căci dacă te aștepți să fie ca la Bulandra, prima impresie nu o să fie cea mai plăcută. Read More

Bradul, motanul și masa

Pentru că Oscar nu e genul de motan care să se joace finuț cu globurile de la baza bradului, ci genul de motan pe care îl poți surprinde ÎN brad, printre beteală și luminițe colorate, primele două sărbători de Crăciun petrecute împreună au presupus prinderea bradului cu holșuruburi în vechiul parchet de lemn masiv.

Cum anul acesta am reușit în sfârșit să renovăm sufrageria și, implicit, să schimbăm parchetul (mi-aș fi dorit să îl putem recondiționa pe cel din lemn masiv…), varianta cu șuruburile a picat și habar nu aveam ce să facem. Plus că bradul era unul „căpătat” și a venit fără niciun fel de suport. Eu, recunosc, luasem în considerare și varianta cu „bradul invizibil”. La urma urmei, un brad invizibil nu poate fi dărâmat și, sincer, mi se pare că arată super tare.

Cu toate astea, știți deja, suntem o familie creativă. Și la noi acasă nu prea e loc de „nu se poate”, ci mai degrabă de „cum putem să facem”. Așa că am zis să vedem ce resurse avem la îndemână Read More

Primul meu workshop de Origami pentru oameni mari

Lucrurile, știți voi (și dacă nu știți, iacătă, aflați acum), au talentul de a se așeza atunci când simt ele că e cazul să se așeze. Carevasăzică, nu când vrem noi, ci când vor ele. Când trebuie. Când a venit momentul.

Momentul pentru primul meu worshop de Origami pentru oameni mari, de pildă, a venit acum. La trei ani de zile de când am venit prima dată cu o astfel de propunere (Ce-ați zice de un Origami Workshop?, noiembrie 2011). Inițial nu am reușit să găsesc o sală, apoi am ales pur și simplu să mă preocup mai degrabă de workshop-uri pentru copii. În noiembrie 2012 am ținut primul atelier de origami pentru copii. Am fost cu echipa de voluntari ai Editurii ALL să îi învăț arta împăturirii pe copii de la Policy Center for Roma and Minorities. În 2013 am ținut primul aterlier de origami plătit, cu ocazia lansării Mall-ului Promenada și, iată, la încă un an distanță, în noiembrie 2014, am stabilit primul meu workshop de Origami pentru oameni mari. Read More

Bucureștiul are hub de produse și servicii ale economiei sociale

Eco + social = love. Ecuația pe care nu o învățăm la școală, dar care ar trebui să-și găsească locul cel puțin în orele de dirigenție. Discuția cu privire la orele ce ar trebui să fie dedicate educației civice o lăsăm, însă, pentru un articol separat, căci sunt multe de spus și, mai ales, multe de făcut.

***

Azi vreau să vă vorbesc despre un proiect inițiat de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis – “Soluții integrate pentru probleme sociale și de mediu”, parte din rețeaua EcoSocial, prin care se vor crea 41 de noi locuri de muncă destinate persoanelor dezavantajate din București și județele Neamț, Tulcea și Argeș.

Câștigul este de mai multe feluri, pentru că vorbim de locuri de muncă în întreprinderi sociale, în care activitațile principale vor integra aspecte ce țin de conservarea meșteșugurilor și a patrimoniului cultural, promovarea tradițiilor și protejarea mediului, după cum urmează:

  • la EcoSocial Atelier din București vor fi produse obiecte decorative, promoționale și accesorii, pentru care se vor folosi materiale ecologice și motive tradiționale reinterpretate
  • la EcoSocial Stuf, în satul Letea, județul Tulcea, se va revigora meșteșugul tradițional al realizării acoperișurilor din stuf Read More

Cel mai în vârstă blogger din România are 95 de ani și e un om fericit! :)

Numele lui este Pompiliu Sterian și este rezident al căminului Moses Rosen din București, un centru dedicat seniorilor din comunitatea evreiască din România. Pe blogul său, Vârsta a Patra, domnul Sterian scrie despre viața de zi cu zi din căminul în care sunt adăpostiți peste 100 de bătrâni.

Pompiliu SterianAre 95 de ani, dar se consideră încă tânăr și spune despre viață că este frumoasă și despre bătrânețe că este un prilej de bucurie.

Omenirea se împarte în două categorii mari: optimiști și pesimiști. În viață se întâmplă și bune, și rele. Și la unii, și la alții! Numai că eu nu mă uit la alea rele, caut să le uit! Sunt optimist și zic c-o să fie bine și la noi. Arta, secretul longevității este să știi să te adaptezi și să depășești. Dac-o să te vaiți și-o să te plângi, nu schimbi nimic!”

Pompiliu Sterian într-un interviu acordat pentru Digi24 | Blogger la 95 de ani

Read More

Problema cea mai mare este că nu suntem informați

Am tot amânat să scriu acest post pentru că se dorea a fi un întreg manifest vis-a-vis de problema pe care eu o consider a fi cea mai mare: aceea că nu suntem informați. Nu ne cunoaștem drepturile, nu știm la cine să apelăm în diferite situații în care drepturile noastre sunt încălcate, nu știm ce atribuții au instituțiile statului, nu știm cine e adevăratul vinovat într-o situație sau alta, pe cine să reclamăm și unde. A doua problemă este că foarte mulți dintre noi nici măcar nu vor să se informeze, ajunși deja într-o stare de lehamite în care preferă fie să plece din țară, fie să ignore situația. Nu în ultimul rând, mai avem și problema comodității, a lipsei de acțiune în situații în care suntem informați. Preferăm de cele mai multe ori să nu ne batem capul și să nu măcinăm nervii, fără să ne dăm seama că acest tip de atitudinea încurajează încălcarea drepturilor și bătaia de joc venită din partea „celorlalți”.

***

Pe plan politic, poate ar fi bine să începem cu „răsfoirea” Constituției. O găsiți în librării, dar, surpriză, are si propriul website: http://www.constitutiaromaniei.ro/. Știu, e mult scris și nici măcar o poză, dar în realitate nu sunt chiar atât de multe pagini și e și bine structurată, în titluri, capitole și secțiuni. De altfel, chit că nu o citiți pe toată deodată e bine să știți că o puteți consulta și folosi inclusiv opțiunea de „căutare” (ctrl+F) pentru a găsi o informație anume.

În contextul alegerilor de mâine, vă recomand să vă uitați peste Titlul III – „Autoritățile Publice”, Capitolul II – „Președintele”, ca să vă fie mai clar ce atribuții are, apropo de promisiuni și alte cele.

***

Și apropo de „promisiuni și alte cele”, poate ar fi util să aruncăm un ochi și peste programele prezidențiale ale candidaților din turul I. Read More

Carte peste Carte la Retrospectiva Festivalului de Film Victoria

În iunie vă povesteam despre experiențele plăcute trăite în orășelul Victoria cu ocazia Festivalului de Film care se desfășoară acolo de doi ani încoace. Ce-i drept, deși am fost încântată de filmele și documentarele difuzate, experiența nu ar fi fost aceeași fără oamenii pe care i-am cunoscut acolo și atmosfera generală creată într-un orășel în care în restul anului fântânile arteziene sunt oprite și hotelul (căci este doar unul) este ocupat doar de muncitori veniți să lucreze la combinatul chimic.

Așa că vă lansez încă de pe acum invitația la ediția de anul viitor, iar până atunci vă invit în acest weekend la un eveniment cu valoare dublă: Restrospectiva Festivalului de Film Victoria, un eveniment îmbrăcat într-un concept social, răspunzând la apelul Asociației Paspartu care organizează anul acesta a 6-a ediție a proiectului „Carte peste Carte”.

Să vă lămuresc… Read More

Create Your Bucharest

Concursul de idei Create Your Bucharest este o premieră în România și, vă vine să credeți sau nu, un proiect al MAK, Muzeul de Artă Contemporană din Viena.

Competiția urmăreşte să catalizeze viziunile sociale şi culturale ale artiştilor, designerilor şi arhitecţilor, fie ei din România, fie ei din afara țării, asupra Bucureştiului, un oraş cu faţete multiple, modelat de trecutul său divers şi de larga sa comunitate culturală. Read More

Se dă: buget 405 lei. Se cere: idee de afacere.

Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că tocmai.ro are peste 500.000 (!!!) de fani pe Facebook. Am dat de pagină prin intermediul unui filmuleț cu un tip, Mihaiun „student în anul doi la Inginerie” care s-a făcut antreprenor cu un buget de nici mai mult, nici mai puțin de 405 lei. Povestea adevărată a unui utilizator adevărat care și-a cumpărat toate cele necesare începerii unei afaceri de pe un site de anunțuri.

Pac o bicicletă, pac un telefon, pac un GPS și o cutie de transport și studentul nostru s-a apucat de făcut livrări.

Ce s-au gândit, de fapt, cei de la tocmai.ro să facă? Să caute povești interesante ale vânzătorilor si cumpărătorilor adevărați, care au reușit, prin intermediul site-ului, să își înceapă o afacere sau să își rezolve simplu și rapid o problemă, fără să investească foarte mulți bani sau timp. Pe parte de afaceri, deschizător de drum este studentul nostru Mihai. Read More

/* ]]> */