o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro
facilitator dezvoltare comunitara

Primul curs Gratuit și Acreditat de Facilitator de Dezvoltare Comunitară | București

Dacă ar fi să mă întorc în timp, cam vreo 20 de ani așa, cu tot ce am trăit până acum, și m-ar întreba cineva ce aș vrea să mă fac atunci când voi fi mare, nu aș mai spune nici „vânzătoare de gumă de mestecat”, nici „doctoriță”, nici „musafir”, ci „facilitator de dezvoltare comunitară”. Cum vă sună? Complicat? Extravagant? Acum vreo doi ani, când am auzit prima oară de ea, mie mi-a sunat ca fiind o meserie croită special pentru mine. Ca și cum cineva m-ar fi întrebat ce-mi place mie să fac cel mai mult pe lumea asta și apoi a zis „Uite, ia de-aici!” (...)

tort aniversar HaiCuMine

Un an de #HaiCuMine. Rezultate și lecții învățate.

Nu e fix un an, dar pe 24 septembrie 2016 avea loc primul “Hai!”. Chemasem oamenii să vină cu mine la curățenie, în cadrul unei noi ediții Let’s Do It, Romania! și am reușit atunci să adun o echipă de aproximativ 15 persoane. Ne-am dus în Brănești și am strâns 70 de saci de deșeuri, adică aproximativ 8 tone și jumătate. Pe atunci, strigarea nu avea hashtag. Și oricum, dacă stau să mă gândesc mai bine, primul „Hai!” a fost, de fapt, în 2010, la prima ediție Let’s Do It. Atunci am prins de fapt gustul implicării sociale și atunci am înțeles că (...)

1000 de cocori origami - pace

#HaiCuMine să împăturim 1000 de cocori origami de Ziua Internațională a Păcii

Treaba e simplă, anul acesta mi-am făcut în sfârșit curaj să dau viață unui proiect la care mă gândesc de prin 2014: un eveniment în cadrul căruia să împăturim 1000 de cocori origami. Ideea nu a pornit doar din pasiunea pentru împăturit hârtie, ci și – sau, mai degrabă, mai ales – din pasiunea pentru a aduce oamenii mai aproape unii de ceilalți. Cred că astfel de proiecte de colaborare și co-creare contribuie la dezvoltarea unor valori importante pentru o comunitate și întăresc legăturile dintre noi. Legături umane care, în ultimă instanță, ne fac nu doar mai (...)

De ce revin an de an în Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei. Situația învățământului profesional în România.

De câțiva ani, să fie vreo 6 deja, sfârșitul verii mă găsește la Bran, acolo unde și-a găsit locul o tabără. Tabăra din Țara lui Andrei. Țara lui Andrei nu este un spațiu fizic, ci mai degrabă un simbol al unui mod de gândire, al unor atitudini și al unor comportamente ce definesc niște locuitori responsabili față de ceilalți și față de mediul înconjurător. În ultimii ani v-am tot povestit despre experiențele și emoțiile trăite acolo, dar simt că nu am stat niciodată de vorbă mai pe larg și, poate, dintr-o perspectivă mai pragmatică, în contextul în care eu simt (...)

Ce cărți mai citesc bărbații – am întrebat, mi s-a răspuns

Nu știu cum sunt bărbații voștri, dar bărbații mei, ăștia pe care îi am în jurul meu, discută rareori despre ce cărți au mai citit. Nu că n-ar citi, dar nu simt nevoia să împărtășească. Nici la o bere, nici la un vin, nici măcar pe Facebook. Și cum eu sunt o fire mai curioasă (noroc că pisicile au 9 vieți…), am zis că dacă nu se întâmplă pur și simplu ar fi cazul să fac ce știu eu mai bine: să întreb. Ce vârstă ai, cu ce te ocupi, ce cărți mai citești, bărbate? *** Hai noroc! :) sursă featured image

inainte si dupa terapie posturala - Yumeiho

Am fost la o ședință de terapie posturală. Ce este, cum se desfășoară și cât costă.

“Wow, ce spate ai!”, mi-a spus Raluca, terapeutul postural, când s-a apucat de măsurători. Nu mai văzuse de mult un spate drept, lipsit de cifoze, hiperlordoze, scolioze. Cel puțin nu la terapie, locul în care majoritatea oamenilor ajung atunci când nu pur și simplu nu mai pot. De altfel, Ruxandra, avocata noastră, cu care m-am văzut câteva ore mai târziu, m-a întrebat, inocentă: „dar aveai dureri sau…?” Nu aveam dureri mari. De altfel, singurele dureri reale de spate le aveam în zona lombară când stăteam prea mult în picioare într-un singur loc și în zona (...)

Am descoperit cea mai mișto aplicație pentru iubitorii de cărți de non-ficțiune

Aș fi zis că am descoperit „cea mai mișto aplicație” punct, dar nu voiam să pară că exagerez. Plus că e dificil să pui la un loc și să compari între ele aplicații care te ajută cu organizarea, aplicații de divertisment, aplicații educaționale… Pot să spun, însă, fără nicio îndoială, că este una dintre cele mai mișto aplicații. Nu o fi cea mai cea, dar e una dintre ele. Ce înseamnă pentru mine o „aplicație mișto”? O aplicație care îmi aduce oleacă de plus valoare în schimbul timpului pe care i-l ofer și care este, în același timp, „prietenoasă cu (...)

Am găsit cel mai bun mop!

Acum vreo două săptămâni întrebam pe Facebook dacă are cineva „contactul” mopului acela la care visează orice femeie. Un soi de prinț al mopurilor, acel mop cu care să-ți facă plăcere să speli pe jos sau, fie, măcar să nu mai pară o corvoadă. Căci, pentru mine, datul cu mopul asta a fost întotdeauna: o corvoadă. Nu că aș fi eu vreo sclifosită, că nu sunt, zău, doar că nu găsisem MOPUL. De 6 ani de zile, de când m-am mutat de la ai mei, am avut același tip de mop, modelul pe care, desigur, îl foloseau și ei – mopul cu burete. Are și el fanii lui, nu contest (...)

Terapie de cuplu

Am stat de vorbă cu un psihoterapeut de cuplu

Nu am fost niciodată prietenă cu greșeala. Mi-a fost teamă să greșesc și teamă să recunosc că am greșit. Nu am fost, de fapt, prea prietenă nici cu „greșitul”. Cu lucrurile care nu erau conforme cu așteptările mele, cu lucrurile care nu mergeau, cu surprizele neplăcute. Mă panicam și intram pentru câteva momente în zona aceea de îngheț sau mi se instala dorința de a fugi și de a mă ascunde, din nou din neputința de a-mi asuma realitatea.  După ce treceau, însă, reușeam mereu să mă mobilizez și să caut soluții. Soluția putea să însemne de multe ori să cer (...)

Train Enigma

Am mers cu un Escape Train din București până la mare. Adică un escape room într-un tren. În mișcare. În drum spre mare. Enigma Train – povești și impresii.

Nu mai fusesem niciodată într-un escape room, cu toate că de 4 ani de zile tot ziceam că TREBUIE să merg și tot făceam planuri cu diferite grupuri de prieteni fără ca vreunul să se fi concretizat. Un soi de „poate ne vedem la o cafea săptămâna viitoare!”, căci sigur și voi ați băut, de-a lungul vieții, cel puțin o astfel de cafea platonică și înțelegeți perfect la ce mă refer. În orice caz, când am primit invitația de a merge cu un escape train până la mare mi s-a părut a fi o idee genială, dar nu aveam niciun fel de așteptare concretă cu privire la organizarea (...)