Tabăra din ȚLA: Să facem cunoștință.

Tabăra din ȚLA: Să facem cunoștință. {0}

Știți deja sau o s-aflați acum, săptămâna aceasta mi-am mutat reședința în Țara lui Andrei. Mai exact, în tabăra din Țara lui Andrei, situată și anul acesta în Bran. Articolul pe care îl citești îl scriu din camera din Hanul Curtea Veche, amănunt nesemnificativ în mod normal, dar care se cerea de data aceasta menționat, căci vorbim de o minunăție de clădire cu parchet din lemn masiv și dulăpioare cu inimi decupate.

***

Acest articol este, așadar, unul informativ. Cât să cunoaștem contextul, peisajul și personajele ce vor popula povestea în zilele ce urmează.

Pe scurt, Tabăra din Țara lui Andrei (pe și mai scurt: #tabaradinTLAeste un proiect de educație nonformală, în cadrul căruia, echipe de școlari, venite din toate colțurile țării, sunt răsplătite pentru efortul depus în cadrul competiției Școala lui Andrei. Sunt semifinaliști, cei care au venit cu cele mai bune idei de soluții sustenabile pentru schimbarea în bine a comunității din care fac parte. În Tabăra din ȚLA, prin metode ce se bazează pe observare, experiență și joc, metode, așadar, nonformale, copiii învață despre antreprenoriat, responsabilitate, implicare și inițiativă.

Tema în jurul căreia vor gravita termenii de mai sus, proiectul propus spre a fi adus la realitatea în mai puțin de o săptămâna, este realizarea unui parc de distracții, cu tot ce înseamnă acesta, de la cercetarea pieței, la conturarea ideii și a planului de acțiune, până la achiziționarea de materiale, construirea propriu-zisă a „distracțiilor” și promovarea parcului.

Săptămâna aceasta am onoarea să cunosc pe îndelete patru echipe de mici antreprenori, venite din patru școli diferite, din patru orașe diferite, dar din care, ulterior, se vor forma două echipe principale. Echipa roșie se va uni cu cea albastră, echipa galbenă se va uni cu cea verde și, apoi, fiecare nou echipă astfel formată își va construi propriul parc.

Să cunoaștem, așadar, echipele inițiale! :)

***

echipa rosie „Inovatorii”Cu eșarfe roșii, din Motoșeni, județul Bacău, echipa „Inovatorii”!

proiect: „Atelierul de creație

Echipa „Inovatorii” își dorește înființarea unui atelier de costume populare în cadrul căruia să-și confecționeze singuri propriile costume populare, dar și în plus, spre a fi vândute atât în țară, cât și în străinătate, în vederea obținerii unor venituri. Banii strânși vor fi folosiți pentru achiziționarii unei table interactive, soft-uri interactive, microfon și cărți de limbi străine, pentru dotarea cabinetului de limbi străine. În plus, pentru însușirea unei mai bune comunicări în limba engleză, elevii își propun ca în cadrul acestor ateliere să comunice exclusiv în această limbă.

echipa verde „Furnicile Verzi”Cu eșarfe verzi, din Vintilă Vodă, județul Buzău, echipa „Furnicile Verzi”!

proiect: „Și 9 ne pasă!

Proiectul a pornit din inițiativa unor elevi și cadre didactice de la Școala Gimnazială Vintilă Vodă, care au sesizat o stare de degradare ecologică progresivă a mediului înconjurător, ca urmare a aruncării și stocării necontrolate a deșeurilor în natură. În același timp, pentru elevii școlii se dorea achiziționarea unei table interactive, astfel încât echipa s-a hotărât să educe cetățenii din localitatea lor cu privire la colectarea selectivă și protecția mediului, să achiziționeze 12 eurocontainere și să demareze un proiect amplu de reciclare selectivă în localitate. Deșeurile strânse vor fi vândute la un centru de colectare și cu banii strânși se va achiziționa tabla mult dorită.

echipa albastra „Farmacistii naturii”Cu eșarfe albastre, din Videle, județul Teleorman, echipa „Farmaciștii naturii”!

proiect: „Farmacia Verde

Echipa Farmaciștii naturii vrea să modernizeze laboratorul de informatică al școlii (ce necesită în momentul de față lucrări de întreținere și reparații curente), dotându-l cu mobilier adecvat și asigurând o conexiune la internet de viteză mare pentru cei 500 de elevi ce îl frecventează. Pentru a face asta, membrii echipei și-au propus să inființeze o cultură de Coada șoricelului, care să antreneze elevii și profesorii într-o activitate de voluntariat ce va avea ca rezultat obținerea de venituri pentru modernizarea laboratorului,

echipa galbena „ECO-TEAM”Nu în ultimul rând, cu eșarfe galbene, din Slănic Moldova, județul Bacău, echipa „ECO-TEAM”!

proiect: „ECO-TEAM

„Problema cu care noi ne confruntam zilnic este bugetul. Banii alocati scolilor sunt foarte putini, mai ales pentru modernizare.” Echipa Eco-Team își dorește să modernizeze școala din localitate prin achiziționarea de mobilier nou pentru cei peste 150 de elevi și s-a hotărât să găsească o soluție prin care să-și rezolve singuri problema. Planul e să lanseze un amplu proiect de reciclare a hârtiei și de transformare a ei în hârtie igienică, urmând ca aceasta să fie vândută, iar cu banii strânși să se poată achiziționa noul mobilier.

Știu, toți sunt minunați și abia aștept să îi cunosc. Mâine, la 9 dimineața, încep primele ateliere. Am hotărât să îmi petrec ziua alături de echipa „verde – galben” și să învăț alături de ei, urmând ca marți să stau cu „steliștii”. V-ați prins voi.

***

PS: dacă aveți întrebări, idei, curiozități cu privire la tot ce se întâmplă aici sau la participanți, toate sunt așteptate cu mare nerăbdare, în comentarii, mai jos. :)

Școala de vară de jurnalism narativ și scriitură personală – Ziua 4, partea 1: Impresiile. Urăsc claxoanele.

Școala de vară de jurnalism narativ și scriitură personală – Ziua 4, partea 1: Impresiile. Urăsc claxoanele. {0}

Era cât pe ce să nu mai ajung. Ratasem însă și cursul de miercuri, așa că pâna la urmă am tras de mine și am intrat în sală, în ciuda aspectului complet răvășit, plânsă și agitată cum eram. Fusesem agitată toată ziua. Un episod accentuat de anxietate, care nu știu dacă se datorase vremei de afară, cafelei băute pe stomacul gol sau minții mele masochiste.

Capac mi-a pus un șofer de „jeepan”, pe undeva pe strada Negustori, intersecție cu Mântuleasa. Trotuarul plin ochi de mașini parcate la câțiva centimetri distanță de clădiri, pietonul nevoit să circule direct pe strada cu sens unic, lipit și el de mașinile anterior menționate. Cu bun simț, cât să aibă loc o mașină să treacă. Idealul, însă, nu s-a produs. Bunul simț nu fusese inclus și în pachetul cu aer condiționat și climă bizonică al „jeepanului”. Șoferul, un tănar pe la 30 de ani, a simțit nevoia să claxoneze fix când trecea pe lângă mine, să fie sigur că aud.

Eu sunt omul ăla, știți voi, care n-a vrut niciodată să plece din țară și care când aude pe cineva că spune ceva de rău de țara sau orașul în care trăiește, încearcă să-i explice interlocutorului că și celelalte țări au bubele lor și că de multe ori e mai degrabă o chestiune de imagine. Când vine vorba de claxoane, însă, și de energia negativă ce se regăsește în general în traficul din București, nu am ce să mai zic. Mi-e atât, dar atât de ciudă, când mă întorc din alte orașe din Europa în vacarmul de nedescris de aici, încât acum îmi vine să plec numai din cauza asta. Pentru că aparent un motiv nesemnificativ pe lângă alte probleme pe care le are țara asta, pentru mine e cel mai bun motiv.

Urăsc claxoanele. More

Școala de vară de jurnalism narativ și scriitură personală – Ziua 2: Interviu de poveste

Școala de vară de jurnalism narativ și scriitură personală – Ziua 2: Interviu de poveste {0}

Impresiile

Ieri m-a prins ploaia. Ploaia asta de vară pe care o iubesc sincer și care mă bucură de fiecare dată când mă ia prin surprindere. Ploaia asta de vară mai răcoritoare ca orice răcoritoare. Ploaia asta de vară fără zahăr sau aspartam.

Am admirat-o de pe scările unei cladiri de birouri, un „Business Center”, undeva pe Vasile Lascăr. Pe ea și pe paznicul care conducea angajatele până la taxi-ul parcat în fața scărilor, protejându-le atent cu umbrela personală. Mă gândeam ce scenă de poveste ar fi fost dacă și-ar fi dat sacoul jos și l-ar fi pus peste băltoaca ce despărțea trotuarul de ușa mașinii. Oricum, era foarte cald, nu știu ce purta sacou…

Am admirat-o preț de 10 minute, fix câte am și întârziat la curs. Era a doua zi și eu întârziam iar.

În sală, lumea era relaxată. M-am supărat puțin că n-am mai găsit liber locul de la geam. Îl ocupase fata cu voce de reporter și știu sigur că mă auzise cu o zi înainte, când i-am mulțumim Georgianei că mi-a ținut lângă ea așa un loc bun. Azi, însă, Georgiana încă nu ajunsese. M-am așezat lângă Cristina și am rămas preț de câteva secunde cu privirea îndreptată spre Cecilia. Cecilia, cu părul ei lung și des, cu ochii ei albaștri, cu fusta ei verde, cu tălpile ei goale. Și pe ea o prinsese ploaia.

***

Invățămintele More

Școala de vară de jurnalism narativ și scriitură personală – Ziua 1

Școala de vară de jurnalism narativ și scriitură personală – Ziua 1 {0}

Așa cum știți sau nu știți, ieri am început școala de vară de jurnalism narativ și scriitură personală, un atelier susținut în cadrul Fundației Calea Victoriei de către colega, prietena și jurnalista Ana Maria Ciobanu. E o școală scurtă, ține doar 5 zile, de ieri și până vineri, dar e o vorbă bună, pe care am tot auzit-o de-alungul vieții, în directă legătură cu înălțimea mea, și care se potrivește și în cazul de față, cum că esențele tari se țin în sticluțe mici.

Prime impresii

Am întârziat 5 minute și atelierul deja începuse, scaunele fiind ocupate în proporție de aproximativ 90%. Doar două persoane au ajuns după mine și am apreciat în mod deosebit punctualitatea ieșită din comunul cu care ne-am obișnuit. Am început prin a ne prezenta și a expune motivele pentru care ne aflăm la curs. Inevitabil, toată lumea a ajuns să-și spună și vârsta. Mă numesc …, am … ani. Mă întreb de ce îi dăm atât de multă importanță vârstei.

Cea mai tânără participantă, o fată de 14 ani ce tocmai a intrat la liceu. Cea mai în vârstă, o doamnă coach, cu o voce incredibil de caldă și cu un chip ce ar fi plasat-o mai degrabă printre cele mai tinere. Nu vă mint, chiar e foarte frumoasă. Printre doamne și domnișoare, un domn a cărui prezentare nu am prins-o. Am întârziat 5 minute, v-am spus. More

Zilele Porților Deschise la Serviciul de Ambulanță București- Ilfov

Zilele Porților Deschise la Serviciul de Ambulanță București- Ilfov {0}

Săptămâna aceasta, adică de azi până duminică, Serviciul de Ambulanță București – Ilfov și Societatea de Salvare București organizează Zilele Porților Deschise.

Este vorba de porțile sediului central, situat pe strada Mihai Eminescu, nr. 226. Din păcate, programul de vizitare se încheie la ora 19:00, dar, din fericire, așa cum vă spuneam, sediul central va fi deschis și în weekend pentru oricine dorește să vină. Programul complet: 09:00 – 13:00 și 15:00 – 19:00.

Vizitatorii vor putea vizita sediul și vor primi informații despre istoria Serviciului de Ambulanță si despre tehnicile de resuscitare care salvează vieți. În plus, în cadrul acestui eveniment, respectând regulamentul, există șansa pentru doritori de a asista la un caz, alături de un echipaj complet (medici și asistenți) de pe Ambulanță. O experienta nu doar inedită, dar, mai ales, una din care cu siguranță oricine are ce învăța.

PS: știați de programul „Există un erou în fiecare dintre voi și de aplicația ce s-a lansat de curând? More