o brătilă pe .ro

Cum poți transforma, în mai puțin de un minut, o casă în acasă

Acum vreo două luni, pe când gerul își făcea de cap prin București, pe holul din fața ușii ce dă în Institutul pentru Fericire am găsit un om dormind. Pe jos, ghemuit, îmbrăcat cu o geacă de toamnă și încălțat cu o pereche de teniși. Nu am reușit la momentul respectiv să îmi dau seama ce vârstă are, după cum nu am reușit nici să-l trezesc. Colegele mele i-au lăsat un pachet cu niște fructe, din ce aveam și noi pe la Institut, și am decis să îl lăsăm să doarmă.

După câteva ore, însă, niște vecini mai puțin binevoitori, au semnalat „problema” către administrație. Am fost acuzați că l-am lăsat să intre în bloc pe acest om al străzii, categorisit implicit ca fiind și un personaj periculos. A fost gonit, dar după câteva ore l-am găsit din nou ghemuit pe holul din fața ușii.

De data aceasta, administrația a considerat de cuviință să cheme salvarea… Nu o să mai comentez aici decizia total absurdă, justificată printr-o replică de tipul „nu știu ce să fac altceva cu el”, cu atât mai mult cu cât noi am fost oricum puși în fața faptului împlinit. Cei de la salvare l-au trezit imediat, au coborât cu el și l-au rugat pe cel care acum se vedea că este un tânăr, să se legitimeze, cât să poată completa formularul lor de intervenție.

Un tânăr de 19 ani, din Iași, crescut în orfelinate și fără niciun fel de familie la care să apeleze, dat afară din instituție la 18 ani și venit în București sperând că aici o să-și găsească un rost. De un an de zile trăia pe străzi și reușea să își mai cumpere niște mâncare și niște haine de la SH din banii făcuți „în parcări”.

***

Mi-aș fi dorit să pot face ceva pentru el, dar nu știam ce. Nu știam de unde să apuc problema și mă îngrozea ideea că sunt atât de mulți tineri care au soarta lui. Copii abandonați, crescuți în orfelinate și aruncați la 18 ani în lume, să se descurce singuri, fără niciun fel de îndrumare.

Cam așa sună și povestea Elisabetei Dumse. Până la 18 ani a trăit într-un orfelinat, iar apoi a dormit pe străzi și în gări. Cu toate acestea, cazul ei este unul fericit, căci a reușit să se angajeze și să își întemeieze o familie. Iar pentru asta, Elisabeta merită toată admirația noastră. Cred că nici nu ne dăm seama cât de norocoși suntem. Trăim de foarte multe ori într-o bulă în care tot ce avem ni se pare a fi normal și cuvenit. Și uităm să apreciem toate aceste lucruri.

Împreună cu soțul și cei doi băieți gemeni, Elisabeta locuiește acum într-o casă dărăpănată din județul Bihor. În locul podelei, casa are pământ bătătorit, iar o sobă de tablă ruginită ține loc de aragaz și masă. Se doarme pe paturi din paie, iar prin uși și ferestre intră vântul și frigul.

Vestea bună e că pentru Elisabeta și pentru alte câteva familii sărace din județul Bihor, situația se poate schimba. Habitat for Humanity desfășoară luna aceasta o campanie de strângere de fonduri, iar noi putem ajuta în mod direct la transformarea casei în care locuiește Elisabeta, acum într-o veritabilă „acasă”. Până pe 30 aprilie, se pot dona 2 euro prin SMS la 8836 (valabil în Orange, Vodafone și Telekom) și vă încurajez din suflet să vă alăturați acestui demers.

Șase, șase, vine #ZiuaFericirii! :D

Bineînțeles, nu avem nevoie de o zi specială pentru a celebra fericirea, după cum nu avem nevoie de una pentru a celebra iubirea sau persoanele dragi din viața noastră. Dar aici nu vorbim despre „nevoi”, ci despre lucruri mici care ne fac viața mai frumoasă. Iar cum în ultimii ani „zilele internaționale” s-au tot mărit ca număr, ajungând să găzduiască mai mult de un motiv de sărbătoare, ce e rău în a avea și o zi dedicată celebrării fericirii – acel „ceva” pe care oricine și-l dorește în viață.

Apropo, poate nu știați că azi, 18 martie, este Ziua Internaționala a… „momentelor dubioase” (Awkward Moments Day), „biodiesel-ului” (Biodiesel Day) și „iertării mamei și tatei” (Forgive Mom & Dad Day).

***

Oh well, revenind la fericire, anul trecut am marcat pentru prima oară această zi alături de Institutul pentru Fericire prin lansarea hashtag-ului #ZiuaFericirii, ce a fost preluat de peste o mie de persoane. Anul acesta am mai făcut un pas și am lansat și website-ul aferent – www.ziuafericirii.ro, cu o serie de sugestii cu privire la cum poți sărbători ziua de 20 martie. Găsești acolo inclusiv un „generator de fericire”. :)

Vineri, așadar, la ora 10:00, te invit la un flash mob cu mesaje pozitive, iar seara, de la ora 20:00, la premiera în București a fimului „Hector and The Search for Happiness. E un film care, în ciuda subiectului și a distribuției, nu va ajunge în cinematografele din România, așa că dacă vrei să îl vezi te încurajez să o faci vinerea aceasta. Desigur, nu e niciun secret, îl poți găsi și pe torrente, dar eu sunt mândră și mă bucur că Mălina a avut ambiția de a le scrie producătorilor și de a reuși să obțină drepturile pentru o difuzare legală.

Hector and the Search for Happiness

Vineri, așadar, la ora 20:00, te aștept la Connect Hub (pe Bd. Dacia nr. 99), cu popcorn „fără microunde” și brioșe de casă. Participarea presupune o donație de 20 de lei, sumă care va contribui la acoperirea costurilor logistice (cu precădere drepturile de difuzare), iar rezervarea unui loc ( sau a mai multor locuri ;) ) se poate face aici.

***

Nu uita să zâmbești! :)

O brătilă înnoită! :)

aproape 9 ani de blogging. Pe 25 aprilie 2006 scriam primul articol (sau cel puțin primul care a mai rămas public). Eram clasa a 12-a, se apropia BAC-ul și mă luptam cu fenomenul mai nou numit „procrastinare”. Scriam, mai exact, despre lene… Pe blogspot.com, fără diacritice, fără paragrafe, cu o punctuație ce lăsa de dorit.

9 ani și ceva mai multe diacritice mai târziu, blogul e încă în picioare. Acum 4 ani de zile, în înghesuiala relansărilor din mediul online, mă lăudam și eu cu noul domeniuactualul obratila.ro – și un logo făcut chiar de mine, un O cu păr scurt și cireșe în urechi.

o bratila logo vechi

Nu am așteptat marele 10 ca să mai schimb ceva, iar planul e, oricum, ca la anul să mă prindă luna aprilie pe o insulă exotică. Să pot să vă transmit în direct, de acolo, cum e cu lenea la 28 de ani, față de cum era la 18.

***

Așa că, iată, ianuarie 2015, înfățișare nouă. Tema de WordPress pe care am căutat-o și pe care am bibilit-o nopți în șir în vacanța de iarnă a fost înnobilată de logo-ul la care a lucrat cu mare drag colegul meu Andrei (Chirea Andrei! :D), căruia doresc, bineînțeles, să îi mulțumesc tare mult și pe această cale. Andrei, you rock! :)

A reușit cumva Andrei să scoată fix ce trebuie din dorința mea de a avea un logo care să fie după chipul și asemănarea mea, păstrând elementul cheie din logo-ul vechi: O-ul cu cireșe în urechi.

logo obratila

E un logo jucăuș, o întruchipare a copilului din mine, pe care îl prețuiesc nespus de mult și de la care am zilnic de învățat. Despre curiozitate, despre bucurie, despre zâmbet, pace, iubire și joacă. 

***

Urările de bine și de spor la scris se primesc cu mare drag în comentarii. Eu vă mulțumesc că sunteți acum aici și că ați citit, la un moment dat, un articol scris de mine, fie el despre Maramureș, despre transportul în comun, despre înființarea unui PFA, despre supă cremă de morcovi cu ghimbir sau… despre mine.

Cheers! :)

În Culise-n Copper’s Pub

Teatrul „În Culise” l-am descoperit prin decembrie al lui 2011, la invitația unui prieten a carui soră făcea parte, pe atunci, din echipa de actori. Mare mi-a fost mirarea când am aflat, zilele trecute, că „În Culise” a sărbătorit recent 3 ani de existență și că, implicit, spectacolul la care fusesem eu era printre primele jucate. Văzusem „Ultima haltă în paradis” și rămăsesem impresionată nu numai de spațiul neconvențional – mansarda unei case echipate la parter cu un bar în care să poți servi ceva înainte și după piesă -, ci și de jocul actoricesc al tinerilor de care până atunci nu mai auzisem. Eu eram pentru prima dată într-o sală de teatru altfel, urmând să descopăr abia ulterior și alte astfel de locuri.

***

Ieri, cu ocazia împlinirii celor trei ani de „joacă”, În Culise a inaugurat noul spațiu de desfășurare, spectacolele mutându-se în incinta Copper’s Pub, pe Hristo Botev 25. Tot o casă, tot o mansardă, dar de data aceasta teatrul și vinul la un loc. Am văzut „Imaginează-ți că ești Dumnezeu”, o adaptare după texte semnate de Matei Vișniec. Scena a fost printre mese, iar actorii prin toate colțurile barului. Se bea, se fumează și se joacă în același timp, atmosfera fiind una de care trebuie să ai habar înainte să mergi la spectacol, căci dacă te aștepți să fie ca la Bulandra, prima impresie nu o să fie cea mai plăcută. Read More

Bradul, motanul și masa

Pentru că Oscar nu e genul de motan care să se joace finuț cu globurile de la baza bradului, ci genul de motan pe care îl poți surprinde ÎN brad, printre beteală și luminițe colorate, primele două sărbători de Crăciun petrecute împreună au presupus prinderea bradului cu holșuruburi în vechiul parchet de lemn masiv.

Cum anul acesta am reușit în sfârșit să renovăm sufrageria și, implicit, să schimbăm parchetul (mi-aș fi dorit să îl putem recondiționa pe cel din lemn masiv…), varianta cu șuruburile a picat și habar nu aveam ce să facem. Plus că bradul era unul „căpătat” și a venit fără niciun fel de suport. Eu, recunosc, luasem în considerare și varianta cu „bradul invizibil”. La urma urmei, un brad invizibil nu poate fi dărâmat și, sincer, mi se pare că arată super tare.

Cu toate astea, știți deja, suntem o familie creativă. Și la noi acasă nu prea e loc de „nu se poate”, ci mai degrabă de „cum putem să facem”. Așa că am zis să vedem ce resurse avem la îndemână Read More

Primul meu workshop de Origami pentru oameni mari

Lucrurile, știți voi (și dacă nu știți, iacătă, aflați acum), au talentul de a se așeza atunci când simt ele că e cazul să se așeze. Carevasăzică, nu când vrem noi, ci când vor ele. Când trebuie. Când a venit momentul.

Momentul pentru primul meu worshop de Origami pentru oameni mari, de pildă, a venit acum. La trei ani de zile de când am venit prima dată cu o astfel de propunere (Ce-ați zice de un Origami Workshop?, noiembrie 2011). Inițial nu am reușit să găsesc o sală, apoi am ales pur și simplu să mă preocup mai degrabă de workshop-uri pentru copii. În noiembrie 2012 am ținut primul atelier de origami pentru copii. Am fost cu echipa de voluntari ai Editurii ALL să îi învăț arta împăturirii pe copii de la Policy Center for Roma and Minorities. În 2013 am ținut primul aterlier de origami plătit, cu ocazia lansării Mall-ului Promenada și, iată, la încă un an distanță, în noiembrie 2014, am stabilit primul meu workshop de Origami pentru oameni mari. Read More

Bucureștiul are hub de produse și servicii ale economiei sociale

Eco + social = love. Ecuația pe care nu o învățăm la școală, dar care ar trebui să-și găsească locul cel puțin în orele de dirigenție. Discuția cu privire la orele ce ar trebui să fie dedicate educației civice o lăsăm, însă, pentru un articol separat, căci sunt multe de spus și, mai ales, multe de făcut.

***

Azi vreau să vă vorbesc despre un proiect inițiat de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis – “Soluții integrate pentru probleme sociale și de mediu”, parte din rețeaua EcoSocial, prin care se vor crea 41 de noi locuri de muncă destinate persoanelor dezavantajate din București și județele Neamț, Tulcea și Argeș.

Câștigul este de mai multe feluri, pentru că vorbim de locuri de muncă în întreprinderi sociale, în care activitațile principale vor integra aspecte ce țin de conservarea meșteșugurilor și a patrimoniului cultural, promovarea tradițiilor și protejarea mediului, după cum urmează:

  • la EcoSocial Atelier din București vor fi produse obiecte decorative, promoționale și accesorii, pentru care se vor folosi materiale ecologice și motive tradiționale reinterpretate
  • la EcoSocial Stuf, în satul Letea, județul Tulcea, se va revigora meșteșugul tradițional al realizării acoperișurilor din stuf Read More

Cel mai în vârstă blogger din România are 95 de ani și e un om fericit! :)

Numele lui este Pompiliu Sterian și este rezident al căminului Moses Rosen din București, un centru dedicat seniorilor din comunitatea evreiască din România. Pe blogul său, Vârsta a Patra, domnul Sterian scrie despre viața de zi cu zi din căminul în care sunt adăpostiți peste 100 de bătrâni.

Pompiliu SterianAre 95 de ani, dar se consideră încă tânăr și spune despre viață că este frumoasă și despre bătrânețe că este un prilej de bucurie.

Omenirea se împarte în două categorii mari: optimiști și pesimiști. În viață se întâmplă și bune, și rele. Și la unii, și la alții! Numai că eu nu mă uit la alea rele, caut să le uit! Sunt optimist și zic c-o să fie bine și la noi. Arta, secretul longevității este să știi să te adaptezi și să depășești. Dac-o să te vaiți și-o să te plângi, nu schimbi nimic!”

Pompiliu Sterian într-un interviu acordat pentru Digi24 | Blogger la 95 de ani

Read More

Discriminarea. Ghid practic de interes public.

Că tot vorbeam în articolul de sâmbătă de problema pe care o avem la nivel de informare, vă anunț că mi-am propus să mă ocup chiar mai mult decât am făcut-o până acum de publicarea unor articole cu informații de interes public. Informații care sunt, în majoritatea situațiilor, accesibile oricui, dar pe care, de multe ori, nici măcar nu știm că nu le știm.

Și pentru că weekend-ul acesta mi l-am petrecut la Vidraru, cu ocazia unui proiect al cărui scop este educarea în privința egalității de șanse, azi vreau să povestim despre discriminare. Despre formele pe care poate să le ia, despre drepturile pe care le avem, despre ce putem face dacă suntem victima unui act de discriminare și despre importanța informării și acțiunii în direcția diminuării acestui fenomen. Proiectul aparține asociației „Jurnalism pentru Șanse Egale”, este finanțat din fonduri europene și publicul țintă este reprezentat de jurnaliști, bloggeri sau persoane care lucrează în domeniul resurselor umane, cu scopul educării acestora și a implicării lor în promovarea principiilor asimiliate aici.

Permiteți-mi, așadar, să salut această inițiativă ce s-a concretizat, în cazul meu, într-o experiență extraordinar de plăcută. Am avut ocazia să învăț, să cunosc niște persoane deosebite și, nu în ultimul rând, să îmi dau seama că îmi doresc să îmi dezvolt din ce în ce mai mult partea aceasta din mine care iubește scrisul și, cu precădere, scrisul pe teme ce țin de societatea în care trăim.

***

Oricine, la un moment dat, poate să fie o victimă a discriminării.

Read More

Problema cea mai mare este că nu suntem informați

Am tot amânat să scriu acest post pentru că se dorea a fi un întreg manifest vis-a-vis de problema pe care eu o consider a fi cea mai mare: aceea că nu suntem informați. Nu ne cunoaștem drepturile, nu știm la cine să apelăm în diferite situații în care drepturile noastre sunt încălcate, nu știm ce atribuții au instituțiile statului, nu știm cine e adevăratul vinovat într-o situație sau alta, pe cine să reclamăm și unde. A doua problemă este că foarte mulți dintre noi nici măcar nu vor să se informeze, ajunși deja într-o stare de lehamite în care preferă fie să plece din țară, fie să ignore situația. Nu în ultimul rând, mai avem și problema comodității, a lipsei de acțiune în situații în care suntem informați. Preferăm de cele mai multe ori să nu ne batem capul și să nu măcinăm nervii, fără să ne dăm seama că acest tip de atitudinea încurajează încălcarea drepturilor și bătaia de joc venită din partea „celorlalți”.

***

Pe plan politic, poate ar fi bine să începem cu „răsfoirea” Constituției. O găsiți în librării, dar, surpriză, are si propriul website: http://www.constitutiaromaniei.ro/. Știu, e mult scris și nici măcar o poză, dar în realitate nu sunt chiar atât de multe pagini și e și bine structurată, în titluri, capitole și secțiuni. De altfel, chit că nu o citiți pe toată deodată e bine să știți că o puteți consulta și folosi inclusiv opțiunea de „căutare” (ctrl+F) pentru a găsi o informație anume.

În contextul alegerilor de mâine, vă recomand să vă uitați peste Titlul III – „Autoritățile Publice”, Capitolul II – „Președintele”, ca să vă fie mai clar ce atribuții are, apropo de promisiuni și alte cele.

***

Și apropo de „promisiuni și alte cele”, poate ar fi util să aruncăm un ochi și peste programele prezidențiale ale candidaților din turul I. Read More

/* ]]> */